Lăcașuri de cult în localitatea

Parohia Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil

Hramul: Sf. Arhangheli Mihail Și Gavriil
Număr de credincioși: 2672
Adresa: Nr. 89 Loc. Bârsana Cod 437035 Jud Maramureș
Protopopiatul Sighet
Paroh
Pr. Marcel Oprișan
Data nașterii: 07.10.1978
Telefon: 0747558575

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Ortodoxă Română, având hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bârsana face parte din Protopopiatul Ortodox Roman Sighet. Localitatea este așezată pe valea răului Iza, între Srămtura și Nănești, la 20 km de municipiul Sighetu Marmației.

Atestată documentar prima dată la anul 1326, a fost proprietatea cneazului Stan Bârsan și a fiilor săi Radu, Vancu și Nicole, de la care se trage probabil toponimul Bărsana.

În partea de sus a localității a existat o mănăstire veche , înainte de 1330, fostă reședință a Episcopiei Ortodoxe de Maramureș, unde a rezidat Episcopul Gavriil de Bârsana 1739.

Istoricul bisericii parohiale

Parohia Ortodoxă Română Bârsana are două biserici, una de zid din piatră şi una de lemn, monument UNESCO. 

  1. Biserica de lemn monument UNESCO cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, a fost construită în anul 1711 iar în anul 1717 în timpul invaziei tătarilor a fost devastată. În 1720 a fost mutată pe locul mănăstirii Bârsana, de astăzi,  în locaţia actuală. În 1791 este desființată iar o parte din ahivă a fost dusă la Mănăstirea Neamț. În 1806 a fost din nou mutată în mijlocul satului pentru a nu  fi profanată devenind o perioadă biserică parohială. Biserica are un altar poligonal decroşat, naos acoperit cu boltă semicirculară, pronaos tăvănit şi pridvor supraetajat. Acoperişul are dublă poală. În partea vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă cu foişor extins, este structurat de bază în cinci trepte, angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de coif. O dată cu strămutarea, biserica a fost repictată în anul 1806, autorii fiind doi zugravi maramureşeni, fapt ce reiese dintr-o inscripţie păstrată parţial pe peretele sudic : „În anu D(o)mnului 1806 am zugrăvit… această biserică Eu Hodor Toader zugrav din Vişeu de Mijloc si eu Plohod Ion din Dragomireşti”.

Biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO din județul Maramureș în Decembrie 1999.

  1. Actuala Biserică parohială cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”  este o construcție de piatră, în formă de navă, având dimensiunile de 32 m lungime, 14 m lațime și 36 m înălțime. Absida altarului este poligonală decroșată, în interior și exterior, acoperită cu semicalotă. Absida altarului este prevazută cu deschideri în arc frânt, pe fiecare dintre cele 5 laturi. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Zidurile bisericii sunt consolidate prin contraforți. 

Biserica a fost construită între anii 1874-1881, din piatră de deal și acoperită cu draniță de către comunitatea locală condusă de Pr. Protopop Mihail Cheochenejdi (Kokenycsdy). 

  • Între anii 1893- 1911 s-a executat și pictat iconostasul (pe piele de bou) de către pictorul Ian Schmidt la Budapesta; 
  • În anul 1912 s-a sfințit iconostasul de către Pr. Protopop Andrei Covaci parohul Bărsanei.
  • În anul 1926 s-a schimbat învelitoarea din draniță cu învelitoare din tablă zincată în timpul Preotului Mihai Hotea.
  • În anul 1967 s-a înlocuit învelitoarea veche cu una nouă, tot din tablă zincată. 
  • Între anii 1971-1973 biserica a fost pictată, în tehnica frescă, de către pictorul Andrei Răileanu, care a pictat și bisericile din Rozavlea, Strâmtură și Botiza, lucrările fiind coordonate de Preotul paroh Grigore Dăncuș.
  • În anul 1974 biserica a fost finisată în exterior cu terasit. În anul 1975 biserica a fost Sfințită de catre Arhiepiscopul TEOFIL Herineanu.
  • În anul 1989 s-a executat balconul destinat corului, din lemn de stejar sculptat coordonat de Preotul paroh Urda Gheorghe. Între anii 2012-2014 s-au făcut lucrări ample pentru îndepărtarea igrasiei din pereți, lucrări perimetrale exterioare pentru drenarea apelor pluviale și freatice, s-a renunțat la lambriurile din biserică. Au urmat lucrările de pictură a brâului și a balconului. Tot în aceeași perioadă s-a ridicat altarul de vară. 

