Istoricul comunităţii parohiale

Rogoz este un sat din partea de sud a judeţului Maramureş, situat de-a lungul râului Lăpuş în imediata apropiere a oraşului Târgu Lăpuş, căruia îi este subordonat din punct de vedere administrativ. Satul este atestat documentar prin anul 1488, sub denumirea de Rogoz, ulterioarele toponime fiind variaţii ale acestuia. Istoria localităţii este legată de cea a cetăţii Ciceu, din domeniul căreia a făcut parte, aflată şi în posesia domnitorilor Moldovei precum Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi.

Parohia Rogoz face parte din Protopopiatul Lăpuş. În secolul al XVIII-lea a făcut parte din Protopopiatul Chiueşti, iar pe parcursul secolelor următoare se regăseşte în Protopopiatele Solnoc II şi Cetatea de Piatră.

Istoricul bisericii parohiale

Parohia deţine două biserici, una de lemn intrată în patrimoniul UNESCO în anul 1999 şi alta de cărămidă construită mai recent.

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli” a fost construită din lemn de ulm în 1663. Construcţia are o planimetrie deosebită, pronaosul fiind poligonal cu accesul pe partea sudică, iar absida altarului de formă heptagonală decroşată. Un alt element ce iese în evidenţă este îmbinarea bârnelor la colţuri modelate sub forma capetelor de cai. Ancadramentul uşii de la intrare este modelat în acoladă, ceea ce face trimitere la influenţe gotice. Turnul este angajat navei şi cuprinde un foişor cu balcon decorat cu arcade şi stâlpişori peste care se aşează un coif aproape conic evazat şi încadrat de alte patru turnuri în miniatură. Întreaga biserică este acoperită cu draniţă. Brâul în formă de funie răsucită decorează pereţii exteriori, pereții interiori din naos, balconul și meșter-grinda. Pictura, bine păstrată, cuprinde scene biblice, atrăgând atenţia episoadele din Apocalipsă, redate în pronaos și pe balcon (cafas), sau cele din Geneză de pe boltă. Pictura a fost realizată în anul 1785 de doi renumiţi zugravi ai zonei: Radu Munteanu din Ungureni şi Nicolae Man din Poiana Porcului. Biserica a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în anul 1999.

Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” a fost construită din cărămidă, între anii 1996-2010 cu dimensiunile: L=26 m şi l=14 m. Planul clădirii este trilobat, cu abside laterale rectangulare şi cu altarul poligonal decroşat. Naosul cuprinde turlă centrală cu şarpantă în formă de coif octogonal evazat acoperit cu tablă. Absidele laterale sunt acoperite cu şarpantă în formă de coif, iar pe partea vestică sunt amplasate două turnuri-clopotniţă angajate navei cu şarpantă piramidală acoperită cu tablă. Construcția bisericii s-a relizat sub putarea de grijă a preotului Chirilă Ioan. În curtea bisericii se află construită clopotnița cu altarul de vară, precum și un monument funerar în cinstea eroilor.

Conform datelor deţinute, şirul preoţilor care au servit în parohie este următorul: Herdian Simeon (menţionat în 1767), Herman Gheorghe (1845-1881, hirotonit de episcopul Vasile Moga), Cozma Nicolae (menţionat în 1857), Herman Ioan (1881-1924), Herman Alexandru (1924-1946), Cotuţiu Alexandru (1946-1987), Chirilă Ioan (1987-2014), Hojda Ioan (2014-prezent).

Cimitire

Parohia are două cimitire: unul lângă biserica monument istoric și unul în locul numit ,,Obreja”, aici fiind construită capela mortuară.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Activitatea şcolară este atestată de la jumătatea secolului al XIX-lea, în 1858 fiind menţionat un învăţător, Constantin, care instruia 40 de elevi, iar în 1865 şcolarizarea se făcea într-o casă închiriată. Dascălii cunoscuţi ai acestei parohii au fost Constantin Cosma în 1873 absolvent a 3 clase normale cu salariu de 60 de florini, Ioan Cosma menţionat în 1874 (cu 50 de florini salariu) şi între anii 1882-1884.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia cuprinde 1068 de enoriaşi în Rogoz şi 105 în filia Dămăcuşeni, păstoriţi de preotul Hojda Ioan. Cântăreţul bisericii este Filip-Gherman Florin Artur, paraclisier Şanta Nistor, iar epitrop Șanta Vasile. În parohie se păstrează o Evanghelie în chirilică, de secol XVIII, şi un Antimis semnat de mitropolitul Andrei Şaguna. Programul slujbelor este unul zilnic. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi.

În această comunitate îşi au originea istoricul şi scriitorul Bodea Dan şi sculptorii Șerban Nicolae și Perţa-Cuza Alexandru.

Bibliografie:
1. Adunarea rapoartelor de la Directorii districtuali de Şcoală din Archidiecesana greco-răsăriteană din Ardeal, Sibiu, 1865.
2. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 – 1867, Bucureşti, 1971.
3. Hitchins, Keith, Beju, Ioan, Statistica românilor ortodocşi din Transilvania din anul 1766, în Mitropolia Ardealului, XXII, 7-9, 1977.
4. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, 1901.
5. Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureş, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
6. Rotariu, Traian, Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 1996.
7. Idem, Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, 1999;
8. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Ed. Academiei R. S. R..
9. Suciu, Dumitru, Crâmpeie din istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Eparhia Sibiului către Protopopiatul Solnoc II – Corespondenţă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 2006.