Parohia Ortodoxă Săpâia

Hramul: Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil
Număr de credincioși: 101
Adresa: Nr. FN, Loc. Săpâia, Cod 437233, Jud. Maramureș
Protopopiatul Chioar
Paroh
Pr. Gheorghe Știrb
Data nașterii: 17.07.1966
Telefon: 0761684845

Istoricul comunității parohiale

Filia Ortodoxă Sapaia face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994,anterioar aparținând de Protopopiatul Baia Mare. Până în 1876 aparținea de protopopiatul Șomcutei /Nagy-Somkutiensis, iar apoi din 1877 până la 1936 de protopopiatul Nireșului / Nagy-Nyiresiensis ,pentrucapânăîn a douajumătateasecolului alXX-leasăfacapartedin protopopiatul Chioar.

Raportându-ne la prima atestare a satului, redată de Urbariul din1566 și corelând-o cu teoria că între 1544 și 1603 domeniul Chioaruluiacrescutcu43desate,putemsusțineideeacălocalitateaPosta îl are ca întemeietor pe voievodul Dan Buteanu, din Șomcuta, în proprietatea căruia intra potrivitUrbariului amintit.

Ca atare, satul a aparținut de Districtul Cetatea de Piatră, iar de la sfârșitul secolului al XVIII-leaa intrat în componența plășii Șomcuta a acestui district, până la noua împărțire administrativ teritorialădin 1876, când satele Districtului Chioar au fost distribuite între comitatul Satu Mare și Solnok-Dobâca,iarlocalitateaPosta afăcut parte din comitatul Satu Mare.

Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonăcolinară, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cuinfluențămediteraneană.

Istoricul bisericii parohiale

Primele mentiuni care arata ca satul Sapaia are biserica apar intre anii 1829 – 1831 ( Consinatio – p 171 – prof Craciun , Bolovan ) .  Mai tarziu , in anul 1867 se mentioneaza ca satul Sapaia are biserica de lemn ( Schematismus – p 110 – Szamos Ujvárini ) – aceasta biserica existind si la aceasta data , fiind declarata monument istoric  . Primele atestari despre Hramul bisericii apar in anul 1882 (Schematismus – p 141 – Szamos Ujvárini ) – Hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril . De asemenea biserica a avut pentru liturghie carti de cult din diferite centre tipografice ale Transilvaniei si Tara Romaneasca , asa cum le avem mentionate in cartea profesorului dr Aurel Socolan : Evangheliar ( Bucuresti 1750 ) , Catavasieriu ( Sibiu 1803 ) , Strasnic ( Blaj 1804 ) , Triod ( Blaj 1813 ) , Antologhion (Blaj 1838 ) . 

Biserica de lemn cu hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a fost ridicată pe la sfârșitul secolului al XVII-lea în cimitirul satului prin contribuția credincioșilor. Construcția are volumetria echilibrată și face parte din categoria lăcașelor mici, cu pritvor, pronaos, naos și absidă decroșată, de formă pentagonală, prevăzută cu trei ferestre mici. Acoperișul, pliat elegant peste construcție, este streșinit la nivelul cosoroabelor cu o grindă profilată longitudinal în treptele descrescânde.

Pritvorul se sprijină pe patru stâlpi, frumos rotunjiți, canelațiinelar în partea superioară ce se prind în arcade elegante prin contrafișe fixate prin cuie din fier forjat. Pereții sunt ridicați din bârne de stejar masiv, rotunjite la colțuri în dublu cățel fără console ieșite în afară, decât grinzile, pe care se sprijină șarpanta acoperită cu șindrilă rotundă, prevăzută cu un turn-clopotniță zvelt cu foișorul puțin scos în afara structurii de bază, având parapetul, scândurit vertical, cu traforuri la bază și balustradă profilată longitudinal. Balconul desfășoară o galerie de doisprezece stâlpi cuprinși în arcade după modelul celor de la pritvor, iar coiful cu baza pătrată continuat rotund se termină cu o cruce cu trei brațe prevăzută în vârf cu o sferă. De asemenea, acoperișul lăsat mai jos deasupra absidei, are amplasate la capătul coamelor cruci din fier forjat de forma celei de pe turnul-clopotniță. Pictura interioară este deteriorată în cea mai mare parte, dar se pot distinge scene cu patimile lui Iisus, individualizate prin inscripții cu caractere chirilice, secvențele fiind limitate vertical de benzi de culoare galbenă, conturate cu linii roșii. Biserica mai deține doar trei icoane pe lemn foarte vechi și foarte frumoase cu Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul și o alta cu Maica Domnului a cărei pictură nu se mai distinge clar. 

