Istoricul parohiei

Până în secolul XX au existat două parohii, delimitate de râul Cisla, cea din partea de jos cunoscută ca și Borșa din Jos sau Beneficiu inferior, iar azi ca parohia  Borșa I  și cea din partea de sus a râului cunoscută ca Borșa din Sus sau Borșa Superior, iar azi ca parohia Borșa II.

Înființarea parohiei nu a fost surprinsă în documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din 1777 menționând că Parochia Borsaiensis est Mater, quae ab antiquo tempore erecta .

1365. Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan cu domeniul Cuhei, din care făcea parte și localitatea Borșa

1631.  În acest an este pomenit primul preot cu numele: popa Dumitru Mihaly.  

1643. Prima mențiune despre biserică o avem dintr-o însemnare de pe Cazania lui Varlam din anul 1643  când mai mulți localnici au cumpărat și au dăruit bisericii din sat  cartea, moment pe care l-au imortalizat într-o însemnare  pe carte:  Cumpărat-am această carte ce să cheamă  Ucitelnia Ionuţ Cătărămascul  cu soţul seu cu Lupa, frate-seu  Petre, soru-sa Ana şi o au pus  în besereca cea noao în Borşe  unde este hramul Soborul Svti  Arhangel Mihail şi Gavriil  ca să le fie pomană în veci şi au  plătit de legatu napotu său  Timiş Dumitru cu soţu său Ioană,  ginere său Zat Nicoară soţul său.

1717.   În 3 septembrie, în retragerea spre Moldova tătarii aprind biserica împreună cu casele din jurul bisericii, în timp ce biserica din jos este salvată de un grup de femei curajoase.  A doua zi, în 4 septembrie, protopopul Lupu Șandor/Șandrin – fost căpitan curut – reușește să înfrângă hoarda tătară în ambuscada organizată în locul ce se cheamă de atunci Preluca Tătarilor și să elibereze prizonierii. Din tot ce s-a recuperat de la tătari, biserica s-a ales cu două clopote care au fost furate din Suciu. 

1717 – 1721. O nouă biserică purtând același hram cu predecesoarea este construită în acest interval, pe locul vechii biserici.

1723 – 1729. În acest interval cronologic, biserica este binecuvântată de vicarul episcopiei Muncaciului, Procopie Hodermarszky (1723 – 1729).

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm primele informații despre biserică. Închinată Sf Arhanghel Mihail, biserica era în stare bună, construită din  lemn, cu un turn și  acoperiș din draniță. Avea antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Vizita consemnează 3 preoți: Lupu Sztetzka hirotonit de episcopul Maramureșului Iosif Stoica (1690 – 1711), Lupu Șandrei (Volfgangus Șandor  parochus, la Tit Bud), hirotonit de episcopul Ioanichie al Aradului și  Petru Molen(a) ( Petrus Malina la Tit Bud)   hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735-1745).

1770 – 1775.  Mai multe icoane care se păstrează până azi în muzeul mănăstirii Bârsana, pictate în intervalul 1770 – 1775 par a indica pictarea unui iconostas, sau chiar a bisericii. La parohie se păstrează o icoană din această perioadă atribuită zugravului Alexandru Ponehalschi.^.

1788. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1839.  Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1846. Cu ajutorulul Composesoratului (Organizație specific maramureșeană care se ocupa cu gestionarea în comun a averilor: terenuri pentru pășunat și păduri) se construiește o casă parohială.

1864. În timpul păstoririi preotului Alexiu Anderco se începe construirea unei biserici de piatră în stil neoroman, lângă vechea biserică de lemn. Motivația, pe lângă demografie, e că biserica de lemn e putreda si foarte mică după cum menționează în prima monografie a localității Borșa, preotul Alexiu Anderco. Biserica mare, care a preluat hramul bisericilor anterioare  – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril –  construită de meșterii Ioan Bodorjucu și Iosif Grensner din Sighet, a fost finalizată abia în anul 1886 sub păstorirea preotului Basiliu Dan . 

1880. Se construiește o casă parohială din piatră, care a fost folosită până în anul 2004, când a fost demolată pentru a face loc unei case noi.

1886. Probabil că în jurul acestui an vechea biserică de lemn, de la care se păstrează și azi piatra prestolului la locul ei, a fost demolată, 

1887. Biserica este binecuvântată de protopopul Vișeului, Orosz Paul.

1910.       Sub păstorirea preotului Gavrilă Timiș se cumpără un iconostas de la Budapesta. 

1925.     La începutul anului 1925, credincioșii din zona numită Poiană, părăsesc confesiunea greco-catolică și trec la confesiunea ortodoxă.  După înființarea parohiei ortodoxe din Poiană în februarie 1925, pentru a stopa trecerile la ortodoxie, vicarul greco catolic al Maramureșului Ilariu Boroș și protopopul Vișeului, Victor Ștețiu, vin cu soluția  construirii unei biserici greco catolice. Școala confesională din centru este demontată și din lemnele ei este ridicată o biserică în același an, primind hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Noua comunitate va fi cunoscută în  perioada 1925 – 1948 ca și parohia greco catolică Borșa Repedea sau Borșa III, iar după 1948 ca și parohia ortodoxă Borșa IV. 

