Istoricul parohiei

Despre înființarea parohiei nu sau păstrat  documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că parohia Vișeu de Mijloc s-a înființat în urmă cu 205 de ani, adică în anul 1569. Totuși Conscripția din anul 1530 menționează existența unui popă. În mod cu totul surprinzător și fără a indica vreo sursă, Sematismul eparhiei de Maramures din anul 1936, menționează  că parohia s-a înființat în anul 1365!!!  Credem că originile parohiei ar trebui căutate la mijlocul secolului XV, teoria bazându-se pe următoarea ipoteză:

 Satele din jurul Vișeului de Mijloc aveau deja în sec XV o organizare bisericească: Vișeu de Jos – 1445, Leordina – 1476, Cuhea (azi Bogdan Vodă) avea biserică încă de la sfârșitul secolului XIII, Săliștea de Sus – 1486. Nu se poate ca un sat de nobili cum a fost Vișeu de Mijloc să nu fi avut o organizare bisericească și o biserică asemenea satelor vecine. 

Deocamdată nu am găsit nici un document în sprijinul ipotezei, dar cercetarea pentru găsirea unor documente care să împingă viața bisericească cel puțin în sec XV, continuă. 

1365.          Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ambele Vișae. Localitățile pomenite în sintagma Ambele Vișae, au fost identificate de cercetători ca fiind Vișeu de Jos și actualul Vișeu de Mijloc, azi cartier al orașului Vișeu de Sus. Timp de două secole, Vișeu de Mijloc va fi cunoscut ca și Vișeu Superior, iar după anul 1549 când este pomenită o nouă localitate cu numele de Vișeu Nou, iar mai apoi Vișeu de Sus, vechea localitate prinsă între noul Vișeu de Sus și Vișeu de Jos va fi redenumită ca Vișeu de Mijloc. 

1530. Conscripția populației din acest an  menționează  existența unui ”popă”, fără a i se  consemna din păcate numele.  Nu știm dacă este vorba despre primul preot din sat, sau este primul menționat în documente. Din document reiese clar că exista o organizare bisericească, chiar dacă nu reiese că ar fi existat și o biserică.

1569.  Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anii 1774 – 1772 , consemnează  că parohia s-a înființat în urmă cu 250 de ani (dacă luăm anul de calcul 1774) (Conscripția 1774 – 1782, 404). Tot din acest an avem pomenită și existența unei biserici (Baboș II, 142), și e pomenit primul preot cu numele: protopopul Petru din Budești 

1651. Episcopul Maramureșului, Mihai Molodeț vizitează parohia ocazie cu care scrie o însemnare pe Cazania lui Varlam: În anul 1651, smeritul Mihail Molodeț, arhiepiscop de Maramureș și altele cu mîna sa au scris și cu pecetea sa a întărit și (că) a cumpărat această carte anume Evanghelie învățătoare, robul lui Dumnezeu Roman Tomoiagă, pentru iertarea păcatelor sale și ale soției sale și ale fiilor săi și s-a dat la hramul Prepodoamnei Parashive, în satul Vișeul de Mijloc . Dă-i Doamne bună sănătate și iertre de păcate, amin.

1700.  Biserica a fost sfințită sau resfințită de episcopul Iosif Stoica ocazie cu care i-a dăruit bisericii și un nou antimis (Mukacevo III, 237) care s-a păstrat la biserică până în secolul XX și pe care îl menționează în 1909, Ioan Bîrlea în Însemnări din Bisericile Maramureșului . 

1747. Conscripția din  acest an, menționează o biserică de lemn ai cărei patroni erau nemeșii locali.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm primele  informații despre biserica. Închinată Sfintei Parascheva, biserica  construită din lemn, avea  turn, era acoperită cu draniță, și se prezenta în stare bună. Biserica   a fost sfințită de episcopul Iosif Stoica, în anul 1700, când a dăruit bisericii  un antimis. De remarcat că antimisul era  folosit în 1751, ceea ce înseamnă că satul nu aderase la uniație, lucru pe care vizita episcopului de la Muncaci avea să-l  îndrepte. Biserica avea pictură,  un potir din argint, 4 rânduri de veșminte, erau trei candelabre de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. Incinta era îngrădită cu gard de lemn. La parohie erau trei preoți:  Gheorghe Kindriș hirotonit de episcopul Gheorghe Bizanczy al  Muncaciului (1716 – 1733), Andrei(ca) Ioan hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1733) și  Ioan Ivasco hirotonit în Moldova. 

