Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Remecioara face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând de Protopopiatul Baia Mare. 

În mare parte istoria satului Remecioara se leagă de localitatea Remetea Chioarului, fiind de fapt un cătun al acesteia, hotarul natural între cele două localități fiind râul Lăpuș, însă din 1956 se individualizează. 

Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, hotarul acesteia fiind brăzdat de cursul râului Lăpuș, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană. 

Locuitorii se ocupă cu agricultura, creșterea vitelor și pomicultura. Toți locuitorii sunt de naționalitatea română, într-un număr de 80 de familii. În cea mai mare parte istoria acestui sat se confundă cu cea a satului Remetea Chioarului.

Istoricul bisericii parohiale

În schimb, viața religioasă s-a desprins, am putea spune încă de la mijlocul secolului al  XIX-lea, când pe un delușor din partea de sus a  așezării, prin 1850 , s-a ridicat o bisericuță din  lemn, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, se pare sub păstoria preotului Ioan Dale.

Locașul a fost pictat în 1862  de pictorul Petru Paul Weisz din Baia Mare și păstrează numeroase  scene biblice în culorii vii, ce sunt despărțite de chenare florale crucifere.

Chiar dacă actualmente vechimea și frumusețea ansamblului au fost diminuate de renovarea din 2001, când a fost șindrilită pe exterior, bisericuța din lemn se impune printr-un turn modest prevăzut cu un foișor înfundat, obturat cu două orificii rotunde, aspect nemaiîntâlnit în Chioar. 

Neavând nici măcar statutul de filie și contopindu-se parcă prin poziționare cu Remetea Chioarului, Remecioara s-a bucurat de prezența preoților din satul-mamă, de asemenea și copiii frecventau școala din sat. 

Potrivit documentelor istorice, s-a putut stabili șirul preoților ce au păstorit destinele credincioșilor, insuflându-le nu doar valorile moral-creștine, ci și legătura cu glia strămoșească tocmai prin ipostaza lor, fiindcă se pare că aceștia fie erau locali, fie s-au statornicit în această localitate: pr. neunit Dumitru și pr. Andrei(1733), preoții Ursu și Mihai (1762), pr. Ioan Filip (1782), pr. Ierimia Pop (1786), apoi pr. Ioan Dale înainte de 1867 până în 1879, pr. Iosif Pop de Leméney 1879-1904 și, probabil fiul acestuia, pr. Iuliu Leméney 1904-1925 și pr. Vasile Bota după 1925 – 1948. Urmează pr. Ioan Vasile Mădăras, pr. Alexandru Pop,  pr. George Strâmbu 1955 – 1960, pr. Aurel Dragomirescu 1960 – 1966, iar între 1966 – 1968 preotul pensionar suplinitor Vasile Pop, pr. Liviu Ștefan (1968 – dec. 1974), pr. Tănase Cristea (1975 – iunie 1985), pr. Fabian Coriolan (1985 – iunie 2006).

Din anul 2000, Biserica Remecioara a devenit parohie de sine stătătoare, iar preoții care au slujit de atunci au fost: pr. Ioan Tripon(1999-2008), pr. Nicolae Pintea (august 2008 – octombrie 2015), iar din noiembrie 2015 până în prezent pr.Ioan George Krauciuc.

Cimitirele

Localitatea are 2 cimitire: Cimitirul de pe Moine ,  Cimitirul din Clejă, unde se află și Capela mortuară, aflată în construcție.

Activități culturale în parohie

Începând cu anul 2000 atunci când parohia Remecioara a devenit parohie de sine stătătoare (fiind filie la parohia Remetea Chioarului), s-au desfășurat mai multe activități culturale în parohie, cum ar fi: Pelerinaje, Danț la șură, Șezătoare, Tabără națională (2019) și Tabără internațională (2022).

Totodată, în anul 2019 (Anul Omagial al satului românesc), tinerii parohiei au reprezentat cu cinsteEpiscopia Maramureșului și Sătmarului (obținândlocul 1 la nivel de eparhie), în cadrul programului catehetic ,,Hristos împărtășit copiilor”,  fiind premiați de Prea Fericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia ortodoxă Remecioara, însumează 229 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh  Ioan George Krauciuc, cântăreț al bisericii este Cătălin Ciontoș , paraclisier Alexandru Cămârzan, iar epitrop Emanoil Bolte.

Programul slujbelor este unul zilnic.

Bibliografie

1. Arhivele Episcopiei Ortodoxe Cluj-Napoca, Monografiile localităţilor – 1972, Remetea Chioarului, filia Remecioara, fila 2.
2. Arhivele Statului Baia Mare, Registru de stare civilă – sat Remetea Chioarului.
3. Arhivele Statului Sălaj, Fond Comitatul Solnocul de Mijloc,  Administrative, 1786 – Scrisoarea și conscripția episcopului Ghedeon Nikitici – 30 sept. 1786.
4. Hossu, Valeriu, Nobilimea Chioarului, Baia Mare, 2003.
5. Istoricul Bisericii din Remecioara consemnat în procesul verbal din data de  3 august 1972.
6. Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
7. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. II, 1967.
8. Togan, Nicolau, Statistica românilor din Transilvania în 1733, în rev. ”Transilvania”, an XXIX, nr. IX-X, nov.-dec., 1898, Sibiu, p. 168 – 181.