Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Română Arduzel face parte din Protopopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând Protopopiatului Baia Mare, încă din a doua jumătate a secolului XX-lea. Urmărind documentele descoperim că în ani 1867, 1877, 1898, etc. menționează Arduzelul ca fiind filie a parohie Benesat, din cadrul Protopopiatului Noțig (comitatul Sălaj). Este consemnată de asemenea, existența unei biserici de lemn, cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”fărăsă se precizeze vechimea acesteia, iar după 1 decembrie 1948 devine filie a parohiei Ortodoxe Someș Uileac.

LocalitateaArduzel a fostpentru prima oarămenționatădocumentar sub denumirea de “sacerdo de Ordo”, încă din anul 1334. Ulterior de la începutul secolului al XV- lea, a fost menționată în documentele care s-au păstrat sub diferite denumiri: Ardo, Kysordo (1405), Kysardo (1470), Arduzel (1733), Szilagy Ardo (1750), Ardusel (1850), Ardo sau Ardușel (1854), Szamosardo (1913), și din 1968 până azi, cu denumirea de Arduzel.

Până în secolul al- XV- lea, Arduzelul a aparținut marelui teritoriu al comitatului Solnoc (Szolnok), iar ulterior a făcut parte din comitatul (județul) Solnocul de Mijloc (Kozep- Szolnok), comitat care rămâne la Transilvania și după 1733, până în anul 1861, când este alipit Ungariei. În perioada următoare Revoluției de la 1848, Arduzelul a făcut parte din cercul, respectiv plasa Cehul- Silvaniei. După marea reformă administrativă din Ungaria, din anul 1876, Arduzelul, a fost înglobat comitatului Sălaj, comitatul Solnocul de Mijloc fiind desfințat. După Marea Unire de la 1918, localitatea a făcut parte din județul Sălaj, în perioada regionalizării comuniste, din raionul Cehul Silvanie, regiunea Maramureș, ulterior, la reînfințarea județelor, fiind înglobat județului Maramureș. Astăzi, localitatea aparține Orașului Ulmeni.

Sub aspect geografic, localitatea este așezată în extremitatea sud- vestică a depresiunii Baia Mare, într-o zonă de câmpie (alt. 179 m), pe malul stâng al râului Someș, cu o clipă temperat- continentală cu influență mediteraneană.   

Istoricul bisericii parohiale

Puternica legătură între poporul român și legea sa strămoșească a fost păstrată în mod nealterat de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei, românii acestor ținuturi păstrându-și identitatea împotriva asupririi sociale și naționale, dar și împotriva asupririi religioase, dorind și luptând pentru libertatea de care țara a fost vitregită de multe secole.

În viața neamului românesc, un rol important l-a avut Biserica împreună cu slujitorii sfintelor altare- păstori de suflete, dar și luminători de neam. Creștinii români ai acestor ținuturi au trăit prin Biserică- scut și apărare, mândâiere în vremuri de restriște, dar și nădejde către noi zori.

Tradiția locală păstrează povestea că biserica veche monument istoric cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil”care a fost adusă din Gârdani în jurul anului 1815. Istoricul Traian Ursu a consemnat in formația păstrată de Primcuratorul Ioan Tocaci din Arduzel, moștenită de la un făt bătrân.

Același istoric Traian Ursu a descifrat o inscripție “cu vopsea neagră pe partea de nord a absidei, în interior, pe cununa de jos. Inscripția se descifrează greu din cauza unei arsuri ce a degradat-o putând fi identificate toate cifrele care reprezintă sutele, mia și zecile și care formează anul 1650”.

Însă descifrarea inscripției nu este confirmată de datarea dendrocronologică făcută la biserică în anul 2021, aflăm că arborii din care este construită biserica au fost tăiați înanul 1699 sau puțin după acest an. Așadar biserica monument istoric din Arduzel construită probabil în Gârdani, în anul 1699 sau în primii ani ai noului secol XVIII, a fost vândută după aproape 70 de ani comunității de credincioși din Arduzel, în anul 1769 sau câțiva ani după,fiind cea mai veche biserica de lemn din zona Codrului, la care sunt appreciate elementele de arhitectură identice cu cele ale caselor vechi din lemn.

Zidirea actualei biserici a început înanul 1969și s-a finalizat la 2 aprilie 1972 când în Duminica Floriilor s-a săvârșit prima Liturghie, iar în anul 1975 la 16 septembrie Preasfințitul Părinte Iustinian pe atunci Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului înconjurat de un sobor de preți a sfințit Biserica nouă de cărămidă.

Biserica este construită din cărămidă, după un plan tip navă, cu dimensiuni de 18m x 6m. Absida altarului este semicircular nedecroșată, iar naosul estea coperit cu o boltă semicirculară. Pe latura estică a navei este amplasat turnul- clopotniță angajat, a cărei șarpanta este în formă de bulb (în manieră barocă), acoperită cu tablă.

