Paroh
Pr. Gabriel Dan
Data nașterii: 13.09.1997
Telefon: 0754484781
E-mail: dangabriel144@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Posta face parteintegrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994,anterioar aparținând de Protopopiatul Baia Mare. Până în 1876 aparținea de protopopiatul Șomcutei /Nagy-Somkutiensis, iar apoi din 1877 până la 1936 de protopopiatul Nireșului / Nagy-Nyiresiensis ,pentru ca până în a doua jumătatea secolului al XX-lea să faca parte din protopopiatul Chioar
Raportându-ne la prima atestare a satului, redată de Urbariul din 1566 și corelând-o cu teoria că între 1544 și 1603 domeniul Chioarului a crescut cu 43 de sate,putem susține ideea că localitatea Posta îl are ca întemeietor pe voievodul Dan Buteanu, din Șomcuta, în proprietatea căruia intra potrivit Urbariului amintit.
Ca atare, satul a aparținut de Districtul Cetatea de Piatră, iar de la sfârșitul secolului al XVIII-leaa intrat în componența plășii Șomcuta a acestui district, până la noua împărțire administrativ teritorialădin 1876, când satele Districtului Chioar au fost distribuite între comitatul Satu Mare și Solnok-Dobâca,iar localitatea Posta a făcut parte din comitatul Satu Mare.
Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Conscripția din 1733 atestă vechimea parohiei, chiar dacă este consemnată ca vacantă.
Secolulal XVIII-lea oferă informațiimai exacte despre organizarea religioasă, căci Cancelaria aulică a realizat Conscripția din1760–1862, nu pe protopopiate,ci pe comitate, dezvăluind că localitatea aparținea de districtul Cetatea de Piatră, având biserică ortodoxă pentru cele 19 familii, se pare că parohia era vacantă, însă consemnează și existența preotului greco-catolic pentru doar o singură familie de această confesiune. Și Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului decult.
Datarea incertă a acestei biserici, pune în valoare vechimea acesteia și implicit păstrarea credinței străvechi. Astfel, fie că recunoaștem anul 1675, fie pe cel din 1780, sau chiar anul 1816, putem considera această biserică una dintre cele mai sfidătoare construcții în fața vremelniciei timpului. Însă, potrivit tradiției biserica, cu hramul Sfântul Prooroc Ilie, a fost construită pe locul altei biserici și mai vechi, din lemnele copacilor din împrejurimi.
Înălțată pe o colină, în mijlocul cimitirului, biserica respectă stilul maramureșean prin armonia și echilibrul părților ansamblului, dar se deosebește prin altarul hexagonal cu muchia în frunte, element destul de rar, ce oferea originalitate construcției. În rest, pridvorul pe latura de vest susținut de patru stâlpi masivi de stejar uniți prin arcade, ce permiteau intrarea în navă, bârnele arcuite în semicerc care sprijină bolțile navei și ale altarului, corul din partea vestică, turnul impunător cu rol de observare, fațada cu cele două semicornuri situate fie deasupra intrării în pridvor, fie la baza turnului principal, acoperișul din șindrilă șiturlele prevăzute cucinci cruci frumos ornamentate din care nu lipsește semiluna,așezată ca avertisment pentru năvălitorii păgâni, sunt elemente reprezentative pentru bisericile acestui ținut.
Pictura, din care se păstrează parțial câteva scene–Sfânta Treime înconjurată de îngeri și patru hserafimi pe boltă, scaralui Iacov sau ridicarea la cer a Proorocului Ilie, Răstignirea lui Iisus Hristos ce este vegheat de Fecioara Maria și Ioan, sau imaginea unor sfinți – a fost realizată pepânză, în 1781 de către pictorul Ștefan din Fișești (Șișești).
Pe lângă imaginea bisericii în fața timpului, ilustrează vechimea acesteia și câteva obiecte de cult, un Penticostar din1743, icoane vechi din secolul al XVIII-leași un frumos potir ornamentat.
Însă în această localitate,există și-o biserică din cărămidă, edificiul fiind din 1999,având hramul ,, Sfântul Ilie Tesviteanul”.
Cu Harul Preasfintei Treimi a fost construită această Sfântă Biserica din cărămidă între anii 1999-2014. Lucrările au fost începute de Pr. Măgurean Gavril și Pr. Szasz Alexandru, pictura executându-se în timpul păstoriri preotului Dorin Tămaș. Biserica a fost construită după un plan bine definit și anume tip navă cu dimensiunile de 13 m și 24,35 m. Absida altarului este de 20 mp forma ei fiind semicirculară. Naosul este acoperit cu o boltă de 12,5 cm cu o rază de 2,32.
Pe latura Sfintei Biserici,sunt amplasate turnurile-clopotniță fiind lateral angajate a căror șarpantă este în formă de coif(piramidală), acoperită cu tablă.
Pictura a fost realizată de către pictorul Ștefan Teodor din localitatea Șomcuta Mare în tehnica fresco.
Această Sfântă Biserica cu hramul ,, Sfântul Ilie Tesviteanul” a fost sfințită în anul 2014 în luna noiembrie ziua a- 9-a de către Preasfințitul Părinte Iustin, arhiereu vicar al Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un sobor frumos de preoți.
Existând pentru comunitate matricole din 1818, poate fi menționat șirul preoților care au slujit în fața altarului, transpunând nu doar legătura cu glia, ci mai ales păstrarea credinței străbune. Astfel, sunt consemnați preoții:
Vasile Dragoș 1820-1850, Alexie Nistor 1850-1880, ajutat îndeaproape de fiul său Ioan Nistor 1871-1880, Ioan Simeon 1880-1890 și-n 1900, Simeon Pintea 1894, Vasile Schiopu între 1900-1912, Atanasie Păltinean 1914, Vasile Buda din 1919 – 1925, pr.Gheorghe Orha 1925-1930, Pr.Brinzeu Gheorghe 1930-1950, pr.Augustin Babiciu 1950-1968, pr.Ilie Bolchis 1968-1976, pr.Florian Teodor 1976-1977, pr. Cornel Bot între 1977- 1993,, pr. Măgurean Gavril 1993 – 2006, pr.Alexandru Szasz 2006 – 2008, pr. Dorin Rareș Tămaș 2008 -2020 și pr Dan Gabriel Ionuț 2020 – prezent. Interesant este că în rândul cantorilor sunt amintiți cei din familia Pop,respectiv Grigore și apoi fiul său Simeon, a cărui activitate este ilustrată pe un interval de apoape 40 de ani.
În privința culturii, aceasta a fost susținită prin intermediul școlii, învățătorilor Ștefan Chițiu, Petru Danciu, Ioan Belbe și Ștefan Pop, revenindu-le sarcina de a le accentua conștiința națională prin statornicia pe aceste ținuturi, dar și de ale oferi șansa emancipării spre o viață mai bună. Învățătorul Elia Pop din Șomcuta, după anul 1921,sprijină cu un capital fundațional elevii proveniți din familii sărace din localitate.
De asemenea, comunitatea este receptivă la toate tipurile de acțiuni filantropice.
Localitatea are patru cimitire, dispunând de o Capelă Mortuară.
În prezent Parohia Ortodoxă Română Posta însumează 260 de credincioși, ce sunt păstoriți depreotul paroh Dan Gabriel Ionuț, cântăreț bisericesc este Marchiș Răzvan, paraclisier Tibil Florian, iar epitrop Tibil Ioan.
Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie.
