Istoricul Parohiei

Pe malul stând al Someșului virgulă între localitățile Ardusat și Pomi, În lungul șoselei județene care leagă orașele Satu Mare și Baia Mare, la o distanță de 40 km de primul și 30 km de al  doilea se află situată localitatea Borlești cu un relief de câmpie în partea nord-estică luncaSomeșului Și un relief deluros în partea sud-vestică unde se întind pădurile de stejar ale Codrului.Localitatea este situată în limita extremă după noua împărțire administrativă a județului Satu Mare făcând astfel vecinătate cu jud. Maramureș în partea de vest al lui și de est a Sătmarului.

Din punct de vedere administrativ, satul Borlești aparține Comunei Pomi la o distanță de numai 1 km, în lungul șoselei care duce spre Satu Mare care ieste și un drum de interes local. Calea ferată îngustă, Satu Mare-Ardusat la fel asigură locuitorilor de aici un mijloc de comunicare cu alte localități, având o gară în loc, situată între localitățile Borlești și Pomi. Transportul este asigurat și cu mijloace auto.

Datorită reliefului aici s-a dezvoltat agricultura în deosebi, iar în ceea ce privește partea deluroasă cu păduri de stejar, de fag, carpen , Etc. A făcut să se dezvolte aici spre deosebire de alte localități din țară, cele mai frumoase păduri de stejar, sub conducerea unui Ocol Silvic de aici. În aceste păduri se găsește o bogată faună de animale dintre care amintim cerbii. Aici, periodic, Sunt organizate vânători la care participă uneori, anumiți reprezentanți al unor filiale de vânătoare din alte țări. Nu cunoaștem de unde vine numele acestei localități. românii i-au spus întotdeauna Borlești, iar în nomenclatura maghiară Barlafalu.

Unii istorici maghiari spun că localitatea ar fi luat ființă prin anul 1446 , La care dată acest teritoriu era încă nelocuit. Această afirmație este însă o exagerare. Este imposibil ca pe o vale mănoasă ca Someșului să nu fie exsistat, în acest loc o așezare omenească. Să știe că Borleștiul a fost și voievodat, de la anul 1634 de care aparțineau localitățile: Bârsăul de câmp, Bârsăul de pădure, Buzești, sârbi, Săliștea, Crucișori și Moara Borșii. Dar, mai înainte de această dată, localitatea Borlești este amintită ca o localitate bine dezvoltată, încât pe la anul 1566, era obligată, ca împreună cu Bicăul de câmp, să dea dijmă anuală un bou și 28 de dinari ca atare, în condițiile grele din acea vreme, este imposibil să aibă începutul numai după 1446 și să se dezvolte în numai 100 de ani la nivelul demn de luat în considerare pentru a i se impune anumite dări. Ca exemplu, pentru susținerea celor afirmate dăm Comuna Cicârlău situată pe malul drept al Someșului despărțită de Borlești prin acest râu și azi prin satul Aciua. Localitatea Cicârlău este amintită în acte prin secolul al XIV-lea, după anul 1300 și cere, deși a ajuns să se dezvolte mai mult, datorită marilor întinderi de păduri, apoi a luncii Someșului Și având la îndemână și bogăția zăcămintelor minerale, nu a fost obligată la dijme. Se presupune deci, că Borleștiul este mai vechi, datorită faptului că se găsește la o despărțire de numai 3 km de Ardusat, fost și el voievodat și de Pomi la numai 1 km unde găsim începuturi de viață organizată încă din secolul al XIII-lea.

La început locuitorii de aici au fost toți români.

După anul 1700, respectiv de la 1717, până la 1726 în urma evenimentelor politice care încorporează Banatul și Oltenia în Imperiul Habsburgilor prin pacea de la Passeriwitz/1718/, Începe și colonizarea germanilor în Banat, Dar și în anumite localități din nordul Transilvaniei. Așa apar și la burlești coloniști germani de la religiunea Romano Catolică, plasați în această localitate, între cele două sate care de altfel alcătuiau Borleștiul: Borlești-ul propriu-zis Și Bicăul de câmp. Cele două localități nu erau la început așezate tocmai pe șoseaua de azi.

Nemții au fost plasați la centru, și treptat locuitorii români s-au mutat pe actuala șosea în partea de jos care era locuită de nemți, iar cei din localitatea Bicăul de câmp perpendicular spre așezare Inter localitatea are azi forma unei cizme, care a rămas până azi în nomenclatura anumitor străzi, acest aspect, ca: Borlești-ul propriu-zis, Bicăul de câmp Și așezarea de mijloc a șvabilor, călcâiul.

Locuitorii cunosc și azi cu precizie, locurile fostelor sătulețe , A bisericilor de lemn, a cimitirelor, unde, la săpături atunci, se găsesc toate aceste urme. la început, cele două localități mici, aveau fiecare biserica de lemn, care au dispărut după anul 1717, după care an, oamenii au început să-și părăsească așezămintele și să se centreze, ca la anul 1835, contopirea celor două sate să fie perfect tată având ca preot pe un anumit Stefan Pataky. după dispariția celor două biserici, nu se știe unde sa severit. În anul 1847, la 27 mai, s-a pus piatra fundamentală pentru actuala biserică.

