Istoricul parohiei

Viața parohiei începe în anul 1903, când mai mulți locuitorii din Dragomirești își fac oficial trecerea de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă, Consistoriu Arhidiecezan din Sibiu  aprobând cererea lor de revenire la biserica ortodoxă în 24 martie 1903. Această parohie va funcționa cu o întrerupere de 4 ani (1940 – 1944) până în 1948, când cele două parohii din Dragomirești se vor uni într-o singură parohie. În anul 2009 după construirea unei biserici de lemn pe locul vechii capele s-a înființat actuala parohie. 

1901 – 1902. Mai multe familii cer protopopului Teodor Herman din Dej să fie primiți în biserica ortodoxă. 

1903. În februarie mai mulți locuitorii  își fac oficial trecerea de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă. În aceste condiții Consistoriu Arhidiecezan din Sibiu a aprobat cererea lor de revenire la biserica ortodoxă în 24 martie 1903, delegând preotul din Săcel să se ocupe de credincioși.   Până în noiembrie au trecut oficial 70 de familii cu aproape 300 de credincioși, iar în 28 decembrie  s-a sfințit o capelă de către preotul Miron Cristea, vicar al Mitropoliei de la Sibiu..

1907.  În data de 13 martie Consistoriu Arhidiecezan din Sibiu   a transformat filia Dragomirești în parohie și l-a numit administrator pe preotul Vasile Gog junior. 

1910.  După multe insistențe la autoritățile statului care s-au opus multă vreme, s-a reușit construirea unei clopotnițe.

1913.  Sub administrarea preotului Pavel Moldovan, parohia a cumpărat în februarie  un teren  de la credinciosul Gavrilă Vlad Duhatcu, cu o casă pe ea în care a fost instalată o capelă, binecuvântată în 28 august (15 august stil nou). Casa avea o încăpere mare care a devenit capela, iar în lateral erau două încăperi de locuit. 

1940.  Preotul Radu Șașalovici este expulzat de autoritățile hortyste, biserica închisă, parohia desființată, iar credincioșii trecuți cu forța la greco catolici.

1944.  Biserica va fi redeschisă în decembrie, iar viața parohiei se va relua anul următor prin venirea arhimandritului Teodosie Cioară, care va administra și mănăstirea din Dragomirești.

1948. Odată cu revenirea la ortodoxie, cele două parohii din Dragomirești vor fuziona și se va  folosi pentru cult doar biserica de piatră. Vechea biserică a orântalilor va fi închisă, iar lăcașul de cult se va degrada încet. 

2008.  La începutul anului se discută despre înființarea unei noi parohii în Dragomirești și construirea unei biserici sau restaurarea vechii capele a orântalilor. Întrucât nu s-a mai putut salva, ea a fost demolată urmând a se construi o biserică nouă în locul ei. 

În 23 martie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a pus piatra de temelie  la biserica cu hramul  Sfinții Români. Biserica a fost ridicată din lemn de brad de o echipă de meșteri din Ieud condusă de Hotico Grigore Hodâșa și a fost terminată în iunie anul următor.

2009. S-a instalat iconostasul realizat de Mihiș Viorel din localitatea Baba, iar icoanele au fost pictate de Victoria Grădinar din Cluj Napoca. Toate   aceste  lucrări   au  fost  conduse   și  supravegheate  de preot paroh Antal Gheorghe Ciprian, susținut de preot II  Mihali Gheorghe, consiliul parohial și credincioșii parohiei.

În 1 septembrie se înființează parohia Sfinții Români cu un număr de 1300 de credincioși,  preotul Mihali Gheorghe fiind numit paroh.

În 13 septembrie, fără pictură, biserica a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2010. S-au început lucrările la casa parohială care are încorporată la parter o sală socială – sală de mese, care s-au finalizat în 2013.

Se construiește o clădire pentru centrala termică și un garaj.

2013. Se construiește un altar de vară și se montează o poartă maramureșeană.

Se construiește un lumânărar de cărămidă aparentă cu acoperiș de draniță.

2014. Biserica este pictată de soții Sabin Drinceanu, fiu al satului și soția Gabriela.

2015.  Pictura este sfințită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului în data de 21 iunie. Cu această ocazie biserica a mai primit două hramuri: ”Acoperământul Maicii Domnului” și ”Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul.”

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi Biserica de lemn cu hramurile  ”Sfinții Români”, ”Acoperământul Maicii Domnului” și ”Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul”, un cimitir, un altar de vară, o casă parohială care are încorporată la parter o sală socială – sală de mese, o clădire pentru centrala termică și un garaj un lumânărar de cărămidă aparentă cu acoperiș de șindrilă și o poartă maramureșeană.

Preoții slujitori

1903 – 1907 suplinită de preoții din Săcel 

1907 – 1910 Vasile Gog 

1910 – 1936 Pavel (Pimen) Moldovan 

 1936           Bărbos Ioachim  

1936 – 1940 Șașalovici Radu 

1940 – 1944 biserica este închisă de autoritățile hortyste

1945 – 1947  ieromonahul Teofan Mătăsaru

1947 – 1948 ieromonahul Teodosie Cioară  

1948 parohia fuzionează cu cealaltă parohie din sat.

2009 – prezent Mihali Gheorghe