

Orașul Seini, situat în extremitatea vestică a județului Maramureș, la 26 km de Municipiul Baia Mare și 42 km de Satu Mare, aproape la jumătatea distanței dintre cele două importante orașe din nord-vestul țării, pe calea ferată și șoseaua europeană E 58, ce leagă aceste orașe, străjuit de poalele unor dealuri bogate în lunca Someșului, la răscruce de drumuri, are o fericită așezare geografică și a fost cunoscut din vechime ca un important centru economic, meșteșugăresc, comercial și cultural. Primele însemnări despre localitatea Seini datează din anul 1341, menționându-se într-un document despre „Castrum Zinyr” (Cetate), căreia îi aparțineau zona Călinești-Oaș până la Bușag, Roșiori, Pomi, Lipou, Apa, Odoreu. Localitatea a fost distrusă în anul 1605 de Basta, în 1580, 1677 și 1717 de tătari, iar de foc în anul 1848.
Populația Seiniului a participat la Răscoala lui Gheorghe Doja, la Revoluția din 1848 și la Unirea din 1 decembrie 1918. Despre gruparea și organizarea vieții populației românești din Seini se știe că din începuturile îndepărtate, vatra satului a fost undeva sus, pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde și-au făcut o bisericuță din lemn în care se închinau.
În urma hotărârii Sfintei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului, în data de 19 decembrie 2001 se înființează Parohia Ortodoxă Seini II, sub păstorirea preotului Ionuț Mircea Călin Gheorghe, născut în localitatea Pomi, județul Satu Mare, căsătorit cu prof. Carmen-Ioana Ionuț, după o păstorire de aproape trei ani la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Seini, ca și preot II.
După aprobarea înființării noii parohii, în data de 17 nov. 2002, pe terenul necesar construcției bisericii, pe strada Nicolae Bălcescu, se sfințește locul și se pune piatra de temelie la construcția noii biserici, care se dorește a fi tradițională, de lemn.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin sprijinul primarului vremii, Gelu Cărăbăț, Consiliul Local Seini atribuie terenul pentru construirea noii biserici, precum și o clădire veche, primită de la Cooperativa „Someșul”, care se reabilitează într-o capelă, unde se slujește până în anul 2013, fiind încercată chiar și de un incendiu, în această perioadă de timp.
În luna august a anului 2002, se efectuează lucrări de defrișare a terenului și pregătirea amplasamentului. În data de 16 noiembrie 2003, este sfințită capela, precum și fundația noii biserici. Începând cu anul următor, au avut loc: organizarea de șantier și înălțarea unei părți din pereți. În anii următori, până în 2007, se achiziționează masa lemnoasă, sunt efectuate lucrări intense de ridicare a bisericii, se achiziționează cca. 100.000 de bucăți de șindrilă pentru învelirea construcției. Finalizarea ei are loc în anul 2007. În data de 12 august 2007 se sfințesc crucile, de pe vârful bisericii, confecționate din inox. Lucrările de exterior au fost finalizate în anul 2008, când se efectuează tratarea lemnului contra intemperiilor și montarea para- trăsnetului. În vara anului 2009 se efectuează lucrări susținute la interiorul bisericii. Pereții sunt izolați, se fac lambrisări, se ridică balconul, pereții altarului, toate cu meșteri din comuna Bârsana, Ioan Știopei, cu cei doi feciori ai săi, Vasile și Ioan. Paralel, este montată partea electrică și geamurile. În 2010, se montează ușile de la intrări, se izolează bolta și sunt achiziționate cele cinci candelabre fastuoase, executate la Botoșani, dar și cele 23 de aplice, laterale.
Lăcașul are formă de navă și păstrează tipologia bisericilor de lemn maramureșene, conținând elementele sale caracteristice. Pe o fundație scundă, îmbrăcată în piatră, se înalță pereții din grinzi masive, tăiate în pătrate, cioplite în patru fețe, așezate în rânduri orizontale, în sistem Blockbau. Dimensiunile sunt de 30 x11 m. Absida altarului este poligonală, decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn-clopotniță angajat, de filiație gotică, prevăzut cu arcade pe stâlpi, cu șarpantă în formă de coif, realizat integral din lemn. Turnul are un foișor pătrat mare, mărginit de scânduri sculptate, păstrând tipicul bisericilor tradiționale din Maramureș. Acoperișul este etajat având o dublă streșină, iar pe porțiunea cuprinsă între streșini există un al doilea rând de zece ferestre. Acoperișul altarului este situat mai jos, având o singură streșină. Îmbinarea dintre construcție și acoperiș păstrează tehnici tradiționale de lucru în lemn ( așa numitele „îmbinări în coadă de rândunică”), păstrând vitalitatea arhitecturii tradiționale. Ansamblul arhitectural va deține în perspectivă și o clopotniță care va adăposti cele două clopote existente.
Iconostasul a fost sculptat de către meșterul Câmpean Nicolae din Dej, iar scenele pictate pe el au fost realizate de către pictorul Cioran Marius.
