Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Cavnic I este parte a Protopopiatului Ortodox Lăpuș, din anul 1976.

Orașul Cavnic este atestat documentar la anul 1336, în timpul regelui Carol Robert, când localitatea este ridicată la rangul de comună. În trecut purta denumirea de Kapnek (1445), Capnic (1555), sau Kapnik (1585) care în traducere înseamnă „cap mic”. Tradiția locală spune că acest nume l-ar fi primit de la un oarecare păstor de oi ce avea ca trăsătură fizică „un cap mic”, care coborându-și turma pe această vale a Gutinului a dat peste o piatră strălucitoare, pe care a arătat-o unui explorator minier. Acesta a luat-o ca o mostră de minereu, a studiat-o și a deschis apoi aici o exploatare minieră.

Localitatea este așezată în valea râului cu același nume, pe un teren muntos cu puternice denivelări, în apropierea Munților Gutâi și culmilor Măgura, Mogoșa, Rotunda și Hija. Clima este specifică zonei montane cu veri răcoroase și ierni lungi și reci. Datorită mineritului din zonă, populația este foarte variată, stabilită aici din toate părțile țării. Economia Cavnicului s-a bazat pe activitatea minieră care a traversat perioade de înflorire și decădere în funcție de evenimentele istorice care s-au succedat. Amintim aici Obeliscul sau Piatra Tătarilor, care datează din 1717, monument ridicat pe locul unde au fost alungați tătarii. În 1968 devine centru urban. Cavnicul are 4862 locuitori și cunoaște un regres economic datorită opririi activității minelor.

Istoricul bisericii parohiale

Datează cu denumirea de Parohia Cavnicul de Jos, încă din anul 1750. Nu a avut la început un edificiu bisericesc propriu, slujbele desfășurându-se alternativ într-o biserică romano-catolică, construită în 1775 de către patronatul minier pentru ambele culte. A mai existat o clopotniță în partea de jos a parohiei la „Sirisău”, dar aceasta a fost părăsită și distrusă după primul război mondial, când i s-a luat clopotul. După reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului în 1937, imediat în anul 1939, Parohia Cavnic apare ca aparținând Episcopiei Ortodoxe. În 5 februarie 1995, preot fiind Tănase Cristea, la ședința de Consiliu Parohial se hotărește construirea unui nou lăcaș de cult. Piatra de temelie a fost pusă în 19 iunie 1998 de către P.S. Sa Justinian Chira, arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, care-i conferă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Lucrările demarează, iar în anul 2006, odată cu numirea ca paroh a preotului Chira Andrei, încep să se desăvârșească, astfel că din anul 2010 slujbele religioase se oficiază în noua biserică.

Biserica are un plan triconc, cu dimensiunile de: L=33m, l=18m și h=37m. Absida altarului este poligonală (semioctogonală) decroșată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe pandativi. Pe latura vestică a edificiului sunt situate două turnuri-clopotniță adosate navei, a căror șarpantă este în formă de coif. Zidurile sunt din cărămidă cu o învelitoare din tablă. Pictura este în curs de realizare, în tehnică acrilică(tempera), pictor fiind Chira Darius din Dealu Mare. Lucrările de pictură au fost preluate din anul 2019 de pictorul Alin Iuga. Menționăm că suprafața este de aproximativ 2000 mp și pictura este realizată în proporție de 80 %.  Lângă biserică s-a construit un lumânărar și un grup sanitar în anul 2018. În sfânta biserică s-au executat lucrări de pavare cu gresie a balcoanelor interioare și exterioare, de asemenea și casele de scară, respectiv treptele au fost acoperite cu gresie porțelanată și interioarele zugrăvite, suprafața lucrată  fiind de  600 mp.  Iconostasul este confecționat din lemn de stejar, artistic sculptat de către meșterul Mociran Alexandru din Chechiș.

Din anul 2019 si pana in anul 2025 s-a reusit realizarea intregii picturi in sfanta biserica totalul fiind dec 2200 mp . S-au pictat inclusiv diaconiconul si proscomidiarul . 

