Istoricul Parohiei

Localitate romaneasca foarte veche cu un tinut favorabil traiului uman, locuita din cele mai vechi timpuri.

Situata la marginea dealurilor Tasnadului, așezata pe un delusor, iar ceala. Localitatea este așezata la aproximativ 5 km depărtare de orașul Tasnad si 2 km de comuna Sauca de care aparține administrativ – teritorial. Casele au fost așezate in apropierea unui izvor , loc aproape de care a fost construita si o frumoasa biserica din lemn.

In anul 1733 este pomenit părintele Gavrila preot “non unit” care păstorea la Silvas cu mențiunea ca exista o biserica si casa parohiala, biserica despre care aflam din mărturiile istorice ca a fost renovata la anul 1740 (timpul edificării nestiindul), era înzestrata cu un iconostas vechi frumos sculptat si cu multe alte obiecte vechi dintre care ni s-a pastrat peste veacuri si o Sfanta Cruce din lemn sculptata in anul 1738. La jumatatea secolului al XVIII Silvasul era o comunitate însemnata in aceasta zona, o dovada fiind si prezenta protopopului districtului Sarvadului ca paroh la Silvas. La puțin timp după ce a fost infiintata “Asociația Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman”(ASTRA) la Sibiu, care l-a avut in frunte pe Sfantul Andrei Saguna si parohia Silvas a avut un membru in persoana preotului Demetrio Coroianu. Peste cativa ani un alt preot din Silvas, Patriciu Lobontiu figurează ca nou membru, “Asociația Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman”(ASTRA).

In timpul păstoririi părintelui Patriciu Lobontiu timp de 10 ani s-a construit biserica actuala din cărămidă primind hramul vechii biserici “Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril”, timp in care s-a pus problema transferări iconostasului de la biserica de lemn catre Muzeul National al Astrei din Sibiu. In aceasta perioada cifrele precizează un număr de 281 de credincioși, numărul acestora fiind intr-o continua crestere după Marea Unire din 1918, numărul credincioșilor ajunge in anul 1934 la 424 de suflete. Următor părintelui Patriciu a fost fiul acestuia , figura marcanta a Partidului National Țărănesc.

După plecarea părintelui ca protopop la Carei vine la Silvas părintele Ioan Nemes, pomenit si astazi in rugăciunile credincioșilor. Următor părintelui Nemes a fost preotul Jula Gheorghe, un slujitor vrednic de numele caruia se leaga multe lucrări deosebite savarsite la biserica dar si construirea actualei case parohiale in anul 1972.

O alta realizare pentru comunitate o constituie construirea actualului local al Scolii Generale din Silvas, lucru înfăptuit tot in anul 1972. Preoții si invatatorii erau  printre singurii intelectuali ai satului contribuind prin activitatile lor de zi cu zi la pastrarea însemnelor, existentei si entitatii romanești pe aceste meleaguri, fiind alaturi de săteni si împărțind cu ei atat bucuriile cat si tristetile. Perioada care a urmat a condus la o scădere semnificativa a populației. Au urmat preoți vrednici precum: Soitos Ioan, Pop Tiberiu si Mihai Semăn dezvoltând o frumoasa activitate pastoral- misionara si social-filantropica in parohie.

Reinfintarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului si Satmarului a dus la hirotonirea unor preoți deosebit de vrednici pentru aceasta parohie cu un număr din ce in ce mai mic de credincioși, care au reușit prin prezenta lor sa mențină o candela aprinsa in Sfanta Biserica, au savarsit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, i-au mărturisit si împărtășit pe credincioși, au menținut vie credința stamoseasca in inimile credincioșilor, lucrul acesta însemnând mult mai mult decât toate realizările administrativ-gospodaresti. Din lungul sir al preoților slujitori fac parte si preoții: Campean Mircea, Ghile Alexandru perioada in care s-a castigat biserica in proces.

In anul 2000 comunitatea s-a bucurat de o noua realizare, finalizarea construcției căminului cultural loc folosit cu mare bucurie atunci când au loc întâlniri ale fiilor satului si alte evenimente din viata comunității. Următori slujiriipreoțești in Silvas sunt: Pasca Ciprian, Dragomir Ovidiu si Cotutiu Alexandru.                              

Dragostea pentru credința stramoseasca a celor care au văzut aici lumina zilei întotdeauna a fost vie si lucratoare, ajutandu-ne sa ducem la bun sfîrsit marea lucrare de împodobire a Sfintei Biserici cu pictura, lucrare finalizata in anul centenar al Romaniei 2018.