Deoarece șarpanta bisericii a ajuns într-o stare de degradare avansată, fiind afectată de infiltrațiile de apă pluvială, în anul 2020 comunitatea parohială păstorită de câtre Preotul Oprișan Marcel a luat hotărârea schimbării acoperișului, având în vedere și o reconsiderare volumetrică a șarpantei pentru a face o legătură vizual-arhitecturală cu arhitectura Bisericilor Ștefaniene sau a Bisericilor de lemn, din Maramuresul Voievodal. S-a considerat oportună folosirea tablei de cupru din considerente de durabilitate și estetice. Proiectul arhitectural și structural a fost realizat de câtre domnul Arhitect Dorel Cordoș și domnul Inginer Prof. Gelu Zaharia.

Lucrările de consolidare au fost începute în toamna anului 2021, mai întai turnul Bisericii și schimbarea coifului. Pe coif a fost montată o cruce înaltă de 7 m, Sfințită pe data de 12 aprilie 2022 de către Preasfințitul Părinte Episcop IUSTIN al Maramureșului și Sătmarului. Comsolidarea turnului din structură de beton armat a dus la redimensionarea înăltimii de la 36 m la 57 m. Pe turnul Bisericii sunt cei patru Evangheliști, pictură executată în tehnica mozaic de către Pictorul Daniel Codrescu și Iulia Cordoș.

În anul 2023 au continuat lucrările de consolidare a navei Bisericii, cu o centură pe zidul Bisericii cu structură de beton și tiranți iar pe exterior console de stejar cu o șarpantă nouă, acoperită cu tablă de cupru. La sfărșitul anului  2023 a fost tencuit și renovat exteriorul Bisericii. Aproape toate lucrările de consolidare și renovare au fost realizate de meșteri din localitate.

Şirul preoţilor cunoscuţi care au slujit în Bârsana este : Alexiu Ofrim (1623), Grigore Hodor (1746), George Ştefanca (1756), Ladislau Ofrim (1751), Grigorie Petrişor (1751), Ionaş Balţian-Bârsan (1778), Nechita Bârsan (1760-1776), Dumitru (1786), Ulici Dumitru (1787), Cozma Petrovay (1818-1838), George Pop (1838-1856), Demetriu Bud (1856-1866), Michail Kokenycsdy (1866-1887), Iuliu (1887-1889), Ioan Doboşi, Andreiu Covacs (1889-1918), Mihai Hotea (1919-1954), Iosif Ţint (1954), Dăncuş Grigore (1955-1980), Urda Gheorghe (1981- 2018) Oprișan Marcel ( 2018- prezent). 

Dintre epitropii şi cântăreţii bisericeşti amintim: Bologa Vasile (tată de consul, epitrop între anii 1930-1940) ;  Bârsan Pătru a lui Grigore, a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, acest epitrop a corespondat între anii 1906-1912 cu stareţul mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos ; Ioan Covaci, avocat de seamă, deţinut politic şi coleg cu Petru Groza ; Ofrim Toader, epitrop ; Nicolae Fabian, învăţător confesional (fiica lui a fost prima femeie decorată de Academia Franceză) ; Ilie Cleja, învăţător, văr cu George Coşbuc. 

Cimitirele

Parohia Ortodoxă Română Bârsana deţine patru cimitire în suprafaţă totală de 3900 mp. 

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

În Bârsana a existat şcoală confesională de la începutul secolului al XVIII-lea până în 1948. Între anii 1940-1960 a funcţionat primul cor din Bârsana înfiinţat de învăţătorul Vasile Ardelean remarcat de Francisc Rubic. Din anul 2018 a fost înființat un cor de copii de către Preotul Oprișan Macel care s-a remarcat prin colinde tradiționale din Maramureș la nivel național.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Bârsana are potrivit recensământului din 2011 un număr de 2672 credincioşi.

Parohia Valea Muntelui

Hramul: Sf. Ioan Valahul
Număr de credincioși: 614
Adresa: Str. Valea Muntelui Nr. 1165 Loc. Bârsana Cod. 437035 Jud. Maramureș
Protopopiatul Sighet
Paroh
Pr. Marius Florin Bizău
Data nașterii: 21.08.1991
Telefon: 0755165737

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Ortodoxă Română ”Sfântul Ioan Valahul” Valea Muntelui, din localitatea Bârsana a fost înfiinţată în anul 2002 şi face parte din Protopopiatul Ortodox Român Sighet.

Valea” se deschide, după câteva sute de metri de la intrare, generoasă şi largă, întinzându-se până la Petrova. Casele se aşează între deal şi drum, pentru ca undeva, spre mijlocul zonei alte două văi, Valea Frumuşelii şi Valea Popii, întretaie axul principal al drumului în forma crucii. Tradiţia orală confirmă toponimia denumirii de Valea Muntelui prin faptul că în trecut ciobanii cu stânele din satele învecinate şi cei de pe Mara, chiar până la Breb şi Budeşti veneau pe drumul oilor” spre munţii care se situează înspre graniţa cu Ucraina. În cărţile funciare Bărsănescu” şi Herştu” apar cu titlu original ca aparţinând comunei Bârsana din vechime.

Istoricul Bisericii Parohiale

Comunitatea parohială începe să se formeze în toamna anului 2002, respectiv 29 septembrie când ,, după vecernie, la ora 16, Prea Sfinţitul Părinte Iustin, atunci Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a săvârşit slujba de sfinţire şi punere a pietrei de temelie pentru biserica cu hramul Sfântul Ioan Valahul, ce se va edifica în parohia nou înfiinţată. În următoarele zile, s-a ridicat o capelă din lemn în vederea săvârşirii sfintelor slujbe până când construcţia amintită urma să fie ridicată. Dorinţa construirii unei biserici în această zonă a comunei Bârsana persistă de cel puţin 40 de ani. Bătrânii satului mărturisesc cum aceste vechi năzuinţe existau, nefiind materializate concret, pe vremea când mijloacele de transport erau precare şi credincioşii se deplasau pe jos până la biserica din centru, ultima casă situându-se la distanţa de 7 Km.

Aceeaşi însemnare din 29 septembrie 2002 consemnează instalarea tânărului preot Dunca Vasile-Cornel. Nu exista teren pentru construirea unei biserici şi a casei parohiale. Când locul a fost ales de preotul nou instalat împreună cu părintele arhimandrit Casian Filip, duhovnic pe atunci al Mănăstirii Bârsana, problema obţinerii terenului s-a soluţionat prin intermediul Primăriei Bârsana şi a parohiei din centru.

În 13 Octombrie 2002 a fost ales consiliul parohial, care în următoarele şedinţe acceptă ca toate construcţiile ce se vor realiza în parohie să fie proiectate de domnul arhitect Cordoş Dorel, care deja devenise cunoscut în plan local şi internaţional prin proiectul mănăstirii Bârsana. În consecinţă, tot ce s-a construit în parohie s-a realizat prin proiectarea şi directa implicare a domnului arhitect Cordoş Dorel. Ridicarea temeliei bisericii parohiale începe în aprilie 2004, după ce s-a realizat un proiect în stil bizantin, cu dimensiunile de 24,19 m lungime, 8,25 m lăţime în partea naosului, 11,45 m în faţă stânga prin alipirea turnului de clopotniţă, 10,60 m în partea de mijloc a absidelor şi respectiv 12,10 m înălţime la cupolă şi 15,60 m înălţime în partea laterală a turnului. Biserica a fost finisată în exterior apoi pictată. Pictura în tehnica frescă, stilul neo-bizantin a fost realizată de pictorul Bumbu Constantin. În 2018 lucrările au fost finalizate și biserica târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin, Marți 29 Mai a III- a zi de Rusalii, punându-se cel de-al doilea hram ,, Pogorârea Duhului Sfânt’’.

