Duminică, 26 mai 2024, a 4-a după Sfintele Paști – a vindecării slăbănogului de la Vitezda, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a resfințit biserica Parohiei Ortodoxe „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Municipiul Carei, Protopopiatul Carei, județul Satu Mare, după care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi. „Am revenit în mijlocul credincioșilor din Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din municipiul Carei, biserică istorică, ce are peste 200 de ani. A fost construită în 1786 și care a fost singura biserică românească din Carei mai multe secole, până s-a construit noua catedrală a municipiului Carei. Biserica a necesitat lucrări de restaurare, ca orice construcție, și de reorganizare, pentru că lucrările se degradează, pe de o parte, și, pe de altă parte, se învechesc și trebuie restaurate. Așa că părintele Călin Buzura, care este paroh, , ajutat de colaboratorul și fratele lui întru slujire, au pornit lucrările de reorganizare a Sfântului Altar și de rezidire a Sfintei Mese și au completat și pictura în Sfântul Altar, deoarece erau pereții degradați. Au făcut și dren în jurul bisericii și au înfrumusețat biserica cu lucruri noi. Am revenit aici după aproape 10 ani. În 2015, am sfințit noul Altar de Vară, așezat în vecinătatea bisericii. Am revenit cu bucurie să sfințim Sfântul Altar și toate lucrările de înnoire, de înfrumusețare și de înnobilare și să facem bucurie preoților și credincioșilor. Am oferit și cel de-al doilea hram – „Sfântul Iosif Mărturisitorul”. Episcopia Sfântului Iosif Mărturisitorul a fost peste tot în nord-vestul României, așa cum este și acum, iar Sfântul Iosif Mărturisitorul este sfântul nostru ocrotitor și-l dăm, de câte ori avem ocazia, ca al doilea hram tuturor bisericilor, că a fost Episcopia păstorită de el și avem credința pe care a apărat-o acest mare sfânt, care a păstorit la 1690-1711 și care ne-a dăruit drept moștenire această Eparhie binecuvântată și credința ortodoxă strămoșească curată. Dăm slavă lui Dumnezeu că cele 450 de familii, aproximativ 1.500 de credincioși, au contribuit toți la lucrările realizate și astăzi, în atmosferă pascală, cu Lumina Învierii și cu imnul „Hristos a Înviat!”, ne bucurăm de sărbătoarea lor, se bucură toți careienii, sunt prezenți preoți și din vecinătate alături de preoții din oraș, ne bucurăm toți că, iată, credincioșii și păstorii lor sufletești nu lasă biserica să se învechească, să se obosească, ci, pe lângă prezența lor liturgică și înfrumusețarea pe care o aduc bisericii cu prezența lor la Sfintele Liturghii în duminici și sărbători, le întrețin, le înfrumusețează, le salvează și, mai cu seamă, le iubesc, că Biserica lui Hristos este mama noastră duhovnicească și este stâlp și temelie a adevărului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Hristos a Înviat!”

Slujba de târnosire

Desfășurată după toate îndrumările tipiconale, slujba de târnosire a bisericii a fost o noutate pentru marea majoritate a credincioșilor care au luat parte la acest eveniment religios, care are loc o dată la câteva sute de ani. După înconjurarea bisericii și sfințirea cu aghiazmă și ungerea cu Sfântul și Marele Mir în exterior, soborul și credincioșii au intrat în sfântul locaș de închinare. Aici a fost târnosită Sfânta Masă. În piciorul Sfintei Mese a fost așezat un tub din oțel inoxidabil, în care au fost puse Sfinte Moaște de Sfinți Mucenici și Documentul de sfințire sau Hrisovul, în care sunt scrise momentele importante din istoria sfântului locaș, cine a făcut târnosirea și soborul care a participat la sfințire. Acesta a fost așezat pe un pat de nisip foarte uscat, pus într-un loc tăiat în piciorul Sfintei Mese și a fost sigilat cu ceară topită. Sfânta Masă, spălată foarte bine cu aghiazmă și apă de trandafiri, unsă cu Sfântul și Marele Mir, a primit în cele patru colțuri icoanele Sfinților Evangheliști Matei, Ioan, Marcu și Luca, sculptate în granit, ca să dăinuie foarte mult, și lipite cu ceară topită. Apoi Sfânta Masă, care simbolizează Mormântul Domnului, a fost acoperită cu o pânză albă de in, numită cămașă, care simbolizează giulgiul cu care a fost pus în mormânt Domnul Iisus Hristos, iar peste aceasta au fost puse alte două acoperăminte sfințite și ele. Pe Sfânta Masă sau Pristolul au fost puse cele necesare slujirii: Sfântul Chivot, Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, două cruci de binecuvântare, candela, două sfeșnice, iar în spatele Sfintei Mese a fost așezată Sfânta Cruce, mare, pe care slujitorul Sfântului Altar o are mereu în față.

