

Parohia Ortodoxă Vicea face parte din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând Protopopiatului Baia Mare, încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În 1936, documentele certifică parohia sub jurisdicția Protopopiatului Silvaniei, iar anterior, adică încă din 1876 aparținea de Protopopiatul Băsești/ Illyésfalvensis al Silvaniei.
Încă de la începutul secolului al XIX-lea, Vicea era filie a parohiei Șomeșul Uileac până în 1996.
Cu toate că localitatea este atestată documentar abia în 1387 de Convent din Oradea, iar în 1388, este consemnat ca sat unguresc – villae hungaricalis, alături de Someș Uileac, vechimea satului se peierde în epoca dacică, fiindcă așezarea face parte, atât din arealul numit ”Bodava”, cât și din complexul arheologic Oarța – Bicaz.
Încă de la atestare, localitatea făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc, mai exact plasa Cehu Silvaniei aspect confirmat și de Urbariul din 1543, iar în 1767, domeniul Cehului a fost împărți, pe baza unei tabele genealogice, între familiile feudale urmașe ale lui Ladislau Gyulafi și soției sale Ecaterina Széchy. Tot domunentele istorice amintesc de o biserică romano-catolică încă din 1430. În 1462, proprietar al satului este Jakcs de Coșei (unul dintre stăpânii cetății Cehului), iar din 1505, fiii familiei nobiliare Dragffy de Beltiug (descendenții lui Drag), respectiv George și Ioan, pentru ca din 1642, localitatea va deveni proprietatea baronului Wesselényi.
Geografic, localitatea este așezată în extremitatea sud-vestică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă de șes, pe malul stâng al râului Someș, cu o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Se pare că, cea mai veche informație despre viața religioasă a comunității datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, documentul menționează satele aparținătoare domeniului cetății Anayos, între care și Vicea ca fiind sat schismatic, adică de confesiune ortodoxă, iar din prima jumătate a secolului al XV-lea se atestă existența bisericii din lemn.
Conscripția din 1760 – 1762 realizată de Cancelaria aulică, dezvăluie că localitatea avea biserică, preot și casă parohială ortodoxă pentru cele 29 de familii, însă consemnează și existența preotului greco-catolic chiar dacă în sat nu era nici măcar o familie de această confesiune. De asemenea, Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.
O biserică veche din lemn este atestată încă din 1430, ce a fost distrusă de turci în 1682, în timp ce biserica era plină de credincioși aflați la rugăciune.
O altă biserică din lemn, așezată inițial pe deal, este datată din 1866, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, însă bătrânii satului afirmă că acest an este cel al mutării locașului pe locul actual.
Pe aceeași colină a satului în intervalul 1972 -1974 a fost ridicată actuala biserică, construită pe temelie de piatră.
Biserica este construită din cărămidă, după un plan navă sau sală, cu dimensiunile de 26 m x 10 m. Absida altarului este poligonal nedecroșat, iar naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura sudică a navei, este amplasat turnul-clopotniță angajat, a cărei șarpantă este în formă de bulb (în manieră barocă), acoperită cu tablă.
Altarul bisericii a fost pictat în 1979, iar nava a fost împodobită cu pictură în intervalul 1981 – 1982. După diferitele lucrări de consolidare, biserica a fost sfințită în 1983, sub păstorirea preotului Augustin Onea, de către P.S. Vasile Coman, episcop al Oradiei.
Biserica deține câteva cărți vechi, respectiv un Euhologiu, tipărit la Blaj în 1913, un Triod din 1932 și o Evanghelie, tipărită la București în 1941.
Dintre primii preoți consemnați documentar amintim pe pr. Kiril (1733) și pr. Ioan (1750).
Documentele atestă că Vicea era filie a parohiei Someș Uileac, respectiv preoții din acest sat, slujeau și la altarul din Vicea, respectiv pr. Ion Cristea (1825 – 1830), pr. Mihai Gora (1831 – 1852), pr. Teodor Ardelean (1852 – 1853), pr. George Cosma (1853 – 1875), pr. Vasile Gradovici (1876 – 1884), pr. Ioan Pop (1885 – 1909) și ginerele său pr. Ioan Coste ( 1909 – 1949), pr. Victor Cosma (ian. – dec. 1949), pr. Emil Bodea ( 1949 – 1950), pr. Gheorghe Bordașiu (1950 – 1965), pr. Vasile Argatu (ian. – aug. 1965), pr. Alexandru Avram (1965 – 1966), pr. Zimveliu Sever (1966 – 1972), pr. Gheorghe Breazu (1972 – 1979), pr. Augustin Onea (1979 – 1992), iar din ianuarie 1993 până în 1996 pr. Marcel Gheorghe Markus.
Din 1996, Vicea devine parohie, primul preot fiind Ionel Codrea, care slujește pâna în anul 2017, an în care este instalat un nou preot, părintele Vasile Bocicorec. După o jumătate de secol, odată cu instalarea, în 2017, a noului preot, biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a intrat într-un semnificativ proces de renovare. Și doar doi ani au fost necesari, pentru executarea unui număr impresionant de lucrări, de o calitate deosebită: refacerea acoperișului; înlocuirea geamurilor vechi cu geamuri termopan; înlocuirea vechii pardoseli din interior cu gresie; reamenajarea Altarului și a Sfintei Mese; restaurarea picturii; montarea unei catapetesme noi; înlocuirea candelabrelor; refacerea exteriorului bisericii; turnarea și pavarea unui trotuar în jurul lăcașului de cult; recondiționarea gardului bisericii. Jertfelnicilor credincioși le-au fost alături, în această binecuvântată lucrare, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria și Consiliul Local Ulmeni, domnul Gheorghe Becali, precum și alți binefăcători.
În ziua de 18 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a venit să târnosească ctitoria de suflet a vicenilor. Cu această ocazie, bisericii i-a fost dăruit și un al doilea hram „Schimbarea la Față”.
În data de 4 decembrie 2022, în Duminica a XXVII – a după Rusalii, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, prin decizie chiriarhală,preacucernicul părintele protopop Coza Ciprian a instalat pe preacucernicul parinte paroh Marcel Sergiu Donca, în urma vacantării postului. Din soborul slujitor au făcut parte părintele Protopop Ciprian Coza, părintele prof.dr. Sabou Marius – pr.paroh Adormirea Maicii Domnului, Baia Mare, Parintele Gheduț Ioan-pr.paroh, Berchezoaia, și pr. Marcel Sergiu Donca. Răspunsurile la strană fiind date de Grupul Theologos, al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Localitatea are un cimitir, iar în parte ”de sus” a acestuia pot fi identificate două cruci de prin secolula la XVIII-lea.
Cu poate că era filie a parohiei Someul Uileac și uneori școlarii frecventau cursurile în parohie (1867 – 1877), documentele atestă școală confesională de pe la începutul secolului al XIX-lea, din 1824, având învățător calificat, în 1906, fiind Aurel Bodea, în 1914 învățător și cantor era Augustin Oltean.
În prezent parohia ortodoxă Vicea însumează 311 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Marcel Sergiu Donca, cântăreț al bisericii este Alexandrina Husti, parclisier Alin Husti, iar epitrop Vasile Ilie Moldovan. Programul slujbelor este unul zilnic, iar credincioșii sunt prezenți în viața bisericii, atât la programul slujbelor cât și la cel al acțiunilor filantropice sau cultural administrative, organizate în parohie.
Bibliografie
Wagner, E., Aspecte din istoria cetății Cehu Silvaniei, în ”Acta Mvsei Porolissensis”, VIII, 1984, p. 309 – 340.