A rămas o tradiție, ca în cea de a III-a zi de Rusalii să fie mare sărbătoare în comunitatea parohială și locală , sărbătorirea hramului parohiei . În anul 2021 a fost prezent PS Timotei Sătmăreanul care a săvârsit Sf. Liturghie în sobor de preoti, iar la final a primit ca dar din partea parohiei o icoana cu Sf. Ioan Valahul. În anul 2022 a fost prezent PS Timotei Sătmăreanul care a sfintit noua troiță din fața casei parohiale și sfintirea noului lumânărar, iar la final, din partea comunității parohiale a primit un set de engolpioane. În anul 2023 a fost prezent PS Timotei Sătmăreanul care a săvârsit Sf. Liturghie în sobor de preoti și diaconi , iar la final ca dar din partea comunității parohiale ierarhul a primit o bedernita cu Sf . Ierarh Nectarie. În anul 2024 a fost prezent în mijlocul credinciosilor PS Timotei Sătmăreanul care a săvârsit Sf Liturghie în sobor de preoti și diaconi , a sfintit casa parohială, iar la final ierarhul a primit ca dar din partea comunității parohiale un epitrahil și un omofor.

În anul 2008 începe construirea casei parohiale prin proiectarea aceluiaşi arhitect, în stil maramureşean, cu materiale predominant din lemn, ce evidenţiază în pridvor şi terasă exterioară, grinzile aparente. În anul 2009 la intrare înspre biserică şi şcoală s-a montat o poartă maramureşeană din lemn, ca apoi în 2010, tot în acelaşi stil să se construiască un altar de vară. Anul 2013 aduce cu sine instalarea altei porţi ce marchează intrarea pe Valea Muntelui, ce se impune prin proporţii, structură şi masivitate. Urmând schiţele domnului arhitect, lucrările de sculptură şi montare au fost conduse de tânărul meşter Ştiopei Ion (Buga) care împreună cu fraţii şi echipa acestuia s-au ostenit în mod benevol. Modelul porţii a rămas unicat.

În anul 2019  după venirea noului preot Pr. Bizău Marius-Florin s-au continuat lucrările la casa parohială și biserică astfel: în anul 2019 s-a renovat interiorul casei parohiale, în anul 2020 s-a construit gardul și poarta casei parohiale din lemn în stil traditional, s-a amenajat curtea casei parohiale, în anul 2021 s-a ridicat o troiță în fata casei parohiale, în anul 2023 s-au început lucrările de izolare a casei parohiale .

Lucrările la biserica au continuat și ele:  în anul 2019 s-a amenajat curtea bisericii, s-au achiziționat noi obiecte de cult, în anul 2022 s-a ridicat un frumos lumânărar din cărămidă și din lemn sculptat, în anul 2023 s-au realizat drenajele din jurul bisericii și pavarea curții bisericii , toate aceste lucrări au fost sponsorizate de către domnul George Becali. În anul 2024 s-a realizat noua cameră tehnică unde s-a montat noua centrală termică, s-a terminat interiorul clopotniței unde s-a amenajat un spațiu pentru spovedanie. Tot în anul 2024 s-a demolat vechia capelă iar în locul acesteia s-a ridicat noua Sală Socială Sf. Ierarh Spiridon.

Primul preot paroh a fost pr. Dunca Vasile-Cornel (2002- 2019) pr. Bizău Marius-Florin(2019-prezent). Paraclisier şi cântăreţ bisericesc sunt Ardelean Petru şi Ştefanca Gheorghe Nuţu.

Cimitirele

Cimitirul parohial este situat chiar în spatele bisericii, terenul fiind cumpărat şi apoi donat parohiei de către consilierul parohial şi meşter popular Bârsan Vasile.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Înfiinţarea acestei noi parohii a dus şi la necesitatea constituirii unui cor de tineri care să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie. Acest grup de tineri a fost prezent în cadrul concertelor de colinde organizate în cadrul Protopopiatului Sighet, precum şi în cadrul Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă din Municipiul Sighetu Marmaţiei, în anul 2013. Pentru aprofundarea credinţei şi consolidarea comuniunii, anual se organizează un pelerinaj la mănăstiri şi obiective cultural istorice din Transilvania şi Moldova.

În cadrul preocupărilor publicistice şi editoriale în toamna anului 2002 parohia a tipărit în colaborare cu A.S.C.O.R. Sibiu, volumul de interviuri Tinereţe, Ideal, Biserică”, Editura Agaton, Făgăraş 2002, pentru ca în anul 2004 să apară şi volumul de eseuri Nebunie şi Cuminţenie”.

