Istoricul comunității parohiale

Comuna Bicaz este situată la extremitatea sud-vestică a județului Maramureș în sudul munților Codrului și are în administrare satele Corni și Ciuta. 

Privind cultura populară localitatea Bicaz face parte din zona ,,Codru” care se extinde pe perimetrul a două județe, pe de o parte satele circumscrise în interiorul arcului de cerc deschis de munții Codrului sau Făgetului și care alcătuiesc partea Maramureș a zonei, iar pe de altă parte satele dispuse in exteriorului arcului de cerc ,,Homorodu de Jos, Homorodu de Sus, Crucișor, Solduba, Cuța, Soconzel, Stâna, Babța” care aparțin județului Satu Mare și satele Bicaz, Corni și Ciuta aparținătoare județului Maramureș.

Localitatea Bicaz se prezintă ca un sat aproape compact, locuințele fiind amplasate în locuri prielnice pentru construcții și la distanțe nu prea mari unele de altele. Principalul motiv în așezarea locuințelor a fost sursa de apa și terenul mai fertil.

Legăturile dintre diferitele parți ale satului se face prin ulițe. Ele poartă diferite denumiri în funcție de locul amplasării, de numele de familie a sătenilor sau în funcție de alți factori istorici sau geografici. Principalele repere din sat sunt: Dealul, Valea, Valea Ursului, Hituri, Hagău, Halaștău, Videni, Ciurdăreni, Groapă, Hulube și Mal.

Principala formă de relief a satului și a împrejurimilor o reprezintă dealurile. O parte din aceste dealuri sunt acoperite cu păduri. Cea mai mare parte a dealurilor sunt prielnice agriculturii și pășunatului. Din punct de vedere toponimic unele locuri poartă numele lor în hotar: Runc, Băbțisoara, Dealul Cornilor, Dealul Hododului, fie după numele foștilor proprietari: Coasta Sâncrăianului, Toagul Nemților, Râtu Grofoii, Valea Undiului, Labul Casoni sau alte criterii: Bicăjel, Valea Ponoarelor, Holmuri, Viile Pustii, Pernișa, Oarză si Pauce.

În anul 1979 s-a început studiul unei uriașe necropole tumultoase din hotarul localității Bicaz, din locul numit ,,Toagul Nemților”. Necropola este formată din 31 tumuli. Expoziția îi face impresionanți mai ales pe cei 7 aflați in afara pădurii. În urma săpăturilor arheologice efectuate s-au descoperit peste 1000 piese. Aceste obiecte se păstrează în muzeul județean din Baia Mare.

Prima atestare documentară a satului Bicaz provine din 1424 când apare denumirea de Bykazfalwa. În decursul anilor denumirea localității suferă mici schimbări, documentele vremii consemnând-o în 1461 sub numele de Bykacza, în 1470 Bykaz, în 1745 Bekacza, 1495 Bicasza, 1548 Bykacho iar in 1570 Bykacza, Bicadiu, Bykaz.În dicționarul Istoric al localităților din Transilvania, numele satului apare si sub alte forme în limba maghiară: Bikocsson, Bykazfalwa iar în limba germană Forendart, 1733 Bikhaz, 1750 Bikhaz, conscripția Aron 1760-1762 Bikacs, conscripția Buccow, 1834 Bikatza, Byyikaz.

În Buletinul Gubernicului provinciale pentru marele principat Transilvania, cursul anului 1854, localitatea se numește Bikacza. In 1913 localitatea se numește Bykazfolwa.

Documentele vremii conțin câteva referiri importante privind structura socială în feudalism. Amintesc  de o serie de proprietari care până la reforma agrară din 1945 au exploatat munca a sute de generații. Conscripția pentru contribuția de război din anul 1797 consemnează principalii proprietari ai localității Bicaz. Se mai consemnează ca țăranii liberi proprietari de pământ nemeș Bota Gheorghe, Bota Ioan și Bota Petru, lucru ce denotă ca întreaga țărănime românească era servită. Aceeași conscripție de război semnalează ca preot român în Bicaz pe Vasile Pop și cantorul bisericesc Popa Alexa. 

Primele documente privind componența locuitorilor satului Bicaz provin din 1715 și indică o populație de 81 de suflete din care 63 români si 18 maghiari. După 5 ani, în 1720 populația scade la 63 de suflete în totalitate români , iar în 1733 ajunge la 30 de familii, toți români. În sat există biserica și preotul neunit Iuon. Parohia aparținea de protopopiatul Odorheiului.

