Istoricul Parohiei

Istoricul comunității parohiale Parohia Ortodoxă Vad este parte a Proto- popiatului Ortodox Lăpuş. Până în anul 2004 a fost filie a parohiilor Copalnic Mănăștur, Ruşor şi Läschia.
Localitatea este atestată documentar la anul de trecere”.În documentele istorice mai întâlnim 1424 cu numele de Rewkapolnok, ce înseamnă,,loc şi următoarele denumiri: Revtapoly (1924), Reca- pal (1427), Raycapalnok (1549), Vad (1602), Re-Ka-palnok (1650), Vaad (1800, 1954), Vadu (1774).

Are aspectul de luncă şi este aşezat pe valea râului Cavnic. Se învecinează la nord cu Lăschia, la sud cu Copalnic Mănăștur, la est cu Ruşor şi la vest cu Dealurile Mânânţuşului.
Din punct de vedere istoric în anul 1424 intră în posesia fiilor lui Drag, din 1543 până la 1567 tre- ce în proprietatea urmaşilor lui Dragffy, apoi este administrat de Hagymas Kristof şi în 1583 arendat baronului Herberstein Felician. La 1603 trece în plasa Mănăștur. În 1609 principele Gavril Bathory innobilează pe locuitorii Vadului, Marc Ioan, Mihai, pe Fattyu Petre și pe copiii lui Gheorghe și Luca. În anul 1650 trece sub Chioar. A mai aparținut familiilor: Marc, Fătu, Farcas, Sabadâș și Haraguş (1668- 1669), grofului Mikeş Mihaly (1702), Farcas Ioan, Moja Iacob şi Costin Gavril (1898).Ca evoluție istorico-demografică, la anul 1543 existau 1-2 porți (case) cu câte 2-6 locuitori, în 1604 erau 20 capi de familie, la 1830-298 locuitori, în 1910-495, 1970-413, 2011-330 persoane.

Istoricul bisericii parohiale

Avem date, în Vad, despre existența unei biserici din lemn în stilul celor din Şurdeşti şi Plopis, care a fost vândută oamenilor din Cerneşti ce ar fi făcut din ea şuri. Se spune că din,,talpă” (bârna de pe fundație) s-au făcut câte trei grinzi. Această bisericuță avea hramul „Cuvioasa Parascheva” şi chiar dacă e pomenită la anul 1835, era mult mai veche. Avea o siluetă elegantă, gingaşă şi mândră că a putut înfrunta veacurile, impunătoare prin armonie şi proporție.”. Biserica actulă, construită între anii 1904-1908, pe terenul oferit gratis de prim-curatorul Costin Nicolae, este din piatră şi cărămidă şi a fost zidită de către meşterii Munteanu Ioan din Cluj Napoca şi Pondea Vasile din Vad şi are hramul „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel”.

Ca şi arhitectură are un plan tip sală, cu dimensiunile de L=30 m şi 1-10 m. Absida altarului este poligonală decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul, angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de bulb, învelitoarea fiind din tablă. Biserica are trei clopote turnate în 1923 la fabrica „Nicolae Ionescu” din Bucureşti, şi un clopot care cântăreşte in jur de 600 kg., turnat în 1985 la Satul Nou de Sus. Pictura inițială a fost destul de săracă, compusă din câteva scene rare și a fost executată de Fsigher Alexandru din Baia Mare în 1948. Biserica a fost repictată, în tehnica frescă de către soţii Sălăjan Ştefan şi Daniela din Iaşi.

Iconostasul este din lemn de stejar artistic lucrat de sculptorul Chici Vasile din Rus. În luna iulie a anului 2000, a avut loc resfințirea lăcaşului de cult de către PS Sa Justinian Chira, episcopul Maramu- reşului şi Sătmarului.

În anul 2008 s-a săvârşit Sfânta Liturghie Arhirească, de către PS Sa Iustin Hodea Sigheteanul, arhiereu vicar, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la zidirea bisericii. Între anii 2008-2015, s-au desfă- şurat ample lucrări de consolidare a zidurilor interioare şi exterioare şi de refacere a acoperişului în stil brâncovenesc.

În biserică se păstrează următoarele cărți vechi: Antologhion din 1737 tipărit la Râmnic, Euholo- ghion din 1815 (Blaj), Evangheliar din 1765 (Blaj), Liturghier din 1713 (Târgovişte), Liturghier din 1798 (Sibiu), Octoih din 1770 (Blaj), Octoih din 1720 (Bucureşti), Pentecostarion din 1743 (Bucureşti), Strastnic din 1817 (Blaj), Triodion din 1726 (Bucureşti), Minei din 1737, Psaltire din 1835 (Blaj) şi Apostoleriu din 1878. Cu siguranță cea mai de preț carte este Cazania lui Varlaam, tipărită la Iaşi în 1643, care are scris pe foaia de titlu numele donatorului,,Mihai din Vad”. Fiind mult timp filie, în Vad nu găsim un şir stabil de preoți. În anul 1733 sunt menționați preoții Ioan şi Lupp, între 1760-1762 au fost aici doi preoți ale căror nume nu se cunosc.

În 1835 este menționat Bode Andrei, apoi Dragomir Ioan (1898-1908), Dragomir Emil (1914), Buda Victor (1970), Porcescu Gheorghe şi Bumb Mircea (1970-1973), Pop Cornel (1973- 1975), Gligan Dumitru (1975-2004), Marc Vasile (2004-2015), Burzo Ioan (2015-prezent).

Cimitirele

Parohia are trei cimitire, cel mai vechi fiind, La Biserica Veche”, unde se pot vedea cruci de piatră din sec. XVIII-XIX, unul Pe Poduri”.

Activități culturale şi filantropice în trecut

Incapere specială în anul 1835. Primul învăţător a fost Farcas loan prin 1867, urmat de Corui Ioan şi Aici exista o şcoală ce ținea de biserică, care funcţiona în casa fătului, până când s-a amenajat o Farcas Sandor. Intre anii 1877-1915, este pomenit ca învăţător Demian Costin, pe timpul căruia se construiește actuala clădire a şcolii,”

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Vad are un număr de 260 credincioşi. Preot paroh este Burzo Ioan, cântăreți Micle loan şi Pop Nicolae, paraclisier Nechita Gheorghe şi epitropi Farcaș Ioan și Pop Achim.În anul 2018 s-au finalizat lucrările la Biserica Parohială, iar în data de 8 Iulie l-am avut în mijlocul nostru pe Preasfințitul nostru Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului care a sfințit Biserica și toate lucrările de înoire care s-au efectuat în Parohie.

În anul 2020, cu bincuvântarea Preasfințitului nostru Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, au început lucrările la Capela mortuară, iar în anul 2022 s-a binecuvântat Capela de către Presfințitul nostru Timotei, Episcop Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului