Paroh
Pr. Ionuț Man
Data nașterii: 29.11.1995
Telefon: 0753218991
E-mail: ionut_man95@yahoo.com
Teritoriul pe care se află așezată comuna Vima Mică se încadrează atât din punct de vedere istoric cât și geografic în regiunea ce poartă numele de Țara Chioarului. Acest teritoriu se află situat în sud-vestul județului Maramureș și se încadrează în unitatea de legătură între Carpații Orientali și Munții Apuseni.
Localitatea Vima Mică este situată în zona depresionară a râului Lăpuș, râu cu o lungime de 114 km. Vatra satului este situată pe platoul unei coline mai joase și are ca vecini: la vest, Dealul Corbului, la sud, Sălnița, la est, Coroieni și la nord satul Peteritea.
Așadar, localitatea este așezată în partea de sud-vest a județului Maramureș, fiind reședință de comună și având în subordine alte șase sate. Relieful este deluros, cu altitudine medie, iar așezarea este străbătută de Valea Vimei, cu debit variabil, care se varsă în râul Lăpuș.
De anul 1390 se leagă prima atestare documentară a satului Vima Mică. De-a lungul secolelor denumirea localității a suferit modificări. Astfel în 1390 este atestată denumirea de Vydma, în 1405- villa olachalis Vilma, 1543- Draga-Vilma, 1549-Vylmany, 1566-Wylma, 1598-Dragia-Vilma, 1603-Pagus Vilma, 1733-Vimma, 1750-Vima dredzaszke, 1760-1762-Draga Vilma iar după 1800- Vima Mică sau Draga Vilma.
Istoricul localității este strâns legat de evoluția cetății Chioar, printre stăpânii acesteia numărându-se Gabriel Bethlen sau membri ai familiei Teleki.
Evoluția demografică a localității se prezintă conform datelor: 440 locuitori în 1766, 763 în 1850, 860 în 1910, 770 în 1930, 355 în 2011 iar în 2023 are un număr total de 220 de locuitori ortodocși.
Biserica Monument istoric cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită din lemn pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu dimensiunile L=16m și l=7m. Planul este dreptunghiular, intrarea se face prin partea sudică, iar pronausul și absida altarului sunt poligonale. Turnul clopotniță amplasat pe latura vestică este prevăzut cu foișor, iar coiful în formă octogonală are o bază piramidală. Pictura interioară a fost refăcută în anul 1902.
Pe domeniul Chioarului, o parte din sate au trecut la unire, dar mai târziu au părăsit-o. În alte sate au trecut la uniație doar o parte din locuitori, restul rămânând ortodocși, iscându-se neînțelegeri între cele două confesiuni.
Actul din 1733 redactat de Inochentie Micu ne prezintă situația religioasă din ținutul Chioarului așa: la Vima Mică exista un protopopiat care avea în subordine 50 de localități cu 18 preoți uniți, 12 preoți neuniți, 9 cu preoți de ambele confesiuni și 11 sate fără preoți.
O altă statistică din anii 1760-1762 prezintă în această perioadă satul Vima Mică cu locuitori în totalitate ortodocși. Aceasta ne face să credem că după actul unirii cu Roma, locuitorii din Vima Mică și-au păstrat credința strămoșească.
Biserica de zid cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” este construită între anii 1903- 1905 cu sprijinul oamenilor din sat, fie că este vorba de sprijin financiar fie că este vorba de sprijin fizic prin muncă. Biserica a fost sfințită în anul 1905, iar după 42 de ani, în anul 1947, a fost resfințită de către vrednicul de pomenire Nicolae Colan al Clujului în ziua de 18 august.
Zidurile Bisericii sunt din piatră și cărămidă iar grosimea lor diferă de la 1,2 m la 0,8 m. Este amplasată la drumul principal cu Sfântul Altar spre răsărit. Forma ei este una de tip navă cu un singur turn ce servește ca și clopotniță, având două clopote. Este acoperită cu tablă de inox și are amplasate trei cruci: una în vârful turnului principal, una pe naos iar cea din urmă pe altar. Dimensiunile construcției sunt următoarele: L= 16 m, l= 10 m, planul de bază al bisericii este în formă de navă dreaptă cu turnul clopotniță pe pridvor, intrarea în biserică făcându-se pe ușa principală dinspre Vest.
Se cunosc numele unor preoți care au slujit aici: Buda Alexa(1767), Roman Ioan (1839-1900), Giurgiu Ioan, Simiraș Ioan, Ciceu Ioan (1969- 1983), Buda Grigore (1983-1990), Perța Augustin (1990- 2016), Bucșa Ioan (2016- 2020), Man Ionuț (2020- prezent).
Din anul 2017 Sfânta Biserică a intrat într-un amplu proces de restaurare.
Parohia deține cinci cimitire: ,,Cimitirul de la Biserică”, ,,Din dealul Lazului”, ,,De la Biserica Monument”, ,,Cimitirul Bătrân” și ,,De la Vârșog”.
Activitatea școlară este atestată din perioada imediat următoare revoluției pașoptiste. În anul 1852 este atestat ca și învățător Gavril Roman, care știa să scrie și să citească. În anii școlari 1858-1860 este menționat Petru Roman cu salariu de 12 florini, urmat de Vasile Cionca până în 1865 cu salariu cuprins între 16 și 150 de florini. În următorii doi ani îl regăsim pe Ioan Ghețe cu 100 de florini, urmat de Petru Pop cu 120 de florini și Timoftei Bodea cu 100-132 de florini până în anului 1872.
În ultimele două decenii sunt menționați învățătorii Grigore Roman, care a fost și preot (1882-1883, 1888-1890), Atanasie Cândea (1884-1887), Ioan Percea(1859-1900). Inițial activitățile școlare se desfășurau într-o casă închiriată în acest sens.
Parohia cuprinde un număr total de 220 de credincioși, păstoriți din anul 2020 de preotul Man Ionuț. Cântărețul bisericii este Roman Ioan, îngrijitor clădiri este Cândea Zeno și epitrop Bob Adrian. Printre personalitățile locului se numără și Simion Balint (1821-1849), descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică. A fost unul dintre revoluționarii români pașoptiști. A luptat alături de Avram Iancu ca și prefect al Legiunii Arieșului. Apoi mai este de amintit faptul că în localitatea Vima Mică își au rădăcinile foarte multe persoane intelectuale, mulți dascăli și profesori universitari și oameni cu școli, profesii și pregătire înaltă.
