Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Băița de sub Codru face parte din Protopopiatul Chioar, după ce anterior a făcut parte din Protopopiatul Baia Mare, 

Prima mențiune scrisă despre localitate datează din anul 1475 sub denumirea maghiară de ,,Baicza” (Mosobanya). În documentele vremii mai sunt specificate următoarele denumiri: În 1475- Mosobanya; în 1543- Moso Banya, Nosobanya; în 1569- Mosobanya; în 1733- Kis-Banya (Baia Mică, Băița); în 1839- Baitze, Beitze|; în 1850- Baicza; în 1854- Mosóbánya, Băița (Suciu, 1967); în 1909-1919- Băița, Mosóbánya (Moldovan Togan); în 1968- numele vechi este schimbat cu Băița de sub Codru .

În anul 1475, într-o listă de biruri pe care le plăteau iobagii nobilului maghiar Drágfy este menționată și localitatea Băița.

În 1566 este amintit în Băița crainicul Ioan Măgurean, ce era scutit de dări. El ținea locul voievodului, alteori era jude sătesc.

În același ani, turcii au făcut ravagii în ținutul Codrului, în Băița sunt înscrise patru văduve ale căror soți au murit uciși de turci . 

Din punct de vedere geografic, localitatea Băița de Sub Codru este situată în sud-vestul județului Maramureș, într-o regiune de dealuri numite Dealurile Silvaniei, cunoscută sub numele de Țara Codrului. Comuna inițial a făcut parte din județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei așezată pe Valea Codrului și pe două dealuri. 

Comuna este mărginită la Nord de Asuajul de Sus, la Est de satele Urmeniș și Tămășești, la Sud-Est de comuna Băsești și satul Odești, iar la Nord-Vest cu hotarul județului Satu-Mare, cu Solduba și Homoroadele.

Clima este de tip temperat-continentală, fauna este bogată și variată, inclusiv cu valoare cinegetică: mistreți, căprioare, vulpi, iepuri, etc. Flora este o combinație între cea caracteristică silvostepei și cea caracteristică pădurii. Localitatea are păduri întinse formate din: gorun, fag, carpen, molid, paltin, etc. 

Istoricul bisericii parohiale

În anul 1824 se introduce în Biserica din Băița matricola botezaților și cununaților. Este menționată existența unei biserici de lemn, edificată în 1637, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril . 

Datorită creșterii numărului de credincioși, în anul 1890 au început lucrările la noua biserică pe timpul păstoririi preotului Emil Bran, un apropiat al lui George Pop de Băsești. 

Biserica nouă este construită, fundația din piatră, iar zidurile și bolțile din cărămidă. Lungimea bisericii este de 31 de m, iar lațimea de 13 m. Planul bisericii este unul de tip navă, absida altarului este semicirculară cu un turn clopotniță. Este acoperită cu tablă. 

În anul 1966, sub pastorirea preotului Goșa Marin, s-a introdus curentul electric și s-a reparat acoperișul. 

În anul 2000, sub îndrumarea preotului Jicărean Virgil, s-a pictat biserica, cu prilejul acesta s-a făcut și sfințirea bisericii de către Preasfințitul Episcop Iustin al Maramureșului și Sătmarului. Recent, s-a înlocuit acoperișul cu tablă din aluminiu și s-a adăugat un pridvor bisericii.

Din matricola botezaților și cununaților, ce începe cu anul 1924, se cunoaște numele celui mai vechi preot slujitor, Ioan Pop. Îi mai amintim pe preoții: Demetrius Popu, Aemilius Bran, Georgius Maior, delegat la Adunarea de la Alba Iulia 1 dec. 1918, Gavril Nap, Ioan Sîngeorzan, Liviu Bârlea, Dumitru Mercea, Ioan Muntean, Ioan Brehaița, Nicolae Cotoți, Pop Alexandru, Ciutac Ioan, Ioan Macovei, Ștefan Popescu, Dumitru Roman, Titus Borca, Marin Goșa, Vlaica Andrei, Antoniu Huban, Ghiț Mihai, Jicărean Virgil și, în prezent, Sarca Nelu. 

Cimitirele

Localitatea are 4 cimitire cu următoarele denumiri: De la Moară, Pe Deal, Braniște, De la Biserica Veche (Ileana)

Activități culturale și filantropice în trecut

Un rol important în comunitate l-au avut dascălii din localitate. În anul 1771, în Băița funcționa o școală din lemn, iar învățătorul acesteia era preotul dascăl cunoscut cu numele Gligor. Este menționat dascălul Mihai Pereni, deschizătorul de drumuri spre ,,știința cărții”. I-a urmat învățătorul și cântărețul bisericesc, Ioan Ciule, în 1899, George Pop de Băsești îi atribuie premuiul II (o scroafă cu purcei) pentru munca de culturalizare a poporului, iar pentru strădaniile sale didactice, în anul 19000, George Pop de Băsești construiește pe cheltuiala sa de 3000 de coroane, un nou local de școală . 

În 1945, din strădania unui tânăr localnic, venit suplinitor în școală, Dumitru Lung, cu frumoase înclinații spre muzică, s-a format un cor de 40-45 de tinere și tineri ce a cânat pe două voci, participând la diferite spectacole. I-a urmat la conducerea corului învățătorul Pop Aurel, absolventul Școlii pedagogice Sighetul Marmației, iar acest cor cânta pe patru voci și a activat până în anul 1976.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Băița de sub Codru are în prezent aproximativ 1087 de credincioși, ce sunt păstoriți de către preotul Sarca Nelu, cântăreț bisericesc fiind Pop Daniel, iar paraclisier Podină Valentin și epitrop Hodor Ovidiu. 

Programul slujirii este zilnic. În parohie desfășurăm activități filantropice cu sprijinul credincioșilor, atât de harnici și mărinimoși. 

Bibliografie

1. BăințanValentin, Arta corală din Maramureș, Baia Mare, 1982;
2. Pop Marin și Sabăceag Daniel Victor, Documente privind zona Codrului și Subcodru din Sălajul istoric, editura Mega, Cluj-Napoca, 2017, doc. nr. 11, Comuna Băița;
3. Ștef, Doru, Dicționarul etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethologia, Baia Mare, 2016;
4. Temian, Laura, Băințan Valentin, Temian Lazăr, Dragomir Zamfir, Ardelean Laviniu, File de cronică: ţinuturile Chioar, Codru, Lăpuş, Maramureş, Biblioteca Județeană ,,Petre Dulfu”, Baia Mare, 2016;
5. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1877;
6. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1882;
7. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1898;
8.  Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Făgăraș, 1835;
9. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1894;
10.  Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1900;
11. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Gherla, 1906;
12. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Maramureș, 1932;
13.  Schematismus venerabilis cleri dioecesis Szamosujváriensis pro anno, Maramureș, 1936.