Istoricul Parohiei

Prima atestare a localității Sărăuad se face la anul 1205, când apare cu numele de Sorland sau Zaward, în anul 1300 sub forma Zarvad, la 1488 Saaruad. Actele de donație fac și mențiunea celor care de-a lungul vremii au avut domeniul în stăpânire.Istoricii au scos la lumină în zona Sărăuadului urme de locuire din epoca neolitică și epoca bronzului. În punctul arheologic Pusta Sfântul Nicolae au fost găsite și urme din epoca medievală.

În secolul al XVIII-lea Sărăuadul făcea parte din rândul acelor localități care din cauza luptelor din diferite războaie au fost depopulate. 

O conscripție din 1715 consemnează existența aici a 13 case de iobagi, dintre care 7 erau ale românilor. O conscripție din 1733, legată de numele episcopului Inochentie Micu Klein, indică o populație mixtă cu 51 capi de familie și pe preotul ortodox Precup, care slujea într-o biserică de lemn, biserică ce a fost donată localității Pericei după ce biserica de zid a fost târnosită.

La 1762 găsim 115 familii de ortodocși, 3 familii de greco-catolici.

În preajma Revoluției de la 1848 populația înregistrată a fost de 830 de locuitori, care apoi a sporit la anul 1890 la 1.225 locuitori. În anul 1910 existau 1.516 locuitori, dintre care românii reprezentau 894 locuitori. În secolul al XX-lea, administrativ localitatea aparținea de județul Sălaj.

În anul 1900 în localitate funcționa o Școală confesională, învățător fiind Ioan Pop, școală frecventată de 112 copii. Școala de duminică o frecventau 41 de copii. 

Dintre personalitățile de frunte ale Sărăuadului la loc de cinste se situează episcopul greco-catolic Grigore Maior. Privind biografia lui Grigore Maior, dascălul Daniil Graur a scris, bazându-se pe mărturiile lui Vasiliu Criste, următoarele în 1932: “Cum Grigorie Maior avea şi conume, este mai mult ca sigur că era de origine nobil, întrucât a trăit înainte de Iosif II. Se spune că părintele său era foarte aspru. Păzind odată, într’o toamnă, vitele în ograda părintelui său, o junincă a trecut în ograda unui vecin. Cum vecinul a închis juninca, băiatul de frică să nu capete o bătaie, nu s-a mai întors la casa părintească. Astfel, fugând în lume, a ajuns până la Blaj. Aci un oarecare canonic l-a luat la sine. Văzând că băiatul este diligent şi îi place cartea, l-a înscris la şcoli şi în urmă episcopul de atunci l-a trimis la Roma. E de notat, că înainte de anul 1848 numai nobililor, respectiv băeţilor le era permis a umbla la şcoli. In zădar a fost căutat de părinţii lui, că nu i-au mai dat de urmă. Cam la 30 ani s-a hotărît să-şi cerceteze părinţii. S-a dus la Sărăuad. Trăindu-i încă părinţii, a întrebat dacă îşi mai aduc aminte de fiul lor. I s-a răspuns că nu au mai auzit de el. Atunci episcopul şi-a îmbrăţişat părinţii spunându-le că el este fiul lor şi le-a spus că între ce împrejurări i-a părăsit. Episcopul Grigorie Maior în amintirea acelui eveniment atunci când a ajuns Episcop a donat 10 mii de florini pentru edificarea bisericei din Sărăuad, astfel că lucrările de zidire a bisericii au început în anul 1773 fiind terminate la anul 1777, Lăcașul de cult a fost târnosit chiar de Episcopul Grigorie. Pe acel timp era curator bisericesc un credincios cu numele Petricaş. Acest curator a şi început la zidirea bisericei. Lăcomind însă la suma aceea mare de bani, şi-a însuşit o parte din ei, aşa că numai pereţii i-a ridicat. Curatorul Petricaş, ca să scape de urmărire a trecut la legea reformată (calvinistă) şi s’a făcut ungur. Când a venit episcopul în comuna natală ca să se convingă cum progresează edificarea bisericei şi văzând numai pereţii — a lăcrimat… şi a mai donat 5000 florini pentru terminarea bisericei din Sărăuad”.

În anul 1900 se clădește o Școlă Confesională, Casa Parohială și tot în acest an sub conducerea înțeleaptă a preotului Stanciu Gheorghe se renovează Biserica tencuindu-se interior și exterior adăugându-i-se Bisericii altarul iar turnul fiind înălțat cu încă 6 metri.

În anul 1948 luna octombrie se petrece marele eveniment al reântregirii bisericii naționale românești. Această reântregire se consolidează an de an. Se folosește tot mai mult cântarea în comun și cu deosebit succes au fost înlăturate din biserică obiectele și inovațiile străine de Cultul Ortodox Român.

Evenimente de seamă s-au mai petrecut în Parohia Sărăuad, astfel că în anul 1957-1958 s-a refăcut tencuirea eterioară a bisericii când s-a instalat și paratrăsnetul. Între anii 1972-1974 s-au făcut lucrări de reparații generale. Astfel în 1972 s-a refăcut în întregime partea lemnoasă a turnului învelindu-se cu tablă galvanizată. S-a tencuit în interior și exterior întreaga biserică aplicându-se la turnul bisericii 7 geamuri din fier și la corpul bisericii 8 geamuri din fier prevăzute cu sticlă mată. Interiorul Bisericii a fost zugrăvit. S-a introdus iluminatul electric la biserică și parohie, urmând o serie de lucrări de renovare la casa parohială.

Toate aceste lucrări s-au terminat în anul 1974, ziua de 7 iulie, duminica a 5 dup Sfintele Rusalii cu târnosirea bisericii parohiale din partea P.S. Vasile Coman Episcopul Ortodox Român al Oradiei, preot paroh fiind Chiorean Vasile.

La cârma parohie din anul 1978 vine preotul Boloș Vasile care între anii 1992-1996 realizează pictarea bisericii în interior în tehnica Tempera Grasă, lucrări ce au fost binecuvântate și sfințite de către P.S. Iustin în anul 1996.

La începutul anului 2008 este numit ca paroh preotul Petrovan Ioan. Între anii 2010-2013 s-au executat ample lucrării de restaurare a bisericii atât la exterior cât și la interior: s-au schimbat ferestrele care erau din structură de fier cu unele noi având structură de lemn de stejar, a fost schimbat tencuiala și zugrăveala la exterior, s-a reorganizat Sfântul Altar, s-a schimbat iconostasul și s-a refăcut parțial pictura. Aceste din urmă lucrări au fost făcute cu binecuvântarea Î.P.S. Iustinian și pe cheltuiala credincioșilor și a fiilor satului, lucrări ce au fost sfințite în data de 11 mai 2014 de către P.S. Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

Între anii 2012-2020 s-a construit capela de cimitir și s-a reabilitat fosta școal confesională transformându-se în sala de mese a parohiei. Atât capela cât și sala de mese au fost binecuvântate și sfințite la 2 august 2020 de căte P.S. Arhiereu Vicar Timotei Sătmăreanul. Din anul 2020 până în prezent s-a renovat casa parohială,  respectiv s-a schimbat acoperișul integral, au fost înlocuite ușile și ferestrele, iar în anul 2025 s-a introdus încălzirea centralizată.