După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Iustin a rostit o meditație duhovnicească:
„Așa cum vă spuneam aseară, la aceste sfinte slujbe se rostește câte o scurtă meditație, care propriu-zis nu e predică, este o meditație cu elemente de cateheză și care are drept scop să desăvârșească trăirea noastră duhovnicească în timpul acestor sfinte slujbe din prima săptămână a postului. Aseară am spus că, intrând în războiul acesta nevăzut împotriva văzuților și nevăzuților vrăjmași, Biserica lui Hristos ne-a pus la îndemână armele duhovnicești necesare, postul rugăciunea și faptele bune, diversitatea, înmulțirea, sporirea slujbelor și a participării la ele. Așa au apărut cele două capodopere ale creștinismului răsăritean, să nu zic ale ortodoxiei, pentru că atunci imediat ne duce gândul la polemică între ortodocși și catolici, ale creștinismului răsăritean. Catolicii sunt creștinismul apusean. E altfel de exprimare aceasta, un pic mai prietenoasă și mai fraternă. Sunt două capodopere ale creștinismului răsăritean pe care le datorăm Sfântului Andrei Criteanul, Canonul Cel Mare, care se citește în primele patru zile ale primei săptămâni a postului și în săptămâna a cincea, miercuri, în săptămâna a cincea se citește integral, dar anul acesta se va citi lunea, că miercuri este praznicul Buna Vestire. De aceea și începe mai atunci, în săptămâna a cincea. Dacă îmi amintesc eu bine, începem la ora trei. Canonul ține două ore atunci și continuăm cu Sfânta Liturghie a Darurilor Înaintesfințite. Aseară v-am vorbit puțin altfel și nu m-am oprit asupra acestor doi mari părinți, Sfântul Andrei Criteanul și Sfântul Grigore Dialogul. Și mai avem unul, care e foarte important în Postul Mare, Sfântul Efrem Sirul, pe a cărui rugăciune o știu toți credincioșii pe de rost și o rostesc frecvent, că e foarte plină de înțelesuri duhovnicești și de putere și ne conștientizează starea noastră la zi. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, un mare Părinte”, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.
„Sfântul Andrei Criteanul a fost născut într-o familie creștină, în Damasc, în Siria de astăzi. Și în Siria au apărut primele comunități creștine. În Antiohia creștinii s-au numit pentru prima dată Sfinți. Duceau o viață ca Sfinți. Sunt mai puternici în credință decât noi care ne-am născut și ne-am botezat de mici. Noi trecem prin diverse etape în viață și la un moment dat apare o reconvertire, când conștientizezi valoarea credinței tale. Părintele Nicolae de la Rohia ne spunea nouă, călugări tineri: voi care v-ați născut creștini, care ați fost botezați de mici, nu vă dați seama ce tragedie este viața fără Hristos. Să nu-L ai pe Hristos, să nu fii încreștinat, să nu fii botezat. Voi zburdați, voi sunteți copiii Împărăției, că ați fost botezați de mici. Și nu aveți traumele pe care le-am trăit noi sau le trăim noi cei care n-am fost botezați. Deci convertiții aveau credință mult mai puternică și îi păzeau rânduielile cu sfințenie, de ceea se numeau sfinți, sfinți creștini”.