Biserica a fost zidită din cărămidă și din piatră, sub preotul Katoca Vasile, la anul 1855 În stil bizantin, ne cunoscând use cine a fost arhitectul sau cine au fost constructorii. Nu a costat 13.000 florini colectați din contribuția credincioșilor. Nu se cunoaște nici pictorul și nici cine a executat iconostasul. Hramul acestei biserici este Sfântul Vasile care se părznuește la 1 ianuarie a fiecărui an. probabil că fiind preotul cu numele de Vasile, la dorința sa indirectă, sugerată cumva credincioșilor s-a pus hramul, puțin obișnuit, la această sărbătoare. În anul 1909 biserica a fost renovată de către meșterii Toth Albert și Szabo Ștefan, În timpul păstoririi Preotului George Suta, cu care ocazia s-a făcut și sfințirea ei. În anul 1924, în timpul pastorației Preotul Vasile Barbul, S-a făcut o nouă renovare, de data aceasta o lucrare de proporții mari care a durat aproape un an și care a costat 280.000 lei fiind cântăreț. Învățătorul Ludovic Anderco iar epitrop prin Grigore Tămâian . La 9 august al anului 1928, a fost consacrată de către P.S.Ep.Dr. Valeriu Traian Frențiu al Oradiei. În anul 1931 parohia a trecut sub administrația eparhiei Maramureșului, eparhie nou înființată, sub episcopatul P.S.Ep.Dr. Alexandru Rusu. În anul 1948, după unificarea bisericilor de la 21 octombrie, parohia trecut din nou sub jurisdicțiunea episcopiei de Oradea.

Biserica are trei clopote, unul este de 450 kilograme în al doilea de 500 kg, fabricat la Viena în anul 1877 sub păstorirea preotului Vasile Catoca, Și fiind cântăreț la această dată Vasile Popan și prin epitrop Pinte Fage. Biserica nu are obiecte de mare valoare istorică, afară de câteva cărți mai vechi, care sunt cărți de cult. În anul 1940 la 30 august, armata română care se găsea pe zona în frunte cu comandantul ei Colonelul Dobrotescu Și căpitanul Georgescu, au ridicat la Borlești o frumoasă troiță din lemn, la răscruce de drumuri din apropierea bisericii catolice, în semn al duioasei despărțiri, Rin odiosul dictat de la Viena din 28 august 1940. Retrăgându-se regimentul 37 artilerie, la celelalte armate de pe teritoriul Transilvaniei de Nord și intrând trupele hortiste, șvabii din Borlești au distrus acea frumoasă troiță, iar cetățenii Băințan Vasile, Miclăuș Nicolae, Teodor Marina, au fost arestați. Întemnițași și malastrați ca acuzați pentru colaborare.

În anul 1955, s-a renovat acoperișul bisericii care a costat 15.800 lei, iar în anul 1960 s-au făcut ferestrele de la biserică, din fier, care au costat 11.234 lei. În anul 1968 s-a refăcut și reînnoit pictura interioară, iconostasul din contribuția credincioșilor pentru suma de 35.000 lei, În timpul pastorației preotul Filip Glodan.

Casa parohială a fost construită în anul 1893 în timpul pastorația ei preotului Kaloca Sigismund , La care s-a mai adăugat un etaj din lemn în anul 1896. Dar, aceasta ca să mare și foarte greu de întreținut, a fost demolată în anul 1969 => s-a construit o altă casă modernă care pe lângă materialul rezultate din demolare a costat încă 75.000 lei. după altele particulare care le are parohia dând din anul 1784, s-a putut afla șirul preoților care au servit în această parohie.

• Marina Efrem Din anul 1784 până în 1818.
• Pop Vasile din anul 1810 până în anul 1814.
• Cuc Ioan din anul 1814 până în anul 1818

lansetă a fost din părțile Târgului Lăpuș, și a avut la Satu Mare un frate cu numele Cuc Grigore, frate mai bătrân, mirean, care îl pomenește pe fratele său.

În inscripția pe carte cultică anume donată “Bisericii de la nemți” adică din partea Satului Mare numită “Mintiu”, unde românii împreună cu Macedo-românii veniți de la Oradea și cu seamă de Ruteni, aveau o modestă biserică. Această carte cu inscripția “Liturghiarion” Se găsește în biblioteca Of. Par. Satu Mare II.

• Pop Ioan de la 1818 până în 1834
• Lauran Miron de la 1834 până la 1835
• Petaky Ștefan de la 1835 până la 1840
• Maior Nicolau de la 1840 până la 1846
• Katoca Vasile de la 1846 până la 1888
• Katoca Sigismund de la 1888 până la 1896

Urmează o scurtă întrerupere de un an sau poate numai de câteva luni.

• Cicerenescu Ioan de la 1896 până la 1904
• George Suta de la 1904 până la 1915
• Coriolan Ternovan de la 1915 până la 1923
• Vasile Barbul de la 1923 până la 1948
• Filip Prodan de la 1948 până la 1984
• Baltă Petru de la 1984 până la 1993
• Mugurel Vasile de la 1993 până la 1998
• Peteri Cristian de la 1998 până la 2011
• Dragomir Ovidiu de la 2011 până în prezent.