Începând cu anul 2014 dimensiunea spirituală a sărbătorii de Rusalii când se desfăşoară şi hramul parohiei, se doreşte a fi extinsă în plan etnic şi cultural prin realizarea Simpozionului Familia, Tradiţia, Neamul ” avându-i în cadrul conferinţei din Căminul Cultural Bârsana ca invitaţi pe Preot Nicolae Tănase şi Grupul psaltic Trisaghion de la Iaşi. Au concertat şi au prezentat o şezătoare” tradiţională elevi ai Şcolii Gimnaziale din Bârsana. În anul 2015 alte manifestări s-au desfăşurat în preajma hramului din 2 iunie cu ocazia simpozionului Teologia Duhului Sfânt în viaţa Bisericii şi în Contemporaneitate”.

Începand cu anul 2019 s-a organizat în parteneriat cu parohia Ortodoxă Bârsana centru  în fiecare an ,,Fii Maicii Domnului’’ , activități corale etc.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Ioan Valahul” Valea Muntelui Bârsana are potrivit recensământului din anul 2011 un număr de 614 credincioşi.

Mănăstirea Bârsana

Hramul: Soborul Sfinților 12 Apostoli
Adresa: Nr. 6 Loc. Bârsana, Cod 437035 Jud. Maramureș
Protopopiatul Sighet
Stareță
Filofteia Oltean
Stavroforă
Preot Slujitor
Pr. Adrian Rednic
Data nașterii: 13.08.1981
Telefon: 0740638013
Preot Slujitor
Pr. Simion Smicală
Data nașterii: 30.01.1980
Telefon: 0757759859
Preot Slujitor
Pr. Teodor Bârsan
Data nașterii: 01.12.1979
Telefon: 0745405982

Istoricul așezării Bârsana

Localitatea Bârsana este o așezare străveche, situată pe malul drept al râului Iza, la o departare de 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmației. Dacă săpăturile arheologice au scos la iveală relicve care arată că aici au existat așezări omenești încă din epoca hallstattiană, în izvoarele scrise, localitatea Bârsana este atestată începând cu 1326 când, la 268 septembrie, regele Carol Robert emite o diplomă prin care sunt întărite drepturile de posesiune asupra moșiei Bârsana, pentru cneazul Stanislau Bârsan, care avea această moșie cu drept de moștenire. Mai tarziu, așa cum reiese din diplomele emise de regele Sigismund de Luxemburg la 30 aprilie și respectiv 21 iulie 1390, proprietarii moșiei Bârsana erau Voievozii Balcu și fratele său Drag.

Istoricul vetrelor monahale

La Bârsana au existat două vetre monahale, la aproximativ opt – nouă kilometri depărtare una de alta: una în partea sud-estică a hotarului, în locul numit Valea Slatinei, iar alta în partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humâna, la izvoarele văii, care astăzi se numeste Valea Hotarului, iar în documentele secolului al XIV – lea e amintită cu numele Valea Mănăstirii.

Mănăstirea de pe dealul Humâna este atestată documentar de o diploma din 21 iulie 1390. Până în prezent nu se cunosc alte documente care să ateste existenta acestei mănăstiri. Dupa traditie Mănăstirea din Humâna a dispărut în secolul al XVIII-lea, când, prin acțiunile uniației, au fost distruse mai multe mănăstiri de pe teritoriul Transilvaniei.

Mănăstirea de pe Valea Slatinei: Istoricul acestei mănăstiri începe cu o sihăstrie, care a existat în Valea Slatinei, în locul numit La Părul Calugărului. Este greu de stabilit data la care a luat ființă aceasta sihăstrie, totuși tradiția spune că mănăstirea din Valea Slatinei a fost „mai veche, mai mare și mai importantă decat cea din Humâna”. Viața monahală în sihăstria din Valea Slatinei se pierde în negura vremurilor, începutul ei poate ca a avut loc în secolul al XIII-lea sau în primii ani ai secolului al XIV-lea. Cu timpul, în jurul acestei sihăstrii s-au adunat călugări și frați, care și-au făcut acolo chilii și biserica de lemn și așa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea mănăstirilor de pe teritoriul românesc, și aici, modesta sihăstrie a devenit mănăstire.

