Istoricul comunităţii parohiale

Localitatea Trestia se află în vecinătatea Ciocotişului, având aproximativ aceleaşi caracteristici geografice. Este aşezată pe partea dreaptă a râului Bloaja. Din punct de vedere administrativ, satul aparţine de comuna Cerneşti. Parohia aparţine de Protopopiatul Ortodox Lăpuş. În trecut a făcut parte din Protopopiatul Cărbunarilor (secolul XVIII) şi Cetatea de Piatră (secolele XIX-XX). Aşezarea este menţionată din 1336 cu denumirea de Kumlusteluk, iar ulterior Komlos – Ujfalu. În alte surse localitatea este menţionată începând cu 1603 cu denumirile de Kötelesmezeö, Köteles-Mezö. Din secolul al XIX-lea s-a folosit şi denumirea actuală. Numele provine din cuvântul slav,, trst’’ ce înseamnă trestie. Ea a apărut ca localitate între 1567-1603, fiind întemeiata de fiii voievodului Theodorus Botha de Cerneşti, Mihail voievodul şi fratele lui Martin Botha.

Urme şi materiale arheologice ce dovedesc prezenţa omului aici, încă din paleolitic şi neolitic, au fost scoase la iveală în zona Trestia (Grădini), unde s-au descoperit obiecte din calcedonie, urme de locuire şi ateliere de prelucrare. Cercetarea de suprafaţă a fost făcută de M. Roşka în 1942 şi de Bobână în anul 2009.

Dinamica populaţiei în ultimele trei secole se prezintă conform datelor următoare: 367 locuitori în 1766, 415 în 1850, 589 în 1910, 692 în 1930 şi 748 în 2011.

Istoricul bisericii parohiale

Anumite mărturii vorbesc despre existenţa unei biserici de lemn care a fost repictată în anul 1806. Actuala biserică a fost construită din piatră, după anul 1850, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, sfinţită în 20 noiembrie 1870. Planul bisericii este de tip sală, cu absida altarului semicircular decroşat, având următoarele dimensiuni: L=25 m, l=12 m. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniţă angajat navei, a cărui şarpantă este sub formă de coif, iar la baza acesteia sunt amplasate patru turnuleţe în miniatură. Trăsăturile turnului trimit către aspectul bisericilor de lemn, ceea ce trădează puternica tradiţie a arhitecturii de lemn în regiune. Este înzestrată cu 5 clopote, cu înscrisuri ce arată ca au fost turnate în 1851,1855 , 1882 la Cluj şi Budapesta și în anul 2010 s-a turnat un clopot nou de 500 kg. Din anul 2020 au început lucrări de restaurare a bisericii, exterior și interior, pictură nouă, catapeteasmă nouă, clopotniță, lumânărar și alte lucrări administrative.

Conform datelor cunoscute, şirul preoţilor este următorul: Şovrea Pantelimon, hirotonit de Vasile Moga în 1829 şi care a servit până în 1856, acestuia i-a urmat fiul său, Şovrea Ilie, care a absolvit cursul clerical în anul 1854, şi pe care îl găsim până în 1894. Între anii 1895-1897 postul apare vacant, iar din 1898 până la primul război mondial este menţionat Danciu Ştefan. Următorii preoţi au fost: Danciu Gheorghe (1912 – 1972), Covaci Nicolae (1973- 1974), Roman Gheorghe (1974 – 2000), Fangli C. Mădălin (2000-prezent).

Cimitire

În Trestia există patru cimitire, „Din curtea Bisericii”, „La Tuţă”, „Cimitirul Vechi” şi „Tişituri”, iar în filia Izvoarele (Bloaja), unul singur în curtea bisericii..

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Activitatea şcolară a fost organizată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primul dascăl cunoscut este Ioan Danci, menţionat în 1852, care ştia să citească româneşte şi avea salariu câte 30 de creiţari pentru fiecare elev. În 1858-1859 a funcţionat ca dascăl Gheorghe Şovre cu salariu de 24 de florini. Între anii 1859-1866 şcoala a fost încorporată celei din Ciocotiş, salariul dat învăţătorului de acolo fiind cuprins între 30 şi 75 de florini. În anii şcolari 1866-1868 a funcţionat învăţător George Pop cu 105 florini, acestuia urmându-i până în 1873 cu acelaşi salariu Ioan Gheţe, Ioan Mihuţ, George Danci şi Ilie Şovrea, preot. În perioada 1882-1900 au funcţionat mai mulţi învăţători precum: Vasile Şovrea (1882-1883), Ştefan Danciu (1884-1887), Vasile Şovrea (1888-1890), Ioan Bărbos (1897-1900).

În 1852 parohia a contribuit cu suma de 4 florini la colecta organizată la nivelul întregii Episcopii Ortodoxe a Transilvaniei în vederea achiziţionării a două imobile în Sibiu destinate seminarului teologic şi cancelariei episcopale[4]. Pe parcursul timpului, credincioşii au răspuns pozitiv diferitelor colecte adresate celor nevoiaşi.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia cuprinde un număr de 330 de credincioşi majori , preot paroh fiind Fangli Cornelius Mădălin. Cântăreţii bisericii sunt Danciu Ioan, Danciu Gavril, paraclisier Danciu Vasile, iar epitrop: Danciu Gavril. Programul slujbelor este unul zilnic. În fiecare duminică, după slujba Vecerniei, se desfăşoară programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi.

Bibliografie:
1. Adunarea rapoartelor de la Directorii districtuali de Şcoală din Archidiecesana greco-răsăriteană din Ardeal, Sibiu, 1865.
2. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 – 1867, Bucureşti, 1971.
3. Hitchins, Keith, Beju, Ioan, Statistica românilor ortodocşi din Transilvania din anul 1766, în Mitropolia Ardealului, XXII, 7-9, 1977.
4. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, 1901.
5. Morar, Adriana, Mândrescu, Gheorghe, Arhitectura de zid religioasă din secolele XVIII-XIX, în „Monumente istorice şi de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982
6. Recensământul general al populaţiei din 1930, vol. II.
7. Rotariu, Traian, Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 1996.
8. Idem, Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, 1999.
9. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Maramureş, Fond – Protopopiatul ortodox Cetatea de Piatră.
10. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, Fond – Protopopiatul ortodox Bistriţa.
11. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Ed. Academiei R.S.R., vol. II.