Istoricul parohiei

În localitatea Săliștea de Sus au existat două parohii delimitate de râul Iza, cea din dreapta cunoscută ca parohia superioară, cu biserica Nistoreștilor, azi parohia Săliște Centru și cea din stânga situată pe valea Buleasa cunoscută ca parohia inferioară cu biserica Bulenilor, azi parohia Săliște I.  

Despre înființarea parohiei nu sau păstrat  documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777, menționând că:” Parochia Szelistyeiensis Mater, ab antiquo Tempore erecta.” 

1365. Sub denumirea ”Ket – Zeliste”  -două Săliști – Săliștea de Sus și Săcel,  satul este pomenit pentru prima dată în 2 februarie, când documentul menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ”Ket – Zeliste”.  

1486. Într-o diplomă de vânzare a trei sesii iobăgești din Șăliște din data de 3 decembrie, este consemnată obligația iobagului ”să aducă anual lui Ioan Vlad la sărbătorile Paștelui și a Nașterii Domnului turte precum ceilalți iobagi ca semn al îndatoririi și să-l invite pe același Ioan Vlad de sărbătoarea fericitului Nicolae Confesorul acasă la ei și să-l ospăteze și să-l omenească cu cinste la un prânz…” Este prima pomenirea în Maramureș a  tradiției serbării Sfântului Nicolae ca o zi specială, iar menționarea sfântului poate fi legată de hramul unei biserici existente la acel moment în sat.

1504 – 1505. În mai multe diplome este pomenit Ioan, fiul popii din Săliște. Din păcate nu știm numele preotului. 

1530.    Conscripția populației din acest an   menționează  existența unui popă, fără a i se  consemna din păcate numele.

1543. În acest an avem menționat  primul nume al unui preot:  Lazarus Pop(a) de Selistye, poate chiar cel menționat în 1530.

1650.  Este pomenit un schit în Gruiul Ciorii, despre care tradiția afirmă că ar fi fost aprins în 2 septembrie 1717 de către tătari.

1680.  În acest an membrii descendenți ai nobilului Nistor construiesc biserica cu hramul Sfântul Nicolae cunoscută azi ca Biserica Nistoreștilor. Fără a indica vreo sursă documentară, istoricul parohial din anul 1966, menționează ridicarea bisericii la anul 1650 ( să fie o confuzie cu mănăstirea ?).

Nu cunoaștem numele meșterilor care au ridicat biserica, dar arhitectul Alexandru Baboș crede că sunt aceeași care au ridicat și mănăstirea Moisei în 1672.

1717. Biserica supraviețuiește trecerii tătarilor din 3 septembrie. Urmele unui incendiu început în partea  stângă jos a iconostasului sunt puse pe seama încercării acestora de a aprinde biserica. O legendă locală vorbește de faptul că o femeie ascunsă în apropiere într-un tufiș a văzut focul pus de tătari și a reușit să stingă incendiu.

1751.  Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm câteva informații  despre biserică, deși cele două biserici din sat sunt descrise la comun. Închinată sfântului Nicolae, biserica a fost sfințită de episcopul Iosif Stoica al Maramureșului (1690 – 1711), dar acum are antimisul episcopului Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Se prezintă în stare bună, e acoperită cu șindrilă, e pictată și are un potir din staniu. În sat sunt trei preoți fără să știm la care biserică slujesc:  Ioan Vlad hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735), Ilie Vlad și Petru Vlad hirotoniți de episcopul Varlam din Moldova (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).  

Deși vizita detaliată a mănăstirilor din Maramureș din 1749, nu pomenește existența unei mănăstiri în sat, totuși vizitația canonică din acest an  menționează o mănăstire. Documentul pomenește că în această mănăstire locuiește bătrânul preot Lupu Vlad, care a fost aspru pedepsit de vicarul episcopului de la Muncaci. Vicarul ar putea fi Hrisostom, superiorul piariștilor care  a slujit ca vicar unit în 1730, și era renumit pentru severitatea pedepselor aplicate preoților. Menționarea mănăstirii ridică câteva întrebări: Mănăstirea aceasta e aceeași cu cea pomenită la 1650? A supraviețuit trecerii tătarilor?  Cine au fot ctitorii, unde a fost construită, în ce condiții s-a desființat? Preotul Luca Vlad e pedepsit și trimis la mănăstire de vicarul Hrisostom în 1730, sau nu e nicio legătură între pedepsirea preotului și mănăstire? Acestea și alte întrebări legitime nu își au încă răspunsul, dar cercetarea pentru descoperirea unor documente și elucidarea întrebărilor continuă.

1772. Mai multe  icoane atribuite pictorului Alexandru Ponehalschi vorbesc despre activitatea lui la această biserică în jurul acestui reper cronologic.

1777. Din Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din acest an, aflăm că biserica necesită reparații, nu există casă parohială, preotul și diecii bisericii locuind în casa personală. În sat sunt două biserici dar e o singură parohie, biserica de pe valea Buleasa fiind filie.

1787. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților. 

1832. Are loc o renovare a bisericii care a dus la lărgirea ferestrelor originale după cum mărturisește o inscripție de pe spatele icoanei Sfântului Nicolae: „Întru pomenire vejnică au dat Grad Lupu în sama besearici[i] o icoană [pe] sf[â]nt[ul] pristol, iară aciasta [a] sfântului Nicolai și vasăle cele sfinte și în rân[duiala] policandrului celui de aramă [a] ajutat cu 15 zloț[i], în sama ferestrilor la îmbe beserici de 70 de zloț[i]. 1832.” (Baboș/Covaci 4).

