Istoricul comunităţii parohiale

Satul Cărbunar sau Cărbunari, comuna Dumbrăviţa, este situat la 14 km de Municipiul Baia Mare, înspre oraşul Târgu Lăpuş. Prima menţionare a satului o găsim la 1424, deşi se pare că la acea dată exista deja o comunitate bine organizată din punct de vedere economico-social, dar şi administrativ-bisericesc. Denumirea pe care o găsim la 1424, pentru această localitate, este Karbonal. De-a lungul timpului denumirea a suferit schimbări în sensul că, pe la anul 1800, se numeşte Cărbunariu, iar la 1854 Cărbunari. După cum sugerează şi numele satului, locuitorii acestuia s-au îndeletnicit cu pregătirea cărbunelui, a mangalului necesar topirii metalelor, dar şi cu creşterea animalelor şi pomicultura. La 1583 satul este dat localităţii Cavnic de către Sigismund Bathory, iar locuitorii acestuia trebuiau să scoată argint din mina Cavnicului. În anul 1766, numărul de locuitori ai Cărbunariului se situa la cifra de 466, iar în 1831 erau 742, dar ca o consecinţă a celui de al Doilea Război Mondial, numărul locuitorilor a scăzut drastic la cifra de 447.

Istoricul bisericii parohiale

Se pare că prima biserică din lemn exista pe aceste meleaguri la momentul în care este atestată documentar localitatea, respectiv în secolul al XV-lea. Locul în care a fost ea situată este cunoscut în comunitate sub numele de „Săcări”, de unde a fost mutată în locul cunoscut sub numele de „Trifeni”, unde o regăsim până în anul 1909, când s-a prăbuşit. Există date conform cărora, înainte de anul 1700 a fost ridicată o biserică de către meşterul Timaru Ştefan, cel care a şi cumpărat un clopot pentru biserică. Istoricul Kadar Jozsef aminteşte de un clopot turnat în anul 1810 care avea inscripţii româneşti. Sunt menţionate încă două clopote turnate la 1839, respectiv 1856, cel din urmă,, la Cluj având la rându-i o inscripţie în limba română. Ca o mărturie a existenţei acestei biserici stau icoanele vechi aflate în patrimoniul bisericii, dar şi date conform cărora iconostasul ei a fost donat bisericii din satul Dumbrava din Ţara Lăpuşului. 

Biserica actuală a satului Cărbunari este construită din piatră şi cărămidă, în timpului protopopului Ioan Şovrea, paroh în Cărpiniş, la acel moment, şi al parohului local Ioan Ciocaşiu,  între anii 1880-1888. Meşterul care a construit sfântul locaş a fost Ioan Delbaciu din Şomcuta Mare, iar vechiul iconostas şi icoanele din el au fost realizate de Ştefan Seman din Baia Mare. Biserica este construită după un plan tip sală cu dimensiunile 36 m x 9 m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este amplasat turnul-clopotniţă angajat navei a cărui şarpantă este în formă de bulb acoperită cu tablă. Pictura iniţială a bisericii a fost executată de către fraţii Profeta, pictori bisericeşti, în anul 1936, dar în perioada 2002-2004 a fost refăcută de către pictorul Pop Tătăran Arunel, în timpul păstoririi preotului Costea Petru.

Casa parohială se află la o distanţă de 150 m faţă de biserică şi este construită din cărămidă şi beton armat, între anii 1981-1983, în timpul păstoririi preotului paroh Pop Petru (1981-1996). În prezent casa parohială este finalizată din punct de vedere al renovării și al înnoirii, lucrările fiind începute de preotul Adrian Ieremi și continuate de preot Valeriu Latiș. 

Capela mortuară a fost zidită în timpul păstoririi preoților Costea Petru și Ieremi Adrian începând cu anul 2016, fiind finalizată la începutul anului 2020, iar în vara aceluiași an preotul Adrian Ieremi a trecut la Domnul în urma unui nefericit accident, capela fiind sfințită la data de 4 octombrie de către Preasfințitul Părinte Iustin, primind hramul de „Învierea lui Lazăr”. Tot în această dată a fost instalat noul preot paroh Valeriu Latiș. 

În patrimoniul bisericii din Cărbunari regăsim un chivot din lemn având în mijloc o icoană împărătească reprezentându-o pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe, nedatat, dar cu valoare de patrimoniu evidentă. De asemenea, se păstrează mai multe icoane, după cum urmează: Sfântul Ierarh Nicolae, Tăierea împrejur a Domnului, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfinţii Trei Ierarhi, precum şi o Cruce de binecuvântare, din lemn. Toate acestea nu sunt datate, dar au o valoare patrimonială neîndoielnică.

Cărţi vechi: Ceaslov (Orologion), Tipariul Tipografiei Archidiecesane, Sibiu, 1901; Octoihul cel Mic, Ediţie cu litere slavone, Sibiu, 1905; Manual de Cântări Bisericeşti sau Octoihul Mic, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, 1918; Carte de rugăciuni şi Cântări bisericeşti, Ediţia V., Editura Librăriei Diecezane ortodoxe române, Arad, 1938; Noul Testament, Ediţia a IV-a, Editura Tipografiei Sfintei Monastiri Neamţu, 1937; Psaltirea Bogată, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1915; Tâlcuirea Evangheliilor şi Cazaniile duminicilor de peste an, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxî, Bucureşti, 1960; Octoih Mare, Ediţia II, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1901; Apostol, Proprietatea şi tipariul tipografiei archidiecesane, Sibiiu, 1906; Mineiul lunii lui Ianuarie, Ediţia a IV-a, Tipografia Institutului biblic şi de misiune ortodoxă, Bucureşti, 1954; Mineiul lunii Februarie, Ediţia a IV-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1957; Mineiul lunii Decembrie, Ediţia a IV-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1956; Sfânta Evanghelie, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiiu, 1907; Dumnezeeştile Liturghii, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1950; Sfânta şi dumnezeeasca Evanghelie, Ediţia a VI-a, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1928;  

Comunitatea satului Cărbunari i-a avut ca slujitori ai altarului bisericii şi comunităţii dreptmăritoare, de-a lungul anilor, pe preoţii: Pr. protopop Petre Drăguşin (1760), Pr. Timoftei – protopop neunit (1767), Pr. Trif Ilie (1826-1852), Pr. Ciocaş Vasile, Pr. Şovrea Ioan – protopopul tractului Cetatea de Piatră, Pr. Ciocaş Ioan (1888-1919), Pr. Ciocaş Alexandru (1919-1934), Pr. Chiorean Mihai (1934-1981), Pr. Pop Petru (1981-1996), Pr. Costea Petru (1996-2018), Pr. Adrian Ieremi (2018-2020), Pr. Valeriu Latiș (2020-prezent).

Cântăreţii bisericeşti ai comunităţii care au rămas în memoria enoriaşilor sunt: Berinţan Ioan (1888), Ilie Şişeştean (1936), Pop Ioan (1945-1978), Conţ Gavril (1978-2010) şi Trif Constantin (2001-prezent). Epitropii care s-au remarcat prin jertfelnicia lor sunt: Andrei Trif şi Vasile Codre (1880), Vasile Trif şi Onuţ Codre (1888),  Tarţa Gavril (1970-1996), Trif Leon Teofil (1996-2006), Gogea Ioan (2006-2012), Trif Leon Teofil (2012-2021), Trif Ioniță Gheorghe (2022-prezent).

Cimitirele

Sunt în număr de şase: „Cimitirul Bătrân” aflat la o distanţă de 1 km faţă de Biserică, înspre localitatea Coruia, care datează din secolul al XVIII-lea, „La arie” datând din secolul al XIX-lea, aflat la o distanţă de 800 m de biserică, „Pe Turiţă” din secolul al XIX-lea, la o distanţă de 1200 m de biserică, „Pe Moine”, din secolul al XIX-lea situat înspre localitatea Berinţa la o distanţă de 800 de m de biserică, „În Trifeni”, aflat la 150 m de biserică cu o vechime situată în secolul al XVIII-lea şi „Cimitirul de la Biserică” aflat în jurul sfântului locaş care datează din jurul anului 1920.

Activităţi culturale şi filantropice

Corul bisericii a fost înfiinţat la iniţiativa preotului paroh Pop Petru, în anul 1985, şi a funcţionat timp de zece ani, iar din 1998 până în anul 2004 a fost reluată activitatea corală în timpul păstoririi preotului paroh Costea Petru, continuându-se până în prezent sub îndrumarea actualului preot Valeriu Latiș, participând la Sfânta Liturghie și susținând concerte de colinde.

Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1.200 de titluri.

Activităţile pastoral-misionare, catehetice şi culturale cuprind pelerinaje la Mănăstirile Rohia şi Bârsana, cercuri catehetice organizate de preotul paroh Costea Petru pentru copiii din parohie, în preajma marilor sărbători de peste an. S-au organizat concerte de colinde şi obiceiuri în preajma sărbătorii Naşterii Domnului, dar și colecte pentru familiile şi persoanele nevoiaşe din parohie și din alte localități, precum și activități catehetice cu prilejul Învierii Domnului și în postul Adormirii Maicii Domnului, cu participarea a peste 60 de copii. 

Surse bibliografice

Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică

Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. A-N, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1967-1968

Pr. Vasile Trif, Cărbunari-vatră de trăire şi simţire românească, în cotidianul Graiul Maramureşului, nr. 4659/2005

Condica de însemnări a Parohiei Ortodoxe Cărbunari

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.protopopiatul-baia-mare.ro