La Pãrul Călugărului, mănăstirea era foarte izolată, se afla adâncită într-o pădure de foioase de pe un deal situat la mare departare de localitate. Accesul la mănăstire era îngreunat și din cauza râului Iza, peste care nu exista o punte de trecere în apropiere. De aceea, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, mănăstirea a fost mutată din Valea Slatinei într-un loc din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Strâmtorii, iar după mutarea mănăstirii în acest loc, platoul a primit numele Podurile Mănăstirii.

După tradiție, mutarea mănăstirii a fost făcută de către un voievod, iar acesta nu putea fi altul decat Balcu Vodă care a condus Țara Maramureșului timp de treizeci de ani fiind ultimul mare voievod al Maramureșului. În sprijinul acestei ipoteze pledează și faptul că voievozii Balcu și Drag erau buni creștini ortodocși și ctitori de așezăminte sfinte; printre altele, ei au ridicat mănăstirea Peri la rangul de stavropighie patriarhală, au construit biserica de piatră de la mănăstirea Peri iar în 1364 au ctitorit biserica din Deal de la Ieud, care în tradiție poartă numele voievodului Balcu – Biserica Balcului.

Voievozii Balcu și Drag, cărora li s-au alăturat și boierii din sat, au înzestrat mănăstirea cu terenuri arabile, fânețe, păduri și alte bunuri, fiind în acest fel ctitorii mănăstirii iar Mănăstirea Bârsana poate fi numită, pe drept cuvânt, mănăstire voievodală. Treptat, averile mănăstirii s-au mărit, dar a sporit și prestigiul ei ca vatră de spiritualitate românească. Aici se pregăteau preoți, cantori, zugravi. Cu toate interdicțtiile impuse de regimurile străine, Mănăstirea Bârsana ținea legături cu marile centre ortodoxe din Țara Românească și Moldova, de unde se procurau cărți de slujbă și învățătură, nu numai pentru trebuințele mănăstirii ci și pentru parohiile învecinate.

Din anul 1735, când episcopul Maramureșului Dosoftei Teodorovici, care își avea reședința la Mănăstirea Uglea, a fost asasinat, până în 1740, când episcop al Maramureșului era Gavril Ștefanca de Bârsana, reședința Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului a fost la Mănăstirea Bârsana. Episcopia Ortodoxa Româna a Maramureșului a fost desființată, oficial, în 1740, dar și după această dată preoții, călugării și credincioșii maramureșeni au rămas statornici în credința strămoșească.

În timpul acțiunilor uniației din jurul anului 1700 și perioadei care a urmat, Maramureșul a rămas o adevarată cetate inexpugnabilă a Ortodoxiei iar Mănăstirea Bârsana a avut un rol important în apărarea legii strămoșești din acea perioadă atât de grea din istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Chiar în condițiile presiunilor generate de extinderea oficială a unirii religioase a românilor cu Biserica Romei asupra locașurilor de cult ortodox din zona, mănăstirea va rezista pana la 1791.

La 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desființată, călugării au fost alungati și s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamt. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile și clădirile anexe distruse, averea confiscată: o parte a averii a trecut în proprietatea statului și predată mănăstirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost mănăstirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Bârsana.

După desființarea mănăstirii, pe vatra mănăstirii n-au dăinuit decat biserica și stareția. Pentru a feri biserica de profanare și distrugere, credinciosii din Bârsana au mutat-o, în 1806, chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului, unde se mai poate vedea și azi. O dată cu mutarea bisericii, a fost dusă în sat și stăreția. În această casă a funcționat școala confesională românească în timpul renumitului dascăl Fabian.

Mănăstirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli”: Locul pe care a fost mănăstirea era bine gospodărit în timpul când se afla în posesiunea parohiei din Bârsana. Pe el se afla o livada frumoasă cu pomi fructiferi, fânețe și arături. După al doilea război mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de lângă drum a fost dată la mai multe familii, care și-au construit acolo locuinte și astfel s-a constituit pe acel teren un adevarat cătun de case noi. Partea terenului mănăstirii, care este situată mai sus, pe terasă, a rămas în continuare liberă, locul a fost păstrat de Dumnezeu pentru că pe el să se întemeieze o noua mănăstire.