1755 – 1809. Un loc aparte îl ocupă în viața Maramureșului activitatea meșterului zugrav de biserici Toader Hodor, fiul al satului. El pictează bisericile din: Cornești, Bârsana (1806),Văleni (1807), Nănești (1809)

1767. Pictorul Alexandru Ponehalschi  pictează iconostasul bisericii. S-au păstrat până azi ușile împărătești, două din icoanele împărătești și câteva icoane din registrul  praznicelor împărătești.

1774 – 1782 . Cu ocazia Conscripției veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, aflăm că biserica  patronată de familiile  Șimon, Ivașco, Grad și Andreica a fost reparată și împodobită cu pictură, că există un potir de argint, 4 rânduri de veșmintele liturgice vechi și cărțile necesare cultului. Nu  există casă parohială și nici casă pentru cântăreții bisericești, iar veniturile sunt modeste

1788. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1792. Catalogul clerului din acest an consemnează că parohia are 380 credincioși (Muncacsi 1792, 60).

1819. La inițiativa preotului Simion Ștefan începe să se construiască o biserică de piatră în stil neogotic cu hramul Buna Vestire, care se va finaliza în anul 1827 când este binecuvântată. Momentul a fost imortalizat într-o inscripție cu litere chirilice cioplită în piatră deasupra ușii de intrare: ”Sau binecuvântat bise… în 1827 – Simon Stefan paroh.” 

1821. Șematismul eparhiei de Muncaci din acest an consemnează că în  parohie se vorbește limba valahă  și sunt 656 credincioși

1847 – 1856. Vechea biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva este menționată ultima dată în Șematismul eparhiei de Muncaci în anul 1847. La următorul Șematism  din 1856 nu mai este menționată, semn că ea a fost demolată. 

1856. În acest an este menționată o casă parohială. Nu știm dacă era mai veche sau dacă a fost construită în acest an.

1874. Biserica, împreună cu iconostasul, este pictată de către pictorul austriac Otocariu Koutnic după cum mărturisea o inscripție de pe bolta bisericii: ”Pictatu, sculptatu și desenatu prin Otocariu Coutnicu, cu banii composeratului Viseului de Mediolocu 1874” și o inscripție de pe spatele iconostasului:” S-a zugrăvit cu bani Composesoratului și subu presiudiulu pre onorațiloru Domni Ștefan Șimon protopop onor., Basiliu Mihalca protopp. Emer și cavaleru alu ord. F.J.I., Alesiu Anderco homorodeanu protopp. Surogatu alu tractului Vișșeului, sub preoția și inspecțiunea mult onorațiloru domni Basiliu Csobuly Andrea Kovats. Subu coratoria a lui Iuonu  Iusco, Mihailu Șimonu, Demetriu Gradu, Vasiliu Csubanu, Nicolau Șimonu, Petrea Șimonu.”

1891. Se cumpără un clopot în greutate de 160 kg

1899. Acoperișul de draniță este înlocuit cu unul din tablă sub păstorirea preotului Iuliu Dragoș, 

1905. Se împrejmuiește biserica și cimitirul cu un zid de piatră, cu acoperiș de tablă, având la intrare cu o poartă mare de stejar.

1908.Vechea casa parohială ridicată din lemn în 1839/1846, este demolată si se construiește o casă mare din piatră cu 6 încăperi.

1916 – 1917. Armata austro ungară rechiziționează trei din cele patru  clopote ale bisericii. 

1922. Sub păstorirea preotului Iuga Mihai se schimbă acoperișul bisericii 

1930.  Se cumpără două clopote de la Sibiu în greutate de 400 kg cel mare și 50 kg cel mic. 

1939.  Sub păstorirea preotului Iuga Mihai se schimbă acoperișul bisericii, se face o reparație exterioară și se cumpără două clopote.   