În 1760 în sat erau 363 de suflete, o biserică, preot și cantor. În 1847 erau 688 locuitori iar în 1869 se înregistrează 851 de persoane. În 1830 parohia Bicaz aparținea de protopopiatul Șamsod. În anul 1900 populația era de 833 de suflete, 419 bărbați si 414 femei, din aceștia 795 erau români, ceilalți evrei și unguri. Din totalul populației existente în sat 103 erau știutori de carte. În sat erau 170 de case din care 5 erau de cărămidă arsă, restul din bârne. Erau acoperite cu șindrila, cu trestie sau cu paie iar poșta și telegraful erau la Hodod.

Din însemnările mai vechi reiese că localitatea Bicaz(ungurește Bykaza) Pretura Cehu-Silvaniei este sat curat românesc, așezat pe coastă în partea de miazănoapte a comitatului Sălajului. În vechime nu a fost așezat satul în locul în care se găsește azi, ci în partea de hotar ce se numește ,,Holmuri”.

Istoricul bisericii parohiale

Viața bisericească a românilor din ținuturile ,,Tării Codrului” a fost influențată de schimbările social-politice fiind mult vitregită. Ei se rugau în bisericuțe de lemn si ele au dispărut fiind distruse de desele invazii. Sigurele care au supraviețuit sunt câteva bisericuțe din zona Codrului și care prin zidurile lor, grăiesc peste veacuri despre obârșia creștinismul răsăritean la românii din zonă. Acestea se păstrează în localitățile Bolda Mică, Corund, Soconzel, Stână, Bicaz, Orțița, toate atestate documentar în a doua jumătate a secolului 17 și începutul secolului al 18-lea.

La conscripția românilor făcută la 1733 de către episcopul Ioan Inochențiu Klain, în satul Bicaz apar 30 de familii de români care erau păstoriți de către preotul neunit Iuon. De asemenea, în cătunul Oarzele se găseau 10 familii cu preotul Ieremias neunit. Numele celor doi preoți arătă românitatea care exista în cele două sate. Iuon sau Ioan nume des întâlnite în sat, iar Ieremias sau Irimie de asemenea existând în sat persoane care poartă acest nume. În datele mai vechi care atestă viața bisericească din satul Bicaz, în anul 1566 este amintit preotul Teodor(Theodor Sacerdat) care era obligat să dea sub formă de dare anuală o pătură sau un țol(lodicem) grofului care avea sub stăpânire ținutul satului.

În însemnările care se găsesc inscripționate în biserica de lemn pe piciorul Sfântului Prestol se cunoaște că Sf. Biserică a fost construită în timpul păstoriri preotului Popa Vasiliu, care este pictat pe unul din pereții dinspre miazăzi din interiorul iconostasului. 

În ceea ce privește cultul care se oficia în biserică era rit oriental, o dovedește arhitectura, pictura interioară, obiectele și rânduiala bisericească. Despre biserica de lemn, se cunoaște că a fost construită în anul 1779, confirmat și din cercetările făcute de către o echipă de cercetători prin probe dendrologice analizate la Universitatea din Timișoara. Biserica a fost construită de către 30 de familii de români care au fost ajutați de către 15 familii de maghiari reformați care erau stabiliți în sat în locul numit ,,Ograda Curții” temporar pentru lucrul pământului. Materialul lemnos a fost adus din locul numit ,,Valea Oașului” din apropierea satului. 

Conscripția pentru contribuția de război din anul 1797 printre altele consemnează ca preot român în Bicaz pe Vasile Pop și pe cantorul bisericesc Popa Alexa. Din 1824 s-au introdus matricolele botezaților, căsătoriților și decedaților. 

Continuând istoricul bisericii de lemn, din spusele oamenilor mai în vârstă aflăm că în dealul numit ,,Bicăjel” a fost mai întâi așezată biserica, urmând ulterior să se construiască biserica pe locul actual în mijlocul satului, folosindu-se părți componente din biserica mai veche, neexistând date că aceasta ar fi fost integral pe actualul amplasament.

Ea poartă hramul ,, Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril”, până anul 1940 nu se știe dacă a suferit vreo modificare structurală. În același an o furtună a dărâmat turnul bisericii, an în care s-a refăcut, însă cu o înălțime mult mai redusă. Meșterii care au executat această reparație au fost Rus Teodor și Pop Gavril din Băița de sub Codru. 