Amintirea vechii mănăstiri n-a dispărut din memoria credincioșilor, dar nici dorința de a avea alta în loc. Timpurile și evenimentele au fost împotriva acestei aspirațtii. Înainte de Marea Unire din 1918, Maramureșul, ca și întreaga Transilvanie, se afla sub stăpânirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor și mănăstirilor ortodoxe românesti. Între cele două războaie mondiale multe parohii au revenit la Ortodoxie și, în 1937, s-a reînființat Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului. Atunci, s-a pus problema readucerii bisericii și stăretiei pe locul de odinioara și reînființarea mănăstirii, dar a urmat Dictatul de la Viena care a destramat și aceste vise. După al doilea război mondial a urmat regimul comunist ateu, care se opunea înființării de noi mănăstiri. Astfel dorința aceasta s-a tot amânat, dar niciodată nu s-a stins.

Reînființarea Mănăstirii

Reînființarea mănăstirii, o năzuintă mai veche a credincioșilor, nu s-a putut concretiza decât după 1989, când bărsăneștii, împreună cu Părintele paroh Gheorghe Urda, au luat hotărârea să ridice o noua mănăstire pe locul unde a fost cea veche și, în 1991, au început să adune materialul lemnos pentru biserica mănăstirii.

În 1992, Prea Sfințitul Justinian, întâistătătorul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Satmarului, însoțit de un grup de preoți și diaconi, a vizitat locul unde a fost Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserica. S-a oprit pe locul unde, în urma cu cateva sute de ani, a fost vechea biserica, a îngenunchiat cu adâncă evlavie, a rostit o rugăciune chemându-i ca mijlocitori pe Sfăntul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș și pe episcopul Gavril Ștefanca, s-a ridicat și a spus că crede că aici se va ridica o nouă mănăstire.

În 1993, Prea Sfințitul Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a sfințit piatra de temelie a noii biserici a mănăstirii. S-a stabilit ca mănăstirea va avea hramul Soborul Sfinților 12 Apostoli. În ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a prăznuit pentru prima dată hramul noii mănăstiri. În aceeasi zi, în cuvantul de învățătură adresat mulțimii de credincioși, Prea Sfințitul Justinian a amintit hotărârea că la Bârsana va fi mănăstire de maici.

În ziua de joi, 30 iunie 1994, asa cum rezulta și din însemnarea de pe Sfânta Evanghelie, a fost sărbătorit hramul mănăstirii. Liturghia arhierească a fost oficiată de Prea Sfințitul Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi. În acest cadru sărbătoresc, Prea Sfințitul Justinian a prezentat-o pe monahia Filofteia Oltean ca viitoare stareța a mănăstirii. Totodată diaconul Ioan Stoica a fost hirotonit întru preot și a fost numit, în mod provizoriu, preot slujitor al mănăstirii.

La început, lucrările au fost supravegheate de părintele Gheorghe Urda, parohul Bârsanei. În 1994, Dumnezeu a adus-o sub cerul Maramureșului, de la Mănăstirea Râmet, pe tânăra monahie Filofteia Oltean, rânduită ca stareță a noului așezământ. Fire energică și întreprinzătoare, cu simț artistic și zel ctitoricesc, Maica Filofteia a chivernisit și a vegheat, până la cele mai mărunte detalii, ridicarea întregului ansamblu mănăstiresc, închinat Soborului Sfinților 12 Apostoli (30 iunie).

Reconstrucția Mănăstirii Bârsana este o punte între trecut și viitor. Folosind ca sursă de inspirație tradiția locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar și pietre de râu, fiind ridicate de meșteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii și îmbinării lemnului.

Proiectul Mănăstirii „Soborul Sfinților 12 Apostoli” – Bârsana a fost gândit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordos, care se va dezvolta în timp și spațiu în funcție de posibilitățile financiare ale locanicilor, ale sponsorilor și de nevoile spirituale ale obștii monahale.

Proiectul cuprinde următoarele obiective: Biserica în stil maramureșean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreția, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Prăznicarul cu trapeza, Muzeul de icoane și carte veche Gavril de Bârsana, Turnul – clopotnița, Poarta maramureșeană, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumânărilor, troițe, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare și altele.