Istoricul Parohiei

Localitatea Paulian a luat fiinta in anul 1923, prin stramutarea unor familii din zona Breb si imprejurimi cat si din zona Clujului, primind prima data numele Porumbeni. In anul 1925 s-a redenumit Paulian, dupa numele colonelului Constantin Paulian, originar din Craiova si cazut la datorie pe aceste meleaguri, asa cum este mentionat intr-o carte de cult a Bisericii Ortodoxe Paulian, tiparita in vremea Regelui Ferdinand I.

Localitatea este asezata la granita de nord-vest a tarii, dea lungul soselei europene ce leaga orasele Carei si Satu Mare. Se intinde pe distanta de 3 km. Face parte din comuna Doba alaturi de satele Doba, Boghis, Dacia si Traian. La sud-vest satul este marginit de raul Homorod care curge in paralel cu raul Crasna.

Viata crestina s-a derulat pe doua coordonate scoala si biserica, unde preotul Purdel Ioan era dascal si preot. Slujbele se tineau in scoala pana cand s-a ridicat biserica. Abia in anul 1938 s-a inceput constructia bisericii prin jertfelnicia si donatiile celor 7 familii venite din zona Clujului (Bologa). Biserica a primit hramul ,,Nasterea Maicii Domnului”. Intre anii 1938-1948 a pastorit preotul Purdel Ioan. A urmat preotul Pop Mihai, paroh la Parohia Ortodoxa Doba cu filia Paulian. Intre anii 1980-1985 a avut loc marirea constructiei bisericii, sub pastorirea preotului Anghel Mihai, parohul comunei Doba a carei filie era satul Paulian. Pictura bisericii s-a finalizat in perioada 1985-1986, in timpul preotului Tasnadi Ioan. La 7 septembrie 1987 a avut loc tarnosirea de catre Preasfintitul Vasile Coman, Episcop al Oradiei. In vara anului 1973 prin purtarea de grija a epitropilor bisericiia fost construit gardul care imprejmuieste biserica.

In toamna anului 1997 filia Paulian redevine parohie, pe timpul pastoririi protopopului Berar Ioan al Careiului. In perioada 1997-2022 a fost preot paroh Abrudan Octavian. In anul 1998 a inceput constructia casei parohiale care a durat pana in 2005. La biserica a fost introdusa apa in anexa in care s-a instalat si centrala pe lemne care incalzeste interiorul bisericii. Apoi s-a reparat acoperisul bisericii cu tabla zincata. In anul 2009 a fost finalizata repararea picturii din interiorul bisericii, savarsita de pictorul Virgil Radu. Au fost inlcuite vechile geamuri ale bisericii cu altele noi de termopan. In 27.09.2014 au fost sfintite lucrarile de constructie a capelei de cimitir si a lumanararului de catre PreaSfintitul Iustin Sigheteanul.

Din anul 2022 si pana in prezent noul paroh este preotul Pasca Ionel. In aceasta perioada s-au realizat urmatoarele lucrari: au fost schimbate acoperisurile de pe capela cimitirului din sat si clopotnita de cimitir, s-a construit o capela si la cimitirul al doilea al parohiei, la iesirea spre Carei, a fost inlocuita tigla veche de pe biserica cu alta noua, s-au inlocuit podelele din biserica turnandu-se ciment si realizandu-se incalzire in pardoseala care a fost placata cu granit, s-a introdus gazul in biserica pentru incalzirea din pardoseala de catre o familie si caloriferele fiind conectate la centrala pe lemne, cu ajutorul donatiilor de la doua familii de credinciosi si a familiei preotului s-au achizitionat doua axionite cu icoana Maicii Domnului si a Mantuitorului, o alta familie a donat un dulap pentru vesmintele preotesti din altar si un dulap pentru lumanari. Cu ajutorul credinciosilor s-au achizitionat vesminte preotesti pe tot parcursul anilor de la infiintarea parohiei pana in prezent, cat si a obiectelor de cult necesare slujirii. Biserica mai dispune de o statie de amplificare cu microfoane donata de credinciosii din sat. In anul 2024 a fost automatizat clopotul pe curent.

Incepand cu anul 2022 s-au organizat in parohie activitati catehetice cu copiii si tinerii, urmate de vizite la manastirile apropiate de parohie. S-au realizat si intruniri cu varstnicii satului in fiecare toamna. Au avut loc si activitati caritabile cu sprijinul credinciosilor, atat pe plan local cat si la nivel de Episcopie si tara, in zone calamitate.

De la infiintarea satului si pana in prezent credinciosii parohiei au dat dovada de ravna si daruire pentru pastrarea credintei stramosesti si a obiceiurilor si traditiilor neamului prin buna chivernisire, straduindu-se in continuare sa mentina vie flacara credintei in comunitatea din care fac parte.