1960. Sub coordonarea preotului Botoș Eugen, biserica a fost renovată atât în interior cât și în exterior, iar pictura este refăcută în tehnica tempera de către pictorul Dohi Alexandru din Sighetu Marmației. 

1962. După 135 de ani de când a fost doar binecuvântată, biserica este sfințită în data de 30 septembrie de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu episcopul  Vadului Feleacului și Clujului. 

1963. Se construiește o casă în cimitir unde să locuiască groparul satului 

1978 – 1980. Se construiește o capelă mortuară în cimitirul situat în Valea Vinului care va primi hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

1985. Sub coordonarea preotului Dunca Ioan, se construiește o capelă mortuară care va primi hramul Cuvioasa Paraschiva, în amintirea hramului primei biserici din parohie.

1990. Se construiește o sală socială/ sală de mese lângă biserică. 

1992. Bisericii i se adaugă un pridvor închis. 

1998 – 2001.  Sub păstorirea preotului Dunca Ioan, s-a executat o nouă pictură de către pictorul Bumbu Constantin din Dej, s-a înlocuit vechiul iconostas cu unul nou din lemn de tei și s-a refăcut exteriorul. Toate aceste lucrări s-au făcut cu sprijinul financiar al familiei Iuscu Ion și soția Terezia. 

La data de 1 iulie 2001, pictura si celelalte lucrări au fost binecuvântate de către Preasfințitul Părinte  Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2002. Prin rearondarea parohiei se înființează parohia Sfinții Împărați cu 700 credincioși coordonată de preotul Bersan Vasile.

2005. Se construiește un lumânărar în stil bizantin în fața bisericii.

2020.  Sub păstorirea preotului Ardelean Ștefan se construiește o nouă casă parohială și se reface altarul bisericii.

2023. Începe proiectul de restaurare și modificare în tipare tradiționale și bizantine a întregii biserici.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserică,  un altar de vară, două case parohiale  (cea veche construită în 1908 și cea nouă în construită în 2020), o sală socială – sală de mese,  două capele de cimitir, casa groparului, trei cimitire.

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1530 Conscripția din acest an menționează un popă, din păcate fără nume. 

1569             protopopul Petru din Budesti. 

1633 – 1651 popa Ionașco, protopop între 1638 – 1651. 

1639                popa Lupu  

1662                preotul Nicolae  

1664 – 1672    ierei Grigorie 

1686 – 1707    nobilis popa Ionasco  et Anucza consorte 

1699 – 1707 popa Ștefan  

1699  – 1715 popa Vasile Csuban, 

1699 – 1744 popa Grigorie Cubai (Ciuban) cu soața sa Lupa  

1707             popa Vasile 

1707 – 1747 popa Ion Iusco 

1715   popa Chindriș Dumitru  

1742 – 1797 popa Iuscu Lupu 

1718/33 – 1751 Andrei(ca) Ioan hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului 

(1718 –  1735).

1749 – 1767 Gheorghe (Grigore la Bud 80) Kindriș, hiotonit de episcopul Gheorghe Bizanczy (1716 – 1733).

1733/43 – 1751 popa Ioan Ivascu 

1749 – 1775 Volfgang/Lupu Ivascu 

1766 – 1797 Grad Ioan  – Grad popa Ion ot Viseu de Mijloc și cu soata me Palaghie –  pomenit ca  viții-protopop din anul 1785 și protopop între anii 1794 – 1797 

1797 – 1838 Șimon Ștefan de Visso. În prima parte a anului 1797 e pomenit ca paroh în Budești. 

1838 – 1839 suplinită de Pop Simion de Visso preotul din Vișeu de Sus.  

1839 – 1844 Șimon Baziliu de Visso  

1844 – 1846 suplinită de Șimon Ștefan preotul din Vișeu de Jos.

1846 – 1856 Demetriu Bud

1856 – 1874 Csobaly Basiliu

1875 – 1889  Kovats Andrei

1889 – 1891 Berinde Iuliu

1891 – 1892 Vlad Ioan

1893 – 1909 Dragoș Iuliu

1909 – 1959 Iuga Mihai

1959 – 1983 Botoș Eugen

1983 – 2020 Dunca Ioan

2002 – 2004 Bersan Vasile, preot II                        

2020 – prezent Ardelean Ștefan