Mitropolitul Bartolomeu Anania: „Este foarte important să te rogi pentru tine, dar și mai important este să te rogi pentru alții!”
Bartolomeu Anania (din botez, Valeriu) s-a născut în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, la 18 martie 1921. A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. L-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977) în toamna anului 1948, la Mănăstirea Bistriţa, urmând ca timp de peste 25 de ani să îi fie un colaborator apropiat. Până în anul 1958 a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Administrației Patriarhale, după care au urmat cei șase ani la închisoarea de la Aiud, fiind supus așa numitelor activități de „reeducare”. La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit. Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. A fost hirotonit şi instalat arhiereu la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca. În 24 martie 2006, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar IPS Bartolomeu a devenit mitropolit. Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Anania a desfăşurat şi o amplă activitate de scriitor şi traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost. Cea mai importantă strădanie a sa o constituie revizuirea întregului text al Sfintei Scripturi în limba română, care a apărut în anul 2001, ca „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod”. Ierarhul cărturar a trecut la cele veşnice la data de 31 ianuarie 2011, fiind înmormântat în cripta ierarhilor de la demisolul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca. Amintim faptul că la data de 17 aprilie 1994 a avut loc la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, hirotonia întru arhiereu a Preasfințitului Părinte Iustin (arhimandritul Iustin Hodea), oficiată de către IPS Antonie Plămădeală, IPS Bartolomeu al Clujului, PS Justinian al Maramureşului şi Sătmarului și alături de alți ierarhi.
De asemenea, la data de 3 octombrie 2021, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin împreună cu o Delegație Eparhială, împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord și cu părintele paroh de atunci Andrei Pop, au inaugurat Biblioteca „Mitropolit Bartolomeu Anania și Arhiepiscop Justinian” din orașul Bergen, Norvegia. Biblioteca a fost înființată în cadrul Proiectului Eparhial „Cartea – lumină pentru comunitate” de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului având în prezent 3000 de volume.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în Împărăția Sa! Veșnica lui pomenire din neam în neam!
• Miercuri, 31 ianuarie 2024, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, preacuviosul părinte arhimandrit Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier social-filantropic și misionar, a participat, în calitate de Delegat Eparhial, la Slujba Înmormântării doamnei Maria Năsturel, mama Doamnei Elena Grama, Consilier eparhial în cadrul sectorului canonico-juridic al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.
În cadrul slujbei, care a avut loc în localitatea Piatra-Olt, județul Olt, părintele Ioachim Tomoiagă a dat citire Mesajului Preasfințitului Părinte Iustin „la plecarea din lumea aceasta văzută în lumea frumuseților divine, a doamnei Maria Năsturel, mama după trup a Doamnei Elena Grama, Consilier juridic al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului”:
Textul este următorul:
Zilele anilor noștri sunt de șaptezeci de ani, iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere” (Psalmul 89, 10-11)
Așa ne învață Psalmistul, inspirat din existența istorică a omenirii și viața oamenilor din fiecare generație.
Asta a spus-o Psalmistul, dar Dumnezeu poate hotărî și altfel, încât în vremurile noastre întâlnim frecvent oameni care trăiesc 90 de ani și chiar ating un secol de viață.
În aceste momente de profundă tristețe, cu greu găsim cuvinte potrivite ca să ne mângâiem unii pe alții și să întărim sufletește Familia, copiii ei, pe Doamna Elena Grama, fiica cea care a iubit-o nespus de mult și care este jurista Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, prestigioasă și unică, și pe care a născut-o, crescut-o și educat-o prin pilda vieții, mama Domniei Sale, Doamna Maria Năsturel. Ce înțelegem din aceste lucruri care se petrec cu noi și pe care le trăim zi de zi: că Dumnezeu hotărăște venirea noastră pe lume, când și unde ne vom naște, în ce vremuri vom trăi, care este menirea noastră sau proiectul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi, și tot El hotărăște când ne-am încheiat misiunea și ne cheamă să dăm răspunsul cel bun înaintea Lui pentru felul în care am înțeles că tot ce avem, și noi înșine, suntem darul lui Dumnezeu, și în această lumină suntem datori să ne asumăm responsabilitatea umană de a conlucra cu El, spre a face ceea ce este bine pentru noi și pentru ceilalți oameni. Așa trăiesc viața, ca dar a lui Dumnezeu, creștinii, în iubire și frică de Dumnezeu, în respect și păzirea poruncilor Lui și a rânduielilor strămoșești. Creștină devotată și mamă jertfelnică, roaba lui Dumnezeu Maria Năsturel ne poate ajuta să înțelegem măcar ceva din cele ce ar trebui să ne preocupe poate mai mult în raport cu Veșnicia. A venit pe pământ din dragostea părinților ei; dar, mai întâi, ca noi toți, a zăbovit nouă luni în pântec de mamă. Hrănită cu sângele și dragostea ei. Prima bătaie de inimă acolo a avut loc, în primul nostru rai. În sânul protector care ne-a purtat și de unde i-am auzit glasul duios când ne cânta, când ne striga să venim în lume, când ne vorbea sau când se ruga Maicii Domnului să-i dăruiască un prunc cu har.
Mama a fost și rămâne prima noastră IUBIRE, unica.
Când am deschis ochii pentru prima dată, am văzut fața și chipul ei iconic de mamă.
Brațele ei ne-au dăruit siguranță și duioșie și ne-au ridicat la înălțime, ca să privim lumea minunată din jurul nostru! Bătăile ei de inimă, în al cărui ritm a bătut și inima noastră, ne-au făcut să tresărim, să ne înfiorăm sau să tresăltăm de bucurie; ne-au transmis sensibilitatea umană și divină, deopotrivă.
Mama ne-a transmis și ne-a învățat „bunul simț țărănesc”, care cuprinde în sine trei esențiale lucruri: frica de Dumnezeu, rușinea de oameni și simțul măsurii (adică să nu uiți niciodată de unde ai plecat). Ea a stat la căpătâiul nostru când ne-am îmbolnăvit sau când am suferit trecând prin situații grele, știind că tot ceea ce vrea ea este să fim bine și că tot ceea ce va cere de la Dumnezeu pentru noi, va primi!
Pentru aceasta Dumnezeu îi binecuvintează familia, casa ei creștină în care se cultivă virtuțiile morale, iar viața ei o împodobește cu înțelepciune, sănătate și lungime de zile.
Să spui „La mulți ani!” VEȘNICIEI e prea puțin! Dar poți și ești dator să spui: Să fii veșnic frumusețea, viața, familia și normalitatea acestei lumi! Marele Dostoievski spunea că „frumusețea va salva lumea”. Deci și tu, „FEMEIE – MAMĂ A VIEȚII, EȘTI ŞI TREBUIE SĂ FII salvarea lumii, căci tu nu mori niciodată! Prin tine continuă miracolul vieţii pe pământ”. Acum, când Dumnezeu a chemat-o să-i dăruiască viața cea adevărată și veșnică în rândul strămoșilor săi, Îl rugăm să-i dăruiască cununa răsplății pentru lupta cea bună dusă pe parcursul vieții, și să o așeze în lumina, iubirea și slava Preasfintei Treimi.
Sincere și părintești condoleanțe familiei îndurerate din partea noastră și a tuturor ostenitorilor Centrului Eparhial a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului!
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului