Parohia Bozânta Mică
Istoricul comunităţii parohiale
Localitatea Bozânta Mică este atestată documentar încă din anul 1405 sub numele de Bozincha. În anul 1410 apare sub numele de Buzyntha, iar în anul 1424 sub cel de Bozontha. Harta Iosefină a Transilvaniei (1769-1773) menţionează localitatea sub denumirea Kis Potzonta. Denumirea de Bozînta Mică s-a consacrat încă din anul 1800 pentru a atesta românitatea comunităţii de pe aceste meleaguri. Săpăturile arheologice din această zonă au scos la iveală în anii 1970, un castru roman în partea de N-V a satului, pe malul stâng al râului Lăpuş care suscită interesul arheologilor şi istoricilor până azi. Astfel, la 15 km de Municipiul Baia Mare, se pare că există din vremuri străvechi o comunitate în această zonă care a profitat din plin de beneficiile pe care Dumnezeu, din binecuvântare divină, le-au oferit pentru a se feri de ochiul viclean al năvălitorilor: malul râului Lăpuş şi zone largi împădurite. Locuitorii din această aşezare s-au îndeletnicit cu agricultura, creşterea vitelor şi, secundar, cu păstoritul.
Istoricul bisericii parohiale
Membrii comunităţii parohiale dau mărturie prin tradiţia orală, a faptului că în trecut, cel mai probabil în secolul al XV-lea, a existat o bisericuţă de lemn, care din nefericire a fost cuprinsă de un incendiu mistuitor în faţa căruia, ca mărturie a dăinuirii istorice şi atingerii dimensiunii veşnice a mărturisirii credinţei creştine, a rămas masa altarului ei şi în prezent. Astfel, la o distanţă de 200 m, în curtea unui dreptmăritor creştin se află dovada concretă a existenţei acestui sfânt locaş. Jumătatea secolului al XVIII-lea surprinde existenţa unei biserici pe locul în care, în anul 1857, a fost zidită, din piatră şi cărămidă nearsă, actuala biserică a Parohiei Bozânta Mică. La început ea a fost acoperită cu şindrilă, după obiceiul consacrat pe plaiuri maramureşene. Biserica este construită după un plan tip sală cu dimensiunile de 24 m x 9 m. Absida altarului este poligonală, decroşată. Naosul este acoperit cu trei unităţi de bolţi boeme. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă, angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de coif, acoperit cu tablă. Pictura a fost executată o dată cu demararea unor ample lucrări de renovare a sfântului locaş între anii 1982-1991, în ulei, de către pictorul Bandu Emanuel, la iniţiativa şi sub coordonarea preotului paroh Gârda Valentin Corneliu. Între anii 2018-2020 biserica a intrat din nou în restaurare reorganizându-se Sfântul Altar prin refacerea completă a Sfintei Mese și a Proscomidiarului, de asemenea iconostasul a fost schimbat cu unul nou, a fost schimbat acoperișul și a fost revopsit exteriorul, iar pridvorul a fost înfrumusețat cu pictură în tehnica acrilic, pe vremea părintelui Gaborean Adrian Vasile.
Ansamblul arhitectural al bisericii cuprinde o clopotniţă construită din cărămidă şi beton armat în anul 1986. Ea adăposteşte patru clopote cu o vechime care ajunge în anul 1800.
La o distanţă de 20 m faţă de biserică se află casa parohială, construită din chirpici, în anul 1937, în timpul păstoririi preotului Paul Graţian şi renovată în anul 2013. A mai fost renovată începând cu anul 2016, a fost schimbat acoperișul, izolată exterior și reorganizată în interior.
Comunitatea din Bozânta Mică a fost păstorită de preoţii: Pr. Nicodim Paul (1890-1927), Pr. Graţian Paul (1929-1962), Pr. Ioan Sălăjan (1962-1970), Pr. Mihai Madar (1971-1974), Pr. Maftei Andreica (1974-1977), Pr. Cadar Savin (1977-1982), Pr. Gârda Valentin Corneliu (1982-2016), Pr. Gaborean Adrian Vasile (2016-2021), Pr. Tocaci Florin-Bogdan (2021- prezent).
Cântăreţii comunităţii care au slujit de-a lungul anilor comunitatea din Bozânta Mică au fost: Vinţ Vasile (1905-1947), Mociran Vasile (1947-1984), Rus Vasile (1953-prezent) şi Mociran Traian (1993-prezent). Epitropii care s-a remarcat prin mărturia dreptmăritoare sunt: Molnar Simion (1960), Molnar Ioan (1960-1970), Rus Vasile (1960-1975), Ardelean Augustin (1970-1978), Vinţ Alexandru (1978-1982), Laza Vasile (1986-1992), Onoc Ioan (1988-1994), Mureşan Mircea (2006-prezent).
Cimitirul
Cunoscut sub denumirea „Pe Grind”, datează din secolul al XV-lea şi se află la o distanţă de 700 m faţă de biserica parohială în partea vestică a localităţii, înspre localitatea Arieşul de Câmp, având în componență și o capelă mortuară finalizată în anul 2014, în vremea părintelui Gârda Valentin. Curtea bisericii adăposteşte patru morminte în care îşi găsesc odihna veşnică, alături de soţiile lor, doi preoţi care au slujit în această comunitate, Pr. Paul Nicodim şi Pr. Paul Graţian (1890-1962).
Activităţi culturale şi filantropice
Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 350 de titluri.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii, organizate de către preotul paroh Tocaci Florin-Bogdan, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, de asemenea sunt organizate repetiții cu corul de copii al parohiei.
Au fost organizate cercuri catehetice în cadrul Concursului Național Catehetic. Acţiunile filantropice cuprind răspunsul binevoitor şi prompt al comunităţii la cererile celor aflaţi în nevoi, prin organizarea de colecte, iar în unele cazuri și prin implicarea propriu-zisă a tinerilor.
Surse bibliografice:
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