1846. Biserica este repictată pe pânză, de către pictorul sighetean Karoly Unghy, pictura fiind o operă academică a stilului neoclasic (Baboș/Covaci, 4).

1856. Este pomenită existența unei case parohiale de lemn.

1889. La restaurarea bisericii din 1965 s-a descoperit în globul crucii de pe biserică un document care pomenește de refacerea acoperișului în anul 1889, în timpul preotului Michail Papp (1869 – 1901). Din documentul păstrat fragmentar aflăm că biserica a fost acoperită în acest an cu șindrilă din stejar.

1913. Se construiește o nouă casă parohială din lemn.

1920 .  Cu cheltuiala notarului Bondor se adaugă bisericii un pridvor lung de 6,5 metri, peste care se va construi un mic turn unde se instalează cele trei clopote. Cu această nouă construcție biserica devina unica biserică din Maramureș cu două turnuri clopotniță.

1939. Se înființează  parohia ortodoxă Săliște prin trecerea de la greco catolici a 20 de familii. În 2 februarie protopopul Vasile Magdău binecuvintează o capelă într-o sală de clasă din clădirea școlii. Până în septembrie 1940 când parohia este desființată de către autoritățile hortyste,  a fost administrată de preoții din Săcel și Dragomirești, Ea își va relua activitatea abia în anul 1945.

1965. Biserica este restaurată și consolidată de către Direcția Monumentelor Istorice.

 1988. Pe fondul creșterii demografice se pune pune problema construirii unei biserici de cărămidă. Sub păstorirea preotului Fetti Dorin se construiește biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel între anii 1988 – 1998.

1994 – 1998. În acest interval cronologic biserica este pictată în tehnica fresco de către pictorii Olivian Drăgotescu și Sorin Spiridon Gâtu. 

1998. În data de 29 iunie biserica este sfințită de un sobor de 5 arhierei: Preasfințitul Părinte Justinian Chira episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Calinic episcopul Argeșului, Preasfințitul Părinte Ioan episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Galaction  episcopul Alexandriei și Teleormanului și Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului

2005 – 2007. Sub păstorirea preotului paroh Vancea Gavriș  și a preotului slujitor Brici Victor s-au ferecat icoanele de pe iconostas într-un material galvanizat în băi de aur și argint.

2007. S-au finalizat lucrările de la casa parohială care cuprinde două apartamente pentru preoți și o sală socială.

2009. Se construiește o capelă mortuară în cimitir având încorporată o sală de mese. 

2011 – 2012.  Biserica veche trece printr-un amplu proces de restaurare și consolidare, în urma căruia este târnosită în 29 iunie 2012 de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2014. Se construiește un altar de vară din lemn, binecuvântat de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, în data de

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica de zid cu hramul, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, biserica de lemn a Nistoreștilor cu hramul Sfântul Nicolae, monument istoric  având Codul LMI MM-II-m-A-04633, un altar de vară, o casă parohială  duplex cu o sală socială, o capelă mortuară cu o sală de mese  un cimitir  si  5 cărți de cult din sec XVIII și două icoane din același secol, aflate în custodie la muzeul de la mănăstirea Bârsana.

Preoții slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1504 – 1505. În mai multe diplome este pomenit Ioan fiul popii din Săliște. Din păcate nu știm numele preotului.

1530 Conscripția populației din acest an, consemnează un popă, fără a-i da numele.

   ?    – 1548  Laurențiu Pap in eadem Selyste  

1543 – 1554  Lazarus Pop(a) de Selistye .

1549  Clemente praesbyter plebanus de Selistye.

1699 – 1725 popa Lupu 

1710/11 este pomenit un diacon:  ”Când a fost vara omorului celui mare (ciuma cea mare) a murit diaconul în munte și s-a îngropat în obârșia Cislei la Borșa”

1715 – 1725  popa Lupu Titscu din Săliște / Volphang Popa alias Tis(t) 

1707 – 1725 Bilan alias popa Nakul 

1715 popa alias Gîrboan Szamilă (Samoilă) 

1734/45 – 1751   Ilie Vlad hirotonit de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1734/45 – 1751   Petru Vlad hirotonit in Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1749 – 1775  R(everen)dus Petrus Pop parochus 

1790 – 1833 Georgiu sau Lupu Bondor  

1833 – 1852 vacantă,  suplinită de Simion  Bondor și Ioan Tomoiagă din Bâleni și de Ștefan Simion din Vișeu de Jos. 

1852 – 1869 Anoca Demetriu  

1869 – 1901 Papp Michail  

1901 – 1927 Vlad Baziliu 

1927 – 1938    Vlad Petru 

1938 – 1963 Mihalca Gavril 

1963 – 1975 Fetti Tiberiu 

1975 – 2001 Fetti Dorin Mircea  

2001 – prezent Vancea Gavriș 

2002 – 2014 Brici Victor Alexandru, preot slujitor 

2014 – 2019 Iuga Dumitru, preot slujitor

2020 – prezent Timis Ioan Florin preot slujitor