În tâlcuirea sa la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Fericitul Augustin observă că Pronia dumnezeiască a rânduit ca nașterea Înaintemergătorului să fie prăznuită în perioada în care durata luminii zilei începe să descrească, în timp ce Nașterea Domnului este sărbătorită atunci când lumina începe să crească. Marele Părinte al Bisericii vede în această armonie dintre ordinea creației și iconomia mântuirii expresia simbolică a cuvintelor Sfântului Ioan: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 30). Astfel, însăși mișcarea cosmosului devine o mărturie tăcută a smereniei Înaintemergătorului și a misiunii sale de a-L arăta lumii pe Hristos, Soarele Dreptății.
În această lumină patristică, apropierea dintre ziua nașterii Preasfințitului Iustin și praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul poate fi privită nu doar ca o simplă coincidență cronologică, ci ca o chemare tainică de a întrupa, prin slujirea arhierească, etosul Înaintemergătorului: smerenia care mărturisește adevărul, fidelitatea care pregătește căile Domnului și iubirea jertfelnică, care conduce sufletele la Hristos.
Sfinții Părinți au văzut în Sfântul Ioan Botezătorul modelul desăvârșit al slujitorului lui Dumnezeu. El nu și-a întemeiat misiunea pe sine însuși, ci și-a aflat întreaga identitate în raportarea la Hristos. Cuvintele sale, pe care le-am amintit – „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” – , constituie nu doar expresia smereniei personale, ci adevărata definiție a oricărei slujiri autentice în Biserică.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată că măreția Înaintemergătorului nu stă numai în înălțimea profeției sale, ci, mai ales, în libertatea cu care s-a lepădat de orice slavă omenească, pentru a-L descoperi lumii pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii.
Această dimensiune hristocentrică a slujirii Sfântului Ioan descoperă și sensul profund al arhieriei. Episcopul este chemat să fie asemenea Înaintemergătorului: martor al Luminii, nu Lumina Însăși; vestitor al adevărului, nu proprietar al adevărului; slujitor al harului, nu stăpân al acestuia. În acest sens, Sfântul Ignatie Teoforul vede în episcop icoana vie a prezenței lui Hristos în comunitatea eclesială, chemat să păstreze unitatea credinței și comuniunea iubirii în trupul Bisericii.
Privind la slujirea Părintelui nostru, descoperim această chemare a Înaintemergătorului ca fiind transfigurată în responsabilitatea arhierească de a pregăti necontenit inimile credincioșilor pentru întâlnirea cu Hristos-Domnul. În cuvântul propovăduirii, în lucrarea pastorală, în mărturia publică a credinței și în grija față de cler și față de poporul lui Dumnezeu se actualizează aceeași misiune profetică de a-L arăta lumii pe Mielul lui Dumnezeu și de a-i conduce pe credincioși către comuniunea cu Cel Înviat. Căci arhieria nu este doar o treaptă a slujirii bisericești, ci o permanentă asumare a crucii iubirii pastorale; este o iubire jertfelnică și o participare la lucrarea lui Hristos, Marele Arhiereu al mărturisirii noastre. Ea presupune discernământ, statornicie, înțelepciune și puterea de a transforma autoritatea în slujire și slujirea în iubire lucrătoare.
Tocmai de aceea, într-o lume marcată adesea de confuzie spirituală, relativism și însingurare, mărturia arhierească devine cu atât mai necesară, asemenea a celeia a Înaintemergătorului, cel care a rămas credincios adevărului până la jertfa supremă.
În această zi de sărbătoare, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra Preasfințitului Iustin și pentru roadele bogate ale activității pastorale, misionare, culturale și filantropice pe care o desfășoară, spre binele Bisericii și al credincioșilor. Îi mulțumim pentru cuvântul care zidește, pentru exemplul care inspiră; pentru dragostea părintească, care îmbărbătează, și pentru mărturia credinței, care luminează.
Astăzi, la acest moment aniversar, noi toți – ostenitorii Centrului Eparhial, protoiereii și preoții Eparhiei, cinul monahal, conducătorii și cadrele didactice ai Școlilor Teologice, dimpreună cu studenții și elevii seminariști, și poporul dreptcredincios din Maramureș și Sătmar – , care știm să ne cinstim cum se cuvine părintele duhovnicesc, ne rugăm ca Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să-i dăruiască Preasfințitului nostru Iustin sănătate deplină, pace sufletească, înțelepciune duhovnicească și bucuria de a vedea roadele bogate ale tuturor ostenelilor pastorale și misionare.
Fie ca mijlocirile Sfântului și Slăvitului Ioan Botezătorul, a cărui sărbătoare luminează această zi aniversară, să îl însoțească necontenit, iar harul Duhului Sfânt să îl întărească în slujirea Bisericii, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea credincioșilor încredințați spre păstorire.
Preasfinția Voastră, cu smerenie adâncă și cu aleasă prețuire, Vă dorim ani îndelungați și binecuvântați, trăiți în lumina Evangheliei lui Hristos și în bucuria slujirii Sale, spre zidirea Bisericii și pentru o mărturie vie a Ortodoxiei în lumea de astăzi!
Εἰς πολλὰ ἔτη, Δέσποτα!
Întru mulți și binecuvântați ani!
† TIMOTEI SĂTMĂREANUL
Arhiereu Vicar