Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Ortodoxă Română „Naşterea Maicii Domnului” Rona de Jos face parte din Protopopiatul Ortodox Român Sighet.

Numele localităţii vine de la rudus, rodus, rondus, însemnând aramă nelucrată şi apare în documente în forma: Alsorona, Also, Rowna, Rona, Rohyna, salisfodina Rona, Also Rhona. Rona de Jos este atestată documentar în anul 1360 dar localitatea este mult mai veche. Pe teritoriul localităţii a fost descoperit un depozit de bronzuri datând din secolele XIII- XII î.d.Hr. şi monede de aur şi argint de pe vremea împăraţilor romani şi bizantini.

Localitatea Rona de Jos este aşezată pe valea Ronişoarei pe drumul naţional DN18, la 65km de municipiul reşedinţă Baia Mare şi 13km faţă de municipiul Sighetu Marmaţiei.

În perioada medievală locuitorii din Rona de Jos erau folosiţi pentru exploatarea sării de la minele Coştiui şi Bocicoiu Mare şi transportul lor cu plutele pe râul Tisa spre Viena şi Budapesta.

Istoricul bisericii parohiale

Parohia Ortodoxă Română Rona de Jos are două biserici, una de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, monument istoric şi alta de piatră şi cărămidă cu acelaşi hram.

Biserica parohială, cea de zid, a fost construită între anii 1912-1939. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1912, în timpul păstoririi preotului paroh Mesaroș Gheorghe. În anul 1914, lucrările s-au întrerupt. După război, în anul 1928, lucrările s-au reluat, ridicându-se zidurile până la ferestre, în timpul păstoririi preotului paroh și protopop onorific Adrian Lupan. Din nou au fost întrerupte și au fost reluate în anul 1938, iar un an mai târziu s-au finalizat, sub îndrumarea preotului paroh și protopop onorific, Eugen Vlad.  

Planul bisericii este de tip sală, cu dimensiunile de: 33m L şi 12m l. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu trei unităţi de bolţi boeme. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă angajat navei a cărui şarpantă este în formă de piramidă încadrat între două turnuri laterale adosate navei. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor adăugat ulterior construcţiei.

Pictura din interior, în tehnica tempera grasă, a fost realizată în anii 1956-1958 de către pictorul Eugen Profeta, din București. Datorită igrasiei,a infiltrațiilor și a unor lucrări executate în biserică, pictura a  avut de suferit și s-a degradat. Datorită acestor aspecte, dar și a faptului că o lucrare de restaurare a picturii existente ar fi fost foarte costisitoare, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în anul 2022, în luna a zecea, s-a început lucrarea de înveșmântare cu pictură nouă, tot în tehnica tempera grasă, de către echipa de pictori Bumbu Constantin, cu cei doi fii ai dânsului, Emanuel Bumbu și Liviu Bumbu, lucrare care se află în execuție.

Biserica de lemn din Rona de Jos, a fost datată dendocronologic din perioada 1634–1644, datare confirmată de unul din cele mai vechi clopote care s-au păstrat în Maramureș (1637), clopot mutat (în urma conflictului interconfesional dintre ortodocși și greco-catolici, legat de apartenența bisericii), la biserica nouă de zid din sat. Biserica de lemn are hramul „Nașterea Maicii Domnului” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04620.

Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” monument istoric a fost ridicată ca locaş de cult mânăstiresc. În anul 1720 a fost strămutată pe actualul amplasament de către nobilul localnic Samuel Lipcei. Biserica are altarul dreptunghiular decroşat, naosul dreptunghiular cu boltă semicirculară şi pronaosul tăvănit. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă angajat navei a cărui şarpantă este în formă de coif. Pridvorul de la „parter nu are arcade ca la nivelul superior ci în peretele de bârne au fost tăiate deschideri semicirculare de o parte şi de alta a intrării. Este un element singular în arhitectura de lemn a Maramureşului”.

Biserica de lemn a fost supranumită „biserica cu ochi”. A fost construită de un meșter de biserici din familia Alch din Nyzhnie Selyshche, localitate aflată în prezent în Ucraina și este foarte asemănătoare, dar și puțin mai veche, decât cele din jurul orașului Hust (regiunea Transcarpatia, Ucraina), bisericile din: Sokyrnytsia, Nyzhnie Selyshche (1641), Krainykovo (1666), Velyka Kopania (1669). Trăsătura distinctivă a acestor biserici e dată de pridvorul (sau exonarthexul) închis, în care au fost tăiate deschizături mari, arcuite, asemănătoare ochilor și genelor lor. Legătura cu ochiul uman vine nu numai de la forma lor sugestivă, ci și de la faptul că în Maramureș, ca și în alte părți ale Europei, o fereastră era de obicei numită ochi.[4] Funcția precisă a acestei prispe închise este neclară, dar sugerează că unele ritualuri au fost mutate în afara bisericii-sală. Surprinzător la aceste biserici sunt „ochii” tăiați în peretele ce despărțea biserica bărbaților de cea a femeilor. Aceasta nu a fost o simplă modă, ci o breșă semnificativă în tradiționala izolare a femeilor în corpul unei biserici și care, după toate aparențele, a apărut în aceste biserici. Cele mai vechi biserici cu „ochi”, cele de la Rona de Jos și Sokyrnytsia, se aseamănă în atât de multe detalii (pridvorul închis, sanctuarul rectangular, grinda transversală din interiorul navei, crestăturile rotunde de la console, galerii, parapetul corului, deschiderile ușilor și ferestrelor) încât au fost construite probabil de același meșter. Ambele biserici sunt destul de bine conservate, având în vedere încercările prin care au trecut în ultima perioadă a existenței lor, doar puține din trăsăturile lor caracteristice fiind modificate. Din nefericire, în ambele biserici peretele care îi despărțea pe bărbați de femei a fost transformat atât de mult, încât existența ochilor interiori rămâne doar ipotetică.

Lucrări de reparații s-au făcut în anii 1793, 1837, iar în 1960 a fost restaurată de Direcția Monumentelor Istorice. Pe o grindă de deasupra tindei, în interior, a fost descoperită inscripția: „Io nobilu Lipcei Samuel, ano 1720, 13 martie …”.

Pictura interioară este complet degradată, cu vagi urme de culoare care mai există pe bolta naosului, mai ales deasupra corului. Icoanele au fost pictate de Ioan Plohod Zugravul din Dragomirești în anul 1817.

Şirul preoţilor care au slujit în Rona de Jos şi al căror nume se cunoaşte este: Petrus Pap de Also Rona (1470-1484); Ioaneş de Alsorona (1525); Nichifor nobilis de Alsorona (1551); Ştefan Lipcsey (1704); Georgiu Pop (1747); Grigoriu Tivadar (1753-1756); Georgiu Tivadar (1757-1785); Popa Pintilie (1758), Lupeu; Vasile şi Iuon, Atanaziu German (1813), Vasiliu Tivadar (1817-1831), Filip Opriş (1835), Baziliu Caracioni (1847-1856), Antoniu Breban (1870), Aurel Lupan (1879-1902), Georgiu Mezaroş (1902-1918), Dumitru Mesaroş ( 1918-1919), Adrian Lupan (1919-1932), Eugen Vlad (1932-1964), Dr. Petru Culeşer (1964-1965), Toma Păunescu (1965-1969), Isaiu Gheorghe (1969-1974), Zinveliu Sever (1974-1994), Pop Gavrilă (1994-2011), Moldovan Bogdan (2011-2012), Iusco Marius-Grigore (2012-prezent).

Printre epitropii de seamă ai parohiei se remarcă: Marina Ioan, epitrop şi membru în Adunarea Eparhială. Actualmente epitrop al bisericii este fostul învățător Marina-Fiț Traian.

Cimitirele 

Parohia Ortodoxă Română Rona de Jos are două cimitire, unul în jurul bisericii monument istoric, în suprafață de 10830 mp și celălat situate lângă școala gimnazială, în suprafața de 11168 mp.

Profilul actual al parohiei

Potrivit recensământului din anul 2021, Parohia Ortodoxă Română Rona de Jos are un număr de 1589 de credincioşi. 

În parohie se desfăşoară cu regularitate activităţi pastoral-misionare, culturale, filantropice și catehetice.  În perioada Postului Nașterii Domnului, se organizează  concerte de colinde, susținute atât de grupul de copii de la școala din parohie, cât și de Grupul de Colindători ,,Glasurile Ronișoarei” al parohiei. Cu tinerii parohiei, în special în perioada Posturilor Mari, se desfășoară întâlniri și activități ce se înscriu în programele catehetice ,,Hristos împărtășit copiilor” și ,,Alege școala”. Pe partea social-filantropică, în prejma marilor praznice, se fac pachete pentru familiile nevoiașe, iar din anul 2019, în parohie se derulează un proiect filantropic de suflet, numit ,,Bucuria darului nu are vârstă”, prin care dăruim alimente, dar și bani, centrului de vârstnici ,,Bunul Samarinean” de la Coroieni. Se organizează acțiuni de ajutorare a unor persoane care sunt în necaz.