Înainte de unificarea celor două mici localități care au devenit parohia și localitatea Borlești, În satul Bicăul de câmp au slujit următorii preoți: Pop Dănilă de la 1774 până la 1788. Fage Vasile de la 1788 până la 1828, Pop Ioan de la 1828 până la 1834 ceea ce însemnează că încă în această perioadă, asimilare a celor două localități deși era pe plan administrativ comunal și sătesc perfect tată locuitorii țineau ca undeva să li se servească liturghie separat între ținându-și preot și până la urmă pe preotul Pop Ioan care a servit la toți și cu care se încheie istoria acestui separatism. În anul 1906 a fost construită aici și o școală confesională care în anul 1948 a fost naționalizată.

Dintre cent ori învățători care au activat la Borlești Se cunosc următorii:

• Popan Aurel,
• DeleanuIoan,
• Burcus Nicolae
• și Ludovic Anderco.

Din această localitate sau ridicat o seamă de oameni ca:

• Tarța Ioan, Profesor universitar catedra de științe Economice Facultatea din Cluj.
• Borlan Vasile
• și Miclăuș Vasile profesori universitar la București.

Medici.

• doctor Miclăuș Vasile de la Arad,
• doctor Glo Dan Vasile de la Baia Mare,

Ingineri

• Glodan Vasile,
• Onijan Vasile,
• Miclăuș Petru,
• Micloși Vasile,

Preoți:

• Mihiș Gheorghe,
• Miclăuș Gheorghe,
• Miclăuș Gheorghe
• Filip Glodan și alți mulți funcționari și juriști.

Locuitorii de aici au luat parte la multe evenimente istorice, dintre care amintim pe cele mai recente, care au lăsat pe lângă trecutul care ne vorbește despre tăria noastră, unele amprente dureroase în ultimul timp.

În cele două războaie mondiale, au căzut numai din Borlești, 50 de eroi pe câmpul de luptă. Locuitorii din Borlești au avut religiunea greco catolică până în anul 1948 la unificare. În anul 1936 Erau 1213 suflete români greco catolici, Romano catolici 325, Românii de religie ortodoxă 4, calvini 4, iar israeliți cu casă de rugăciune, 46 de suflete. În anul 1928 în Borlești era și organizație religioasă “Reuniunea Mariană” care număra 80 de membri și activa în sânul bisericesc greco catolic de asemenea mai era și AGRU din anul 1932 cu 91 de membri. Astăzi numărul sufletelor din matră , adică din Borlești este de 1650.

Svabii din localitate numără circa 45-50 de familii de religiune Romano Catolică, cu un număr total de suflete de 165-170. ei au biserică și preot și sunt așezați în mijlocul satului. Ei nu ne vizitează biserica niciodată și nici Tainele Sfinte nu le primesc, sub niciun motiv. Românii merg și acolo, m-ai ales după unificarea cu biserica ortodoxă, m-ai sunt dar foarte puțin în rezistență care primesc Sfintele Taine la biserica Romano Catolică. din acest punct de vedere, unificare a Bisericii la Borlești a întâmpinat multe greutăți, și mai întâmpină și azi.

Comuna are o așezare frumoasă, case bine aranjate cu pumnii gospodar și este electrificată . Locuitorii lucrează în gospodăria agricolă colectivă, iar unii pe la diferite Interprinderi din Baia Mare. În localitate sunt patru școli elementare și o grădiniță la care școlii precum 20 de cadre didactice. Satul Borlești este înzestrat și cu un magazin și un frumos Cămin Cultural. Tot aici se găsește și un Ocol Silvic, precum sa m-ai amintit în cursul acestei modeste lucrări, fiind evidențiat pe țară. Aceste ar fi aspectele care caracterizează și vorbesc despre trecutul localității.

Izvoarele multe au fost nimicită iar despre români s-a scris mai puțin.

Este demn să amintim că în anul 1945, un incendiu a nimicit ¼ din localitate. Cu ajutorul altor credincioși din jur, și cu ajutorul celor care n-au fost nașpa destui năpăstuiți Și în mod special cu ajutorul statului, gospodăriile celor sinistrați, au fost refăcute.

În anul 1944, toamna, la retragerea trupelor hosritiste și hitlerișe , în satul Borlești au căzut 14 soldați, dar care n-au fost toți îngropați în cimitirul satului, decât 7, la care localnicii au ridicat cruci frumoase. În hotarul satului au mai văzut 14 soldați în câmp, care au fost duși și înmormântați la Ardusat.

Biserica, în decursul timpului a fost supusă mai multor lucrări de reparare și împodobire. Actual preot paroh al parohiei Borlești este Dragomir Ovidiu(2011- ) care își propune să continue opera înaintașilor săi. Ponderea credincioșilor ortodocși din totalul populației localității Borlești este de aproximativ 75%, restul de 25% fiind credincioși aparținând cultelor greco catolic (20%), neoprotestanți (5%).