După târnosirea Sfintei Mese, a fost uns cu Sfântul și Marele Mir Sfântul Altar și stropit cu Aghiasmă, a fost sfințit Proscomidiarul, pictura din interiorul bisericii și cea refăcută de pe iconostas. Toate aceste etape au fost însoțite de rugăciuni adânci, prin care a fost chemat Duhul Sfânt ca să fie prezent și să săvârșească sfințirea.

După cum scrie în documentul de sfințire, din 1997 până în prezent, preot paroh este Călin-Constantin Buzura Berar, care a efectuat următoarele lucrări: în anul 1980 – subzidirea bisericii; în anul 1998 – reconstruirea gardului bisericii; în anul 2005 – restaurarea exteriorului bisericii, a picturii și iconostasului de către o echipă de profesioniști de la Muzeul județean Satu Mare; în anul 2004 – construirea în incinta bisericii a unui lumânărar, ridicarea unei troițe maramureșene; în anul 2007 – înlocuirea geamurilor bisericii cu vitralii și a ușilor; în anul 2009 – construirea în incinta sfântului locaș a unei clădiri destinate pentru birou curatorial; în anul 2015 – ridicarea în curtea bisericii a unui altar de vară din stejar de către o echipă de meșteri populari din Vișeu. La sfințirea Altarului de Vară a fost prezent Preasfințitul Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, pe atunci Arhiereu vicar; în anul 2020 – lucrările au continuat prin amplasarea unui pavaj nou de calitate în jurul sfintei biserici și instalarea unei centrale noi în sfântul locaș; în anul 2024 – a fost reorganizat Sfântul Altar: reconstruirea Sfintei Mese și a Proscomidiarului; s-a realizat pictură nouă, s-a achiziționat mobilier nou, s-a înlocuit pardoseala cu parchet nou în Sfântul Altar și pe solee. De asemenea, s-a restaurat tinda sfintei biserici și s-au achiziționat covoare noi bisericești. Toate lucrările au fost realizate prin donația bunilor credincioși ai bisericii noastre. Cu ocazia târnosirii Sfintei Mese, biserica a primit și al doilea hram, „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.

Pomenirea preoților slujitori de-a lungul vremii

Un moment important a fost aducerea aminte de foștii slujitori la acest Sfânt Altar, care au fost pomeniți în Sfânta Liturghie de azi: Pr. Andrei Coman – protopop, Pr. Gheorghe Buzilă, Pr. Ioan Vasilescu, Pr. Ioan Țolescu – protopop, Pr. Pavel Pordea, Pr. Andron Mircea – protopop, Pr. Gheorghe Opriș, Pr. Costache Mirea – protopop, Pr. Ioan Berar – protopop, Pr. Gheorghe David, Pr. Mircea Pintea, Pr. Călin Constantin Buzura Berar, parohul actual, Pr. Cosmin Ioan Bontea, slujitor actual.

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial administrativ, Protos. Visarion Beuka, de la Mănăstirea Scărișoara Nouă, Pr. Florin Ioan Mocan, protopopul de Carei, Pr. Valer Pop, secretar protopopesc, Pr. Ilie Popa, de la biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Carei, Pr. Tomel Pop din Seini, Pr. Ciprian Pașca, misionar, Pr. Vasile Perșe din Santău, Pr. Marius Zota din Scărișoara Nouă, Pr. Marius Siladi din Boghiș, Pr. Sebastian Dale din Portița, Pr. Leontin Sălăjan de la Spitalul din Carei, Pr. Alin Jurje din Pișcolț, Pr. Ioan Trușcă din Resighea, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Ionuț Hotico. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Florian Vois. La sfintele slujbe de azi a fost prezent și primarul Kovacs Eugen,.

