Istoricul parohiei

Înființarea parohiei nu a fost surprinsă în documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș din 1777 menționând că Parochia Szacsaliensis Mater, statim cum Impopulatione pagi erecta.

1365. Sub denumirea ”Ket – Zeliste”  -două Săliști – Săliștea de Sus și Săcel,  satul este pomenit pentru prima dată în 2 februarie, când documentul menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ”Ket – Zeliste”.  

1453. În 31 mai într-o diploma emisă de Iancu de Hunedoara satul este pomenit cu numele ”Kis Zachal.”  În decursul timpului satul a purtat mai multe denumiri: 1453 Kis Zachal, 1468 Szatzal, 1486 poss. Zachel, Zachol, 1495 Zachyall, 1828 Szatsal, 1851 Szacsal, 1909 – 1919 Izaszacsal și Săcel după 1919.

1543. Este pomenit nobilul Pop(a) Lazăr, primul preot al cărui nume îl cunoaștem. 

1579. Într-un document de partaj, al principelui Cristofor Bathori, referitor la bunurile din Săcel, sunt pomeniți „doamna Eudochia Șușca, soția legitimă a lui Gheorghe presbiter, nobil din Săcel.” 

1620.    Prima mențiune despre biserică o avem dintr-o însemnare de  pe un Triod primit de la Mănăstirea Peri. 

1662. În acest an se cumpără un clopot, după cum mărturisește inscripția de pe el  „Sonet vox tua inavribus mes, A.D. 1662.” 

1717.   În 2 septembrie în drum spre Borșa tătarii aprind cele două biserici din sat. 

1720.  În partea de sus a satului se ridică  biserică cunoscută ca a Măgdăeștilor, cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavril, probabil pe locul bisericii distruse de tătari. Ea a fost folosită până în anul 1874, când în urma unui incendiu pornit de la o casă din apropiere, biserica a ars împreună cu câteva case.

1728. În partea de jos a satului, în locul numit Burnăreasa se ridică o biserică cunoscută ca  biserica Rățănilor, cu hramul Sfinții Voievozi Arhistrategii Mihail și Gavril, probabil pe același loc ca și cea aprinsă de tătari. Biserica a fost folosită până în anul 1913 când s-a terminat biserica de piatră, iar doi ani mai târziu în 1915, ea  este demolată, iar lemnele folosite ca și combustibil la arderea cărămizilor pentru casa parohială.  Icoanele si alte obiecte au fost transferate în noua biserică.

1726 – 1728.  Nobilul Vasile Boer, fost pretor (seful poliției) al Ierașului de Sus în 1722, construiește o mănăstire, probabil în locul numit azi Dâmbu Mănăstirii.

  În anul 1728 biserica era gata și înzestrată cu toate obiectele de cult necesare  după cum aflăm dintr-un pomelnic  al familiei:  „Pomelnic din 1728 m(esi)ța fevruaria 6 zile. Pomenește Do(a)mne pe Boer Vasile… Acest pomelnicu a jupânului Boeri Vasilie făcutu ca s(ă) să omenească aceste fețe creștinești care-se scrisă, mai susu, de Dumnezău ertate și de preuți pomenite într-ai nezvîrșiți”. 

Dintr-un alt pomelnic al familiei, ajuns prin cine știe ce împrejurări la mănăstirea Giulești, aflăm câteva nume, posibili slujitori și viețuitori la mănăstire: ”Pomenește Doamne sfînt lăcașul acesta, pe preotul Macovei și soția, Nastasia și monahul Antonie, monah Tofan și monahia Todosia și copiii săi Ionaș și soția. Acest pomelnic a lui Boer Vasile din Săcel pentru sufletul său …” 

Mănăstirea nu a avut viață lungă,  funcționând probabil atâta vreme cât au fost în viață ctitorii. Tit Bud menționează că biserica mănăstirii a fost  vândută/donată locuitorilor din Sighet cândva între anii 1746 – 1754,  cel mai probabil înainte de 1749,  întrucât ea nu este înregistrată în Vizitația din 1749 care inventariază mănăstirile din Maramureș .

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm  că în sat sunt două biserici de lemn cu turn în stare bună, acoperite cu draniță. Una este pictată în totalitate,  cealaltă  cu puțină pictură, una a fost binecuvântată de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735), cealaltă de vicarul Grigorie Bulyko (1740 – 1742). Există antimise de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733), un potir de argint aurit și unul din cositor.  Într-una sunt două candelabre din cupru  iar în cealaltă din lemn argintat și cu pietre prețioase, incinta este cu garduri și cimitirele la fel. În sat erau patru preoți:  Ionaș Magdă(u) hirotonit de episcopul Dosoftei al  Maramureșului (1718 – 1735), Vasile Burnar  și Ioan Petru   hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745) și cel mai vârstnic dintre ei Burnar alias Popa Ionaș hirotonit de episcopul Ioan al Aradului.

1762. Dintr-un pomelnic al familiei Petăr aflat la parohie aflăm că în acest an a fost pictat altarul altarul bisericii din jos a Rățănilor pe cheltuiala lui Petăr Gheorghie și a soției sale  Vlad Titiana. 

1765. O inscripție din naosul bisericii din jos, a Rățănilor, aflată deasupra ușii, consemna că în acest an s-a pictat biserica cu cheltuiala  lui Radu Gregorie, și soața sa Măriuța, și Ștefan și Zahari și Aoșanu Mihai și soața lui Marica.  

