Istoricul parohiei

Istoria parohiei începe în anul 1930 prin trecerea unui număr mare de credincioși de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă.

1910. Recensământul din acest an  menționează 3 ortodocși la Vișeu de Jos.

1930. În primăvara acestui an  au loc primele treceri de la greco-catolici la ortodocși. Până la sfârșitul lunii mai au trecut la ortodocși 192 capi de familie și erau preconizați să treacă și alții, cu condiția să aibă preot în localitate. La începutul lunii iunie  sătenii au luat legătura cu preotul Miron Codrea de la Borșa, pe care l-au chemat să pună bazele unei parohii ortodoxe. Acesta a binecuvântat o capelă în casa nouă, nelocuită, proprietatea lui Gheorghe și Anișca Zarinca,  și a constituit parohia în data de 13 iulie 1930. 

În luna august credincioșii au hotărât să-și construiască o biserică. S-a găsit un teren la drumul principal, proprietatea lui Pop Gheorghe Varzaru care era potrivit pentru biserică și a fost cumpărat cu suma de 60.000 lei.

1931. A început construcția bisericii.  Un ajutor consistent s-a obținut de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Prefectura județului Maramureș, Ministerul de interne, Patriarhia. După ce biserica a fost ridicată, capela a fost mutată într-o clădire proprietate a lui Coman Găvrilă și Năsui Gheorghe a lui Ion, unde fusese școala. În noua locație mult mai spațioasă  a fost amenajată capela  care a fost împodobită cu iconostas și  icoane  și s-a slujit până la sfințirea bisericii. S-au cumpărat 4 clopote,  a fost ridicată o clopotniță, și s-a cumpărat o casa lângă biserică pentru casă parohială.

1932. Regele Carol al II-lea a oferit din contul Casei Regale cantitatea de 1000 mc lemn rotund. Pentru  acest ajutor preotul a obținut acordul regelui de a fi ctitorul principal al bisericii și aprobarea de a-i scrie numele pe prestolul bisericii.

1936.   Biserica a fost târnosită în data de 14 septembrie de către episcopul Nicolae Colan al Vadului Feleacului și Clujului.  

1941 – 1944.  În urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului este desființată de autoritățile hortyste, preoții expulzați, iar bisericile închise.  Totuși biserica din Vișeu de Jos rămâne deschisă până în ianuarie 1941 când preotul Timiș Ilie a fost arestat și deportat în lagăr la Budapesta timp de trei luni. După acest eveniment biserica este închisă iar credincioșii trecuți cu forța la greco catolici. Biserica va fi redeschisă în decembrie 1944 de către preotul Andreica Vasile care a reorganizat parohia. 

1946 – 1947. Casa parohială este demolată și se construiește o casă nouă.

1971. Sub coordonarea preotului Andreica Gheorghe este refăcut exteriorul bisericii.

1977 – 1979.  Se pictează biserica în tehnica fresco, de către pictorul Constantin  Bledea Tinu.

1980. În 17 august pictura este sfințită de către Înalt Preasfințitul Părinte Teofil, arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului.

1983 – 1988. Se construiește o nouă casă parohială.

1996. Vechea casă parohială este transformată într-o sală socială – sală de mese.

1998. Se construiește o poartă maramureșeană cu meșteri din Bârsana.

  S-a schimbat iconostasul cu unul sculptat din lemn de stejar de către meșterul Armanu Virgil din localitatea Grumăzești, jud. Neamt.

2000. Este refăcut și înălțat cu încă 5 metri turnul bisericii, iar acoperișul este vopsit.

2002. Sunt înlocuite ferestrele originale cu altele din termopan.

2005.  Se achiziționează mobilier bisericesc. 

2006. Se cumpără două candelabre.

2007. Se înființează parohia Vișeu de Jos Danova coordonată de preotul Andreica Cosmin cu un număr de 400 credincioși.

2013 – 2014. Sub coordonarea preotului Șanta Iustin se reorganizează altarul se restaurează pictura de către pictorii Liviu Istvan şi Tofeni Macedon, iar bisericii i se adaugă un pridvor pictat.

La data de 31 august 2014 biserica a fost  resfinţită, de către Înalt Preasfințitul Părinte Iosif, mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfințitul Părinte Timotei, episcopul Spaniei şi Portugaliei, şi Preasfinţitul  Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului, ocazie cu care biserica a mai primit un hram: Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache.

2020. S-a refăcut în totalitate acoperișul bisericii precum si cele trei turnuri.

2021.  Prin recompartimentarea clădirii în care era sala de mese  s-a făcut  capela mortuară precum și o terasă în stil maramureșean, refăcându-se în totalitate și acoperișul.

  S-a recondiționat poarta maramureșeană a bisericii și gardul împrejmuitor al cimitirului; 

2022. S-a pavat întreaga curte a bisericii și s-a zidit un lumânărar din cărămidă în fața bisericii.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramurile Sf Ierarh Nicolae și Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache, o capelă mortuară, o casă parohială, un așezământ social – sală de mese și două cimitire.

Preoții slujitori

1930 – 1938 Miron Codrea Nuţu 

1938 – 1940 Vasile Hereș 

       1940 Alexandru Mazilu 

       1941  Timiș Ilie   

1941 – 1944 biserica este închisă de autoritățile hortyste.

       1945 Radu Șașalovici 

       1945         ieromonahul Teofan Mătăsaru

1945 – 1947 Miron Codrea Nutu 

       1948  ieromonahul Teofan Mătăsaru

1948 – 1951  Vulpe Leonid 

1951        Protosinghel Ariton Petraşcu

1952 – 1953    Protosinghel  Vasile Albulescu

1953 – 1955 Constantinescu Ioan   

1955 – 1959 Casapu  Emil  

1960 – 1967 Pop Laurenţiu  

1967 – 2010 Andreica Gheorghe 

2010 –  azi Şanta Iustin Flore