1927. Se cumpără două clopote. 

1949 – 1955.  Biserica mare cum va fi cunoscută în Borșa trece printr-o primă renovare.

1964. Sub păstorirea preotului Mureșan Remus s-a refăcut turnul bisericii și s-a înlocuit tabla de pe acoperiș. Tot acum s-a dat comandă pentru un clopot care va ajunge la parohie abia în anul 1969.

1971. Sub păstorirea preotului Mihali Simion s-a refăcut exteriorul bisericii

1974 – 1980.   Biserica este  pictată în tehnica ulei de către pictorul Cornel Cenan din Cluj Napoca în perioada 1974 – 1979 și va fi sfințită în 20 iulie 1980  de Înalt Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, păstrând mai departe hramul istoric.

1990. Întrucât 4 parohii din cele 5 din Borșa aveau hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, comunitatea solicită episcopiei și primește un nou hram: Sfântul proroc Ilie Tesviteanul, care va deveni hramul principal al bisericii.

1999.         În acest an  se ia în discuție înființarea unei noi parohii în zona numită Pietroasa, lucru care se realizează abia în anul 2006, când prin rearondare se înființează parohia Borșa Pietroasa cu un număr de 650 de credincioși, coordonată de preotul Grec Nicoară.

2000 – 2002. Sub coordonarea preotului paroh Pop Ioan se construiește o nouă casă parohială.

2020 – prezent.    Biserica sub coordonarea preotului paroh Mihali Florin trece printr-un amplu proces de restaurare.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi Biserica monument istoric având codul  LMI MM-II-m-B-21041, cu hramurile  Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și Sfântul proroc Ilie Tesviteanul,  un altar de vară, o casă parohială tip duplex, o capelă mortuară și 4 cimitire. 

La parohie se păstrează cinci icoane din secolul XVII și o cruce de binecuvântare din anul 1712, iar la muzeul mănăstirii Bârsana se păstrează 9 icoane și două cruci din secolul XVIII, precum și 8 cărți de sec XVII – XIX.

Evoluția demografică a parohiei arată astfel:

Anul	1792	1821	1847	1877	1903	1936	1992	2002	2011
Nr. suflete	520	1404	1814	2109	2777	1578	5910	5650	4289

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1631 – 1637 popa Dumitru Mihaly 

1655           popa Ion 

1672 –1700  popa Georgie Katarama 

1699 – 1719 popa Nicoară Timiș

1699             Malina Nikita 

1711 – 1752 Lupu Sztetzka hirotonit de episcopul Maramureșului, Iosif Stoica  (1690 – 1711), pomenit la 1719 ca popa Lupu cel Tânăr,  în 1725 ca popa Lupei  și în 1752 popa Lupeni din Borșe.

1707 – 1715 popa Dumitru  

1715   popa Petru,  popa Vasile, popa Grigore.

1715 – 1749 popa Vasile Mihali – Dnus r(evere)ndus Ladislau  Mihaly parochus la Bud.  

1717 – 1719 popa Lupu Șandor, (Șandru) protopop al Vișeului.   

1721 – 1786/88   Sandro sin, popa Lupu Mihai ot Borșe – Lupu Șandrei în protocolul vizitei episcopului Olsavszky,   Dnus r(evere)ndus Volfgangus  (Lupu)  Șandor  parochus, la Tit Bud, hirotonit de episcopul Ioanichie al Aradului. 

1734/45 – 1769  Petru Molen(a) – Petrus Malina la Tit Bud-   hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735-1745).

1754           popa Pinte Timiș 

1763 – 1769 popa Radu,  popa Toader Mihaly 

1784          popa Albu Ionasco și soțul său Mareea.

1785         popa Sandro Ivan 

1771 – 1788 Mihai popa Istrate/Eustrate  –Istrate Mihaly la Tit Bud 

1789 – 1832 Mihai popa Gheorghie parohusul Borșii de sus – (Georgiu Mihaly  în șematisme)

1832 – 1841 Ioan Gyenge (născut la 1807, hirotonit în 1832) 

1841 – 1848 Mihail Szalka 

1848/49 – 1884 Alexiu Artemiu Anderco Homorodeanu (n.1821 – d.1884),  protopop al Vișeului între anii 1878 – 1884. 

1882 – 1885  Ioan Koman. În perioada 1882 – 1884  îl ajuta în administrare pe pr. Artemiu,   socrul său. 

1885 – 1909 Basiliu Dan 

1909 –1939  Gavril Timiș  

1939 – 1942 Pop Vasile 

1942 – 1959 Botoș Eugen 

1959 – 1962 Mazăre Ioan 

1962 – 1969 Mureșan Remus 

1969 – 2003 Mihali Simion 

2000 –  prezent   Pop Ioan, preot slujitor între anii 2000 – 2003, paroh între 2003 – 2020 și din nou preot slujitor din 2020.

2004 –  prezent    Mihali Florin, preot slujitor între 2004 – 2020, paroh din 2020.