Cuvântul de învățătură „Duminica a patra după Sfintele Paști ne așază în fața ochilor sufletești, prin pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, începutul capitolului V, până la versetul 15, vindecarea slăbănogului sau a paraliticului timp de 38 de ani, de la scăldătoarea Vitezda, din interiorul cetății Ierusalimului, la poarta oilor. În următoarele duminici după Sfintele Paști, 7 sunt, se va vorbi despre minuni și vindecări, deoarece Mântuitorul Își arată iubirea Sa milostivă și nemărginită față de suferința umană. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că Mântuitorul se afla în Ierusalim cu ocazia unei sărbători. Putea să fie paștile iudeilor sau putea să fie cincizecimea, când ei comemorau primirea legii de către Moise pe Muntele Sinai. Și Mântuitorul intră în cetate și la intrare în cetate, lângă poarta oilor, era o scăldătoare ce se numea pe evreiește Vitezda, care avea cinci pridvoare. Cuvântul acesta Vitezda însemnează îndurare sau milostivire, iar scăldătoarea oilor, care avea cinci pridvoare, era un loc unde se aduna mulțime multă de bolnavi. Scăldătoarea Vitezda de lângă poarta oilor. Îi zicea poarta oilor, pentru că pe acolo se introduceau oile și miei care se aduceau jertfă la templu. De jur-împrejurul scăldătorii, în aceste terase acoperite zăcea mulțime multă de bolnavi: orbi, șchiopi, așteptând mișcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare și tulbura apa. Și odată cu tulburarea apei se petrecea o sigură minune, pe bază de credință: cel ce reușea să intre primul, după contactul îngerului cu apa, care tulbura apa, se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins. Și era acolo acest slăbănog, bolnav de 38 de ani. Nu avea pe nimeni, se vede după cum continuă discuția și felul în care relatează Sfântul Evanghelist Ioan întâlnirea lui cu Hristos. Nu avea pe nimeni și nici nu știu dacă mai aștepta ceva. Se poate că nu L-a întâlnit și poate că nici n-a auzit de Hristos, Marele profet din Nazaret, cum Îi ziceau mulțimile. Și, necunoscându-L și neauzind de minunile Lui, nu mai spera nimic. Era într-o stare de suferință mult răbdătoare, ca și dreptul Iov, necârtitor, nici judecător al celorlalți care ajungeau primii sau care se vindecau sau care aveau pe cineva, că majoritatea erau duși de rudenii, bătrânii sau părinții de copiii lor, copiii infirmi de părinți sau de mame, care stăteau cu ei, știind că minunea are nevoie de repeziciune, de stare de spirit să fii prezent și conștient și credincios. Și atunci Mântuitorul se apropie direct de el, îi cunoștea suferința lui. Vedeți, Hristos în suferință este aproape de noi, lângă noi, a fost aproape de acest paralitic, lângă noi și, în mod discret, ne iubește și intervine, ne ajută. Așa a apărut în viața acestui om lipsit de speranță, traumatizat de o paralizie. Știm cât este de greu să ai un bolnav care nu se poate mișca, pe care trebuie să îl porți, să-l îngrijești, să-l hrănești, să-l tratezi ca pe o ființă umană, care are suflet și demnitate. Noi, creștinii, nu abandonăm bătrânii. Nici suferinzii. Demult era o rușine să faci așa ceva.”

Diplome și distincții

Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a distins pe părintele paroh Călin Buzura cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”, iar părintele coslujitor Cosmin Ioan Bontea a primit Ordinul „Preot Nicolae Gherman”. Ceilalți binefăcători, mulți la număr, au primit Diplome ale Anului Omagial. Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar, pentru Muzeul Episcopiei, o icoană.. Foto.