Pe parcursul anului 2011, se construiește din cărămidă Masa Sfântului Altar și Proscomidiarul. Se execută lucrări la sistemul de încălzire în pardosea, finalizate anul următor, și se dă în lucru Iconostasul, care se montează în 2012, o lucrare monumentală sculpturală, agrementată cu icoane. Este turnată fundația anexei, placarea cu piatră naturală a fundației bisericii și trotuarele de acces.
În anul 2013 se execută scara interioară, balustradele exterioare, se finalizează anexa, împrejmuirea amplasamentului, placări și zugrăveli, aplicări de mochetă la balcon, traverse și covoare. Peste pârâul Seinel, la intrarea din față spre biserică, este construit un pod nou, prin grija primarului orașului, doamna Gabriela Tulbure. Se achiziționează dotări, precum obiecte liturgice noi, Sfintele: Vase, Evanghelie, Chivot, acoperăminte, sfeșnice, candele, veșminte etc. Lucrările sunt finalizate în proporție de 90 %, urmând a fi realizate picturile precum și alte lucrări.
În data de 1 sept. 2013, biserica este târnosită de către PS Iustin Hodea Sigheteanul, înconjurat de un sobor ales de preoți și diaconi, în prezența unui număr mare de credincioși și oficialități.
În data de 30 ianuarie 2017, pr. Călin Ionuț oficiază ultima Sfânta Liturghie, la ctitorirea sa de suflet seineană, luându-și rămas bun de la enoriași și membrii Consiliului Parohial. În urma cererii de demisie din funcția de preot paroh la Parohia Ortodoxă Seini II, el se retrage la Baia Mare.
Începând cu data de 01 februarie 2017, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul, Episcop al Maramureșului și Sătmarului, este numit în parohia rămasă vacantă, pr. Radu Cozma, născut în Țara Lăpușului, căsătorit cu prof. înv. Valerica Cozma, după o păstorire de aproape 20 de ani, la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, din Viile Apei.
În prima ședință a Consiliului parohial, se hotărăște transformarea fostei capele, din fața bisericii, în casă parohială și locuință de preot. Această clădire, având dimensiunile de 11/13 m. (143 mp.), a fost folosită timp de 15 ani ca loc de rugăciune, până la terminarea lucrărilor la noua biserică, clădirea este compartimentată, cuprinzând: două dormitoare, un salon încăpător, bucătărie, cămară, baie, birou și sală de ședințe. În exterior, se adaugă o terasă împrejmuită, în suprafața de 25 mp.
În iarna anului 2018, sunt reluate discuțiile legate de pictarea pereților bisericii.
Consiliul Parohial, alături de părintele paroh, reia legătura cu pictorul Marius Cioran, cel care în anul 2015 a pictat altarul bisericii, alături de pr. Călin Ionuț, cu care a realizat proiectul de pictare a bisericii tradiționale maramureșene de lemn. Se ia hotărârea de începere a lucrărilor de pictură, după Sfintele Paști, 2018. Primind binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în vara anului 2018, încep lucrările de pictură.
În anul 2020, la propunerea preotului paroh, se ia hotărârea de a se amenaja curtea. Se betonează suprafața de 400 mp. din curte, se amenajează spații verzi. Lucrările sunt executate de meșterii Dorel Bogdan, Nelu Kosztraba. Se ridică un Lumânărar și două Troițe din lemn sculptat. Una s-a instalat, pe marginea DE 58, la intrarea spre biserică, cealaltă și Lumânărarul, în curta bisericii. Tot în acest an se schimbă șarpanta la Casa parohială, cea veche fiind degradată de intemperii și prin vechime. În anul 2021, clădirea este izolată termic.
În primăvara anului 2021, la solicitarea credincioșilor și a Consiliului parohial, preotul paroh Radu Cozma cere binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul de sfințire și binecuvântare a lucrărilor executate timp de patru ani de muncă neobosită. Acest eveniment având loc la data de 12 septembrie 2021, prin venirea în mijlocul credincioșilor a Prea Sfințitului Timotei Sătmăreanul, Episcop Vicar al Maramureșului și Sătmarului. În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat și a sfințit pictura în urma lucrărilor de înfrumusețare și înnoire și a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească.
Este amplasat pe strada Eroilor, la aproximativ 3 km de biserică, înspre localitatea Apa și este deservit de două capele mortuare, cea mai nouă dintre ele fiind construită și sfințită în anul 2014 și pictată în anul 2024.
Biblioteca este situată în Casa parohială a preotului paroh și conține peste 300 de titluri. În cadrul Campaniei „Din suflet pentru suflet”, începută cu nouă ani în urmă, sunt ajutați anual oameni nevoiași din parohie.
Activitățile pastoral-misionare catehetice și culturale cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naționale: „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala” și în cadrul proiectului misionar filantropic „Călător înspre veșnicie”, „Ghiozdanul micului creștin”, „Îmbracă un copil de sărbători” concert anual de colinde și concert de pricesne cu corul de copii al parohiei, în perioada Postului Mare.
Surse bibliografice