În fața bisericii este amplasată o excepțională poartă maramureșeană protejată de un acoperiș cu coif și cruce, fiind decorată în basorelief cu chipul lui Iisus și al Maicii Domnului, dar și cu motive denticulare, în torsadă, cu struguri și rozete.

Existând pentru comunitate matricole din 1818, poate fi menționat șirul preoților care au slujit în fața altarului, transpunând nu doar legătura cu glia, ci mai ales păstrarea credinței străbune. Astfel, sunt consemnați preoții: Vasile Dragoș 1828 -1850, Alexie Nistor 1850-1880, ajutat îndeaproape defiul său Ioan Nistor 1871-1880, Ioan Simeon 1880-1890 și-n 1900, Simeon Pintea 1894, VasileSchiopu între 1900-1912, Atanasie Păltinean 1914, Vasile Buda din 1919 până în 1925, pr.Gheorghe Orha 1925-1930, pr. Gheorghe Brinzeu (1930-1950), pr. Babiciu Augustin (1950-1968), pr. Ilie Bolchiș (1968-1976), pr. Teodor Florian (1976-1977), pr.Cornel Botîntre1977-1993; pr.Gavril Magureanu 1993–2001; pr.Radu Marian Udroiu  2001 –2015; pr.Marian Bilt  2015 –2020; pr.Gheorghe Stirb 2020–până în prezent. Interesant este că în rândul cantorilor sunt amintiți cei din familia Pop,respectiv Grigore și apoi fiul său Simeon – fratele lui Elie Pop , a cărui activitate este ilustrată pe un interval de apoape 40 deani. Curatori mentionati in SEMATISMUL MARAMURESULUI – p 27 si 33 sunt Dr av Ioan Tibil si Andrei Cosmuta . 

Dupa anul 1940 satul Săpâia se reunește cu satul Posta, iar biserica din Săpâia devine filie  până în anul 2001 . 

În noiembrie 1999 Preasfințitul Episcop Iustin Sigheteanul sfințește locul pentru o nouă biserică – locul de biserică fiind donat de familia Dragos Teodor, preot paroh fiind părintele Măgureanu Gavril , epitrop fiind Rus Vasile  .

În octombrie 2001 filia Sapaia se desparte definitiv de Parohia Posta , devenind parohie de sine stătătoare, avându-l ca preot pe părintele Udroiu Radu Marian . 

Sub îndrumarea părintelui Udroiu, cu străduința sătenilor și ajutorul familiei Pintea – care mai târziu este numit ctitor,  s-a început construcția noii biserici care a durat între anii 2001 – 2005. În 25 septembrie 2005 biserica a fost târnosită de Preasfințitul Episcop Iustin Sigheteanul. La momentul târnosirii, biserica avea 2 clopote ( unul de 200 kg și unul de 140 kg ), iconostas din stejar sculptat, uși de stejar masiv, ferestre termopan cu ramă de lemn, mobilier, parchet, încălzire centrală, doar pictura nefiind finalizată . 

Dupa terminarea picturii în tehnica frescă realizată de pictorul Marius Cioran, la data de 9 septembrie 2007 biserica se resfințește de către Preasfintitul Episcop Iustin Sigheteanul și se stabileste hramul bisericii –  Nașterea Sfintei Fecioare Maria – care se va ține în prima duminică după această sărbătoare . 