Între ani 2012- 2016 sub conducerea preotului LazaMircea au fost efectuate ample lucrări de reparații generale la biserica de cărămidă: zugrăveli exterioare, pictură interioară, refacerea Sfintei Mese, înlocuirea policandrelor, iar slujba de târnosire a bisericii a avut loc la data de 5 iunie 2016 de către Prea Sfințitul Parinte Iustin arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Între ani 2017 și până în prezent sub îndrumarea și conducerea preotului parog Comiati Bogdan se efectuează lucrări de înfrumusețare a bisericii: s-a înlocuit pardoseala în biserică cu una de tip parchet, s-a inlocuit iconostasul vechi cu unul nou din lemn de stejar sculptat, s-au pictat icoanele pe iconostas, s-a zidit un proscomidiar din cărămidă, s-au recondiționat băncile și ușiile din interiorul bisericii, s-a înlocuit ușa de la intrarea în biserică cu una nouă din lemn de stejar sculptat, s-a pictat pritvorul bisericii, s-au recondiționat cruciile din curtea bisericii și s-au placat cu piatră de tip granit, s-au automatizat clopotele, s-a construit un nou gard ce împrejmuiește biserica, s-au înlocut toate cărțile de cult de la strană.

Potrivit documentelor istorice se pare că la biserica din Arduzel în anul 1797 apare un nume de preot și anume popa Dumitru, iar în 1930, având statutul de filie a parohiei Benesat, serviciul religios era săvârșit de preotul Alexandru Pop.După anul 1948 a juns filie a parohiei Someș Uileac, iar preot paroh a fost Gheorghe Bordășiu, iar  din ianuarie până în august 1965 preot Vasile Argatul, preot Zimveliu Sever (1966) cel care a construit biserica de cărămidă. După anul 1972 când Parohia Ortodoxă Someș Uileac devine vacantă, filia Arduzel, va trece sub administrarea preotului Mureșan Coriolan de la Parohia Ortodoxă Română Mânău , preot Breaz Gheorghe 1972-1979, Onea Augustin 1979-1981, apoi pentru o perioada din 1981-1994 slujbele erau tinute de preoti pensionari, Sav Alexandru din Ulmeni, Pop Grigore din Chelinta, Cosma Victor din Biusa, iar din anul 1994 când Arduzelul a devenit parohie de sine stătătoare, primul preot paroh a fost Botis Radu care a fost paroh până în anul 2009, iar din 2009 până în 2011 preot paroh a fost Covaciu Florin. Din 2011-2017 preot paroh a fost Laza Mircea, iar din octombrie 2017 până în prezent preot Comiati Bogdan Vasile.

Cimitirele:

Parohia are în administrare două cimitire: unul lângă Biserica monument istoric, iar celălalt situat pe o colină a localității.

Activități culturale și filantropice în trecut

Localitatea Arduzel a fost și este locuită în marea majoritate de populație maghiară, de religie reformată. În localitate funcționează și o scoală cu clasele I-VIII cu predare în limba maghiară, iar puținii copii români de aici fiind nevoiți să facă naveta la Scoala Dr. Florian Ulmeanu din Ulmeni, pentru a putea urma scoala în limba română.

Ca atare, chiar dacă numărul mic a credincioșilor nu-și permiteau poate plata preotului, acesștia nu puteau renunța și la cel care le o rază de lumină, măcar o duminică pe lună când venea un preot să săvârșească Sfânta Liturghie.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia ortodoxă Arduzel însumează 29 de credincioși, care sunt păstoriți de preotul paroh Bogdan Vasile Comiati, cântăreț al bisericii este Ionuț Moldovan, paraclisier Nicolae Tocaci, iar epitrop Ioan Chiș. Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie desfășurându-se programe catehetice, credicioșii fiind implicați în diferite activități caritabile, atât la nivel național, cât și local. De asemenea, comunitatea este receptivă la toate tipurile de acțiuni filantropice.

Bibliografie

1. Arhivele Nționale Maramureș.
2. BOTIȘ, Radu, Preot, Viața vie a unui mănunchi de creștini români, Ed. Enesis, Baia Mare, 2002.
3. MEREȚIU, V. Radu, Județele din Ardeal și din Maramureș până în Banat. Evoluția Teritoreală, Cluj, 1929.
4. MOR, Petri, Szilagy varmegye Monografija, vol.III.
5. Studiul dendrocronologic Biserica de lemn “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Arduzel, Jud. Maramureș, realizat în cadrul proiectului Biserici de lemn din zona Codrului.Tururi virtuale, derulat ce CJCPCT “ LiviuBorlan” Maramureș, cofinanțat de Administrarea Fondului Cultural Național, 2021.
6. SUCIU, Coriolan, Dicționar istoric al localitățiilor din Transilvania, vol.I, București, 1968.
7. ȘTEF, Dorin, Dicționar etimologic al localitățiilor din Maramureș, Cluj, 2023.
8. Șematismul Episcopiei Greco- Catolice a Maramureșului, 1932.
9. URSU, Traian, Repertoriul monumentelor de arhitectură populară din zona Codrului– Județul Maramureș (Biserici de lemn), manuscris în arhiva Muzeului Județean Maramureș.