Din 1955 biserica este declarată monument istoric. În anul 1984 biserica este reparată parțial, înlocuindu-se șindrila, lucrare executată de Breban Ioan. În anul următor biserica s-a resfințit de Preasfintitul Parinte Justinian, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. 

Pentru sat biserica a fost vatra spirituală care a dăinuit de-a lungul vremii. În anul 1914 îl găsim preot în Bicaz, pe Deac Emil, fiul notarului din sat, Deac Eleck. În 1919 preotul se retrage in localitatea Cehu Silvaniei de frica gărzii(Vereș Garda) formată din soldați unguri. În preajma sărbătorilor de Paști din acel an soldații se retrag din sat, iar preotul se întoarce săvârșind slujbele praznicului. În 1930 preotul se transferă în parohia Supuru de Sus și în anul 1936 se stinge din viață fiind înmormântat in această localitate. Descendent din familia preotului Deac Emil este renumitul medic si profesor universitar Radu Deac din TG. Mureș.

În anul 1932 parohia este administrată de preotul Chișiu Gheorghe. Preotul se remarcă ca un bun slujitor, evlavios, rugător si bun organizator. Tot în acest an preotul cu membrii consiliul parohial hotărăsc construirea unei noi biserici, lucru care nu s-a materializat în timpul păstoririi, în schimb în anul 1937 în data de 10 iulie angajează meșteri pentru ridicare casei parohiale. Meșterii care au construit casa au fost din Cehu Silvaniei, Taras Ioan și Chiș Iosif. Materialul necesar zidirii casei parohiale a fost cumpărat de la 12 locuitori din satul Corni, s-au adus 40.000 de bucăți cărămida arsă. 

Din anul 1940 parohia este administrată interimar de preotul Mureșan Gheorghe de la parohia Corni. La data de 8 iulie 1945 este numit in parohia Bicaz preotul Fernea Gheorghe din localitatea Pomi din județul Satu Mare. Din procesele verbale încheiate sub președinția preotului Fernea Gheorghe reiese dorința, atât a slujitorului cât și a credincioșilor pentru zidirea unei biserici. S-au adus specialiști pentru a vedea locul și amplasamentul noii biserici dar totul a rămas fără rezultat. Preotul Fernea Gheorghe s-a remarcat prin buna administrare a parohiei fiind un slujitor bun la sfântul altar și gospodar în ceea ce privește pământurile bisericești. Oamenii din sat spun ca preotul a adus pentru prima data cultivator sau săpăluga,  în limbajul popular pentru prăsit culturile. 

După plecarea preotului Fernea Gheorghe parohia a fost administrată interimar tot de preotul Mureșan Gheorghe de la parohia Corni. 

Din anul 1951 în parohie sunt numiți pe rând mai mulți preoți care nu au zăbovit multă vreme în același loc având parte și de ostilitățile conducerii din aceea perioadă dar și neadaptarea locului din spusele sătenilor. 

Între preoții care au fost in parohia Bicaz se amintește de Pop Constantin, Odobescu Ilie, Muscalu Grigorie, Dumitru Ștefan si Cionca Ioan, acesta din urmă părăsind parohia în anul 1972. Starea de credință a credincioșilor era susținută de cantorul Crasnai Teodor care din anul 1931 a slujit biserica din Bicaz până în anul 1990. 

 În timpul celui de al doilea război mondial s-a ocupat și de o evidență e eroilor din sat, căzuți pe câmpul de luptă, însemnând numele lor în arhiva parohiei.

În anul 1973 în parohia Bicaz este numit preotul Crișan Ștefan, născut în 29 ianuarie 1951 în localitatea Băița de Sub Codru, 

În anul 1975, preotul Ștefan Crișan propune credincioșilor construirea unei biserici, Materialul folosit e cărămida și mortarul, se ridica manual cu găleți cu ajutorul frânghiilor și scripeților la care participau femei, tineri și bărbați mai in vârsta care nu erau plecați la munca. Dulgheria a fost executată de către Dragomir Dumitru, din Băița de Sub Codru, unchiul preotului Crișan Ștefan. 

În anul 1979 s-a săvârșit prima Sf. Liturghie în biserica nouă in ziua Rusaliilor, invitat fiind preotul Mociran Gavril, protopopul Băii Mari. După 1979 lucrările la biserica au continuat cu tencuiala interioară si exterioară. Iconostasul este executat de către meșterul Pop Valer, din Odești, pictura este realizată de către Muste Valentin din Baia Mare, ajutat de Coroian Victor din Vicea. 

Dupa finalizarea lucrarilor, la data de 11 august 1985 acest vis al sătenilor de a avea o biserică nouă, s-a împlinit. Biserica a fost târnosită de către Preasfintitul Parinte  Justinian Chira, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Felecului si Clujului

Preoti slujitori 1940-1945 Muresan Gheorghe, 1945- 1948 Fernea Gheorghe 

 1949- 1955 Muresan Gheorghe, 1955 -1957 Pop Petre Constantin, 1957 -1959 Suărăsan Ciprian,1959 -1964 Odobescu Ilie, 1964-1966 Muscalu Grigore, 1966-1968 pr.Ghit Gheorghe ,1964-1969 pr.Dumitru Ștefan , 1970-1971 Ghit Gheorghe, 1971-1972 Cioaca Ioan, 1973-1994 Crisan Ștefan , 1994-1995 Muresan Vasile, 1995- prezent pr.Crisan Danut

Activități culturale și filantropice în trecut

Cu toată energia care s-a canalizat în ceea ce privește construcția noii biserici, totuși activitatea religioasă nu a avut de suferit, preotul paroh reușind destul de bine să combine pastorația cu activitatea edil-gospodărească.

Bucuria preotului Crișan Ștefan de a sluji la Sf. Altar pentru care și-a dăruit o parte din viață a fost de scurtă durată. O suferință grea îl face să lase în urmă tot ce a avut mai drag pe pământ, familie și biserică. În data de 30 iulie 1994 se stinge din viață la numai 43 de ani. 

Parohia a rămas vacantă din această data până în data de 17 decembrie 1995, în această perioadă preotul Mureșan Vasile și preotul Covaci Liviu au suplinit locul vacant. În data de 17 decembrie 1995 a fost hirotonit pe seama parohiei Bicaz tânărul Crișan Dănuț. 

Cimitirele

Parohia are un cimitir în folosință .

Profilul actual al parohiei

În prezent Parohia ortodoxă Bicaz însumează  de 536 credinciosi, ce sunt păstorite de preotul paroh Crișan Dănuț, cântăreții bisericii sunt: Crișan Alexandru, Floruță Vasile si Feidi Eugenia, paraclisier Hodor Dorin, iar epitrop Ardelean Dorin. Programul slujbelor este unul zilnic. Preotul se implica activ in activitati cu tinerii, se de desfasoara programul catehetic Hristos impartasit copiilor, se fac tabere de vara, pelerinaje, excursii. De asemenea comunitatea este receptiva la toate tipurile de actiuni filantropice.

Bibliografie

1. Coriolan Suciu, Dicționar Istoric al localităților din Transilvania, Ed. Academiei, 1966, p. 27.
2. David Prodan, Iobagia în Transilvania în sec. al XVI-lea, vol II, București 1968, p.203.
3. Dionisie Stoica și Ioan p. Lazăr, Op. Cit., p. 45.
4. Dionisie Stoica și Ioan p. Lazăr, Schița monografică a Sălajului, 1908, p. 44.
5. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, Schța monografică a Sălajului 1908, p. 44.
6. Dr. Ioan Godja și Dr. Ioana Cristache Panait, Monumente istorice bisericești din eparhia Oradiei, Ed. Episcopiei Oradiei, Oradea 1981, pp. 444-495.
7. Indicatorul localităților din Țările Sfinte Coroane Maghiare, Budapesta 1913, p. 66.
8. Informație luată de la Cârstea Mariana, descendentă a familiei.
9. Informație primită de la Pop Ilie.
10. Ioan Horațiu Crișan,  Itinerare Arheologice Transilvănene, Ed. Sport Turism, p. 202.
11. Istoria Bisericilor din Bicaz, Pr. Crișan Dănuț, Lucrare de licență, pg. 52.
12. Lenk Ignaz von Treuenfeld, Seibenburgens geografisch topographisch statistisch, vol. I, Viena 1839, p. 232.
13. Mitre Vasile, Obiceiurile ciclului vieții umane și folclorul lor în comuna Bicaz, jud Maramureș, Lucrare grad, 1988, pg. 8.
14. Petri More, Monografia Comitatului Sălaj, vol. II, 1902, p. 125.
15. Pr. Crișan Ștefan, Scurt Istoric al bisericii din Bicaz, manuscris aflat în biblioteca parohiei.
16. Recensământul populației țărilor Coroanei Maghiare din anul 1902, vol. I, Budapesta 1902, pp 322-323.