Sub îndrumarea preotului Udroiu se continuă lucrările în parohie: se reface acoperisul (șindrilă de lemn) si aleea de la intrare (piatra spartă)  la biserica veche de lemn;  garduri la biserica nouă, se începe construirea Casei Parohiale (loc donat de familia Pintea) – reușeste ridicarea constructiei, a acoperișului , închiderea cu geamuri termopan și branșarea la utilitați (electricitate și apă curentă) . 

În 2015 în parohie este numit ca paroh părintele Marian Bilț. Sub îndrumarea părintelui Bilț se continuă lucrările la casa parohialăcât și la biserică: se reorganizează Sfântul Altar și se restaurează exteriorul bisericii. După aceste lucrări de renovare, biserica se resfințește de către Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului la data de 12 august 2018. 

După plecarea părintelui Bilț în iunie 2020, parohia îl are ca păstor pe părintele Gheorghe Știrb ce continuă lucrările în parohie. 

Activități culturale și filantropice în trecut

În privința culturii, aceasta a fost susținită prin intermediul școlii, învățătorilor Ștefan Chițiu,Petru Danciu, Ioan Belbe și Ștefan Pop, revenindu-le sarcina de a le accentua conștiința națională prin statornicia pe aceste ținuturi, dar și de ale oferi șansa emancipării spre o viață mai bună.

Învățătorul Elia Pop din Șomcuta, după anul 1921, sprijină cu un capital fundațional elevii proveniți din familii sărace din localitate.

Cimitirele

Localitatea are doua cimitire , capela mortuara fiind in constructie .

Profilul actual al parohiei

În prezent Parohia Ortodoxă Română Sapaia însumează 101 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Gheorghe Stirb , cântăreț al bisericii este Tibil Teodor , paraclisier Tibil Vasile ,iarepitrop TibilCosmin .

Programul slujbelor este unul zilnic.

Bibliografie

  1. ArhiveleEpiscopieiOrtodoxe Cluj-Napoca,Monografiilelocalităţilor –1972,Posta,fila2
  2. ArhiveleNaţionaleClujNapoca, FondDistrictul Chioar,Inventar asupratabelelordeimpunere, fond101,nr.inv.44,177.
  3. Ciobanu Virgil,StatisticaromânilordinArdealfăcutădeadministrațiaaustriacăînanul1760–1762,copiatădinarhivaderăzboiudinViena,în”AnuarulInstitutuluide IstorieNațională”, Cluj-Napoca, 1926
  4. Crăciun Bogdanși Bolovan Ioan,ConsignatiostatisticotopographicasinguloruminMagnoPrincipatuTransylvaniae(Transilvania la1829-1831),Ed.Presa Universitară Clujeană,2003
  5. Man Grigore,Bisericidelemn din Maramureş,Ed.Proema,BaiaMare,2005
  6. Meruțiu Victor,JudeţedinArdealşidinMaramureşpânăînBanat.Evoluţiateritorială,InstitutuldeArteGeografice”Ardealul”, Cluj, 1929, p. 31-32; Istoria României. Transilvania, vol. I (coord. dr. Anton Drăgoescu), Ed. GeorgeBariţiu, Cluj-Napoca, 1997, p. 158; Anton Dörner, Administraţia Transilvaniei în perioada anilor 1867-1876, în ”AnuarulInstitutuluide Istorie <GeorgeBariţiu> dinCluj-Napoca”, anulXL, 2001
  7. Pascu Ștefan, Voievodatul Transilvaniei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, vol. III, 1986
  8. Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localtăților din Transilvania, vol. II
  9. SabinŞainelic,ArhitecturabisericilordelemndinŢaraChioarului,în”Marmaţia”,vol.II,Baia Mare,1971
  10. TóthAdalbert,Zugraviaiunorbisericidelemndinnord-vestulRomâniei,în”Marmația”,BaiaMare,vol.I,1969
  11. Togan Nicolau, Statistica românilor din Transilvania în 1733, în rev. ”Transilvania”, an XXIX, nr. IX-X, nov.-dec., 1898,Sibiu