1819. Altarul bisericii Rățănilor este repictat după cum aflăm dintr-o inscripție aflată deasupra ușilor împărătești și consemnată de Bîrlea în 1909. Inscripția consemnează numele parohului – Vasile Trifoi și numele donatorilor, dar nu menționează autorul picturii.

1838. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1874. Într-un  incendiu pornit de la o casă din apropiere, biserica de sus a Măgdăieștilor a ars împreună cu câteva case. 

1900. La sfîrșitul anului 1900 o parte din credincioșii din Săcel părăsesc biserica greco catolică și revin la biserica ortodoxă, înființând prima parohie ortodoxă din Maramureș. Până în 1948 această parohie va purta numele de Parohia Ortodoxă Săcel, după care va primi numele de Parohia Săcel II.

1905 – 1909. În partea de jos a satului  la inițiativa preotului Ioan Tarția, se construiește o biserică  de zid în stil romanic, de către o echipă de meșteri italieni ajutați de către credincioși.

1913.  În 29 iunie, biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril este sfințită de episcopul Vasile Hossu de la Gherla.

1915. Se construiește casa parohială.

Vechea biserică de lemn a Rățanilor din Burnăreasa, nefolosită deja de doi ani, este demolată, iar lemnele folosite ca și combustibil la arderea cărămizilor pentru casa parohială.  Icoanele si alte obiecte au fost transferate în noua biserică.  

1935.   Sub păstorirea preotului Ioan Găzdac este înlocuită învelitoarea de pe acoperișul bisericii cu tablă zincată.    

1973 – 1975. La inițiativa preotului Andreica Gheorghe biserica a fost pictată în tehnica fresco de către pictorul Ioan Taflan din București. 

1975. În 9 noiembrie  s-a resfințit biserica de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira Maramureșeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Cu această ocazie  la cererea credincioșilor, s-a schimbat hramul istoric cu hramul  Sfinții Apostoli Petru și Pavel. 

1990. Sub păstorirea preotului Iusco Ioan este înlocuit iconostasul.

1994. Sub păstorirea preotului Tomoiagă Grigore este construit un altar de vară și o sală de mese.  

1995. Este înlocuită ușa de intrare cu una din stejar donată de Grad Petru cu familia.

2003. S-a construit noul pridvor al bisericii, pictura fiind executată de pictorul Teodor Magdău din Săcel.

2010. Începând cu acest an  sub păstorirea preotului Iuga Dumitru,  biserica a trecut printr-un amplu proces de restaurare: s-au făcut subzidiri sub toată biserica, s-a refăcut fațada, s-a reorganizat altarul refăcându-se prestolul și s-a făcut un iconostas nou. 

2020.  S-a început construirea Centrului social misionar Justinian Arhiepiscopul.

Starea patrimonială cuprinde azi biserica de zid monument istoric cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, având Cod LMI MM-II-m-B-04631,  un altar de vară din lemn,  o casă parohială din anul 1915, Centru social misionar Justinian Arhiepiscopul  și trei cimitire: unul lângă biserică, al doilea în locul numit Dâmbu Mănăstirii și al treilea în Burnăreasa al Rățănilor.  

La parohie se păstrează 16 cărți de sec XVIII – XIX, și cinci icoane din secolul XVII.  

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1543          Pop(a) Lazăr  

1579            Gheorghe Șușca și soția sa legitimă Eudochia/Georgius prota de Zathyel cum consorte sua Odothia.  

1618           popa Petraș 

1698           popa Georgie din Săcel 

1699 – 1707  popa Simeon, popa Ștefan.  

1699 – 1725  Lavislau (Vasile ) Burnar.  

1715 – 1751 Burnar alias Popa Ionaș în conscripția din 1715, Ioan Buruak în vizita din 1751, hirotonit de episcopul Ioan al Aradului. 

      ? – 1749     Ioannes Gantolya 

1734/45 – 1751 Vasile Burnar, hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1734/45- 1751  Ioan Petru  hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1718/33 – 1751 Ionaș Magda(u)  hirotonit de episcopul Dosoftei al  Maramureșului (1718 – 1735).

1744 – 1784  popa Ionașco Pleșu Bale(a) și cu gazda sa Ileana,  protopop al Vișeului 1752(4) – 1770. 

1764 – 1775/78 Grad Vasile  archi presbiterum – protopop al Vișeului 1770 – 1774.

1775 – 1780    Mihai popa Lupu 

1781 – 1803 preutul Samson/ Simeon Szima  

1803 – 1804   Ioan Koman (1774 – 1825?)

1814  sau mai devreme – 1831  Vasilie Trifoiu la beneficiu superior. 1835 pensionar

1831 – 1857 parohia din sus este vacanta. 

1814 – 1831  Demetriu Pop la beneficiu inferior. 

1831 –  1840 Ștefan Simion la beneficiu inferior  pomenit ca și  ajutor în 1829. 

1841 – 1900 Ioan Gyenge de Csik Jenofalva  la beneficiu inferior. 

             1894  Georgiu Petrovai ajutor  

             1898 – 1900 Alexandru Coman  ajutor. 

1900 – 1902   administrată de capelanul Alexandru Coman

1903 – 1926   Ioan Tarția 

1927 – 1957   Ioan Găzdac  

1958 – 1966   Mihali Simion  

1967 – 1968   Bondor Romulus  

1968 – 1974  Andreica Gheorghe 

1975 – 1993  Iusco Ioan   

1993 – 2008  Tomoiagă Grigore  

2008 – prezent Iuga Dumitru