Șirul preoților parohi este următorul: pr. Petru Cozmuța (1832-1852), pr. Rațiu Gheorghe și pr. Vasile Carșai (1852-1914), pr. Adrian Lupan (1914-1919), pr. G. Ștrenc, pr. V. Bota și pr. V. Simion (1919-1932), pr. Coriolan Dragomir (1932-1936), pr. Alexandru Mociran (1936-1939), pr. Ioan Magriș (1939-1944), pr. Pop Valer (1944-1985), pr. Tănase Cristea (1985-2006), pr. Chira Andrei (2006-prezent).

S-au remarcat în mod deosebit: ca și cântăreț Bovnăruc Dionisie, paraclisier Tămaș Petru și ca epitropi Chișcă Constantin și Chira Constantin.

Cimitirele

Orașul Cavnic are trei cimitire: unul la locul numit „Berărie”, unul în partea de jos la „Sirisău” și unul mai recent la „Stadion”.

Activități culturale și filantropice în trecut

Biserica a fost cea care a izvorât întotdeauna în comunitate spiritualitate, cultură și filantropie. Într-o Cronică Parohială din 1940 stau scrise spre mărturie următoarele: „biserica fiind și prima școală, aici se vede mai mult ca-n alte părți căci toți știu să citească cirilicile și aproape în fiecare casă afli Scriptura ori vreo carte bisericească cu litere cirilice.”

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Cavnic I numără 2500 de credincioși. Preot paroh este pr. Chira Andrei, cântăreț Moldovan Mircea, paraclisier Nechita Ioan  și epitrop Sitaru Gheorghe. În fiecare duminică, după slujba Vecerniei, se desfășoară programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”.

Pe lângă biserică funcționează „Centrul cultural-social și de activități cu tineretul Sfântul Apostol Andrei ocrotitorul României”, în cadrul căruia se desfășoară benevol meditații pentru copii la limba română, matematică și engleză. Centrul este utilat cu săli de activitate, bucătărie proprie și puncte sanitare. Pe data de 23 noiembrie 2014, Centrul a fost sfințit și dat spre folosință de către P.S. Sa Justin Hodea Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureșului și Sătmarului.

După închiderea minelor situația socială în oraș s-a înrăutățit, tot mai multe familii fiind la limita sărăciei. Parohia nu a rămas indiferentă și sprijină în mod constant cu cele necesare traiului aproximativ 50 de familii. De asemenea, este întotdeauna la înălțime în ceea ce privește colectele naționale și locale desfășurate pentru cei nevoiași.

COMPLETARE PAROHIA CAVNIC I

            Activitati  administrative : in parohia ortodoxa Cavnic 1 se continua lucrarile de pictura din anul 2019 cu pictorul autorizat Alin Iuga . Pictura se realizeaza in tehnica tempera ( acrilic ) . Mentionam ca suprafata este de aproximativ 2000 mp si pictura este realizata in proportie de 80 % .  Langa biserica s-a construit un lumanarar si un grup sanitar in anul 2018 . In sfanta biserica s-au executat lucrari de pavare cu gresie a balcoanelor interioare si exterioare , de asemenea si casele de scara , respectiv treptele au fost acoperite cu gresie portelanata si interioarele zugravite  , suprafata lucrata  fiind de  600 mp .  Intre anii 2012-2014 s-a construit centrul Social-cultural ,, Sfantul Apostol Andrei ocrotitorul Romaniei ,, in care se desfasoara activitati culturale cu copii parohiei , respectiv meditatii la materiile esentiale si de sarbatorile cele mari de Craciun si Inviere din punct de vedere social sunt ajutate familiile nevoiase . 

            Din anul 2019 si pana in anul 2025 s-a reusit realizarea intregii picturi in sfanta biserica totalul fiind dec 2200 mp . S-au pictat inclusiv diaconiconul si proscomidiarul . 

            Balconul exterior al bisericii a fost izolat termic si pavat cu granit . Una din casele de scara in suprafata de 300 mp a fost tencuita si gletuita pana la nivelul clopotelor . 

Bibliografie

1. Arhiva Bisericii Cavnic I, Cronică parohială, 1940.
2. Idem, Proces verbal de ședință a Consiliului Parohial, 5 februarie 1995.
3. Bandula Octavian, Pagini din istoria Maramureșului, Tiparul Întreprinderea Poligrafică Maramureș, Baia Mare, 1967.
4. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
5. Pena Constantin, Memoriu justificativ privind construirea noii biserici ortodoxe din orașul Cavnic, Arhiva Bisericii Cavnic I, 1990.
6. Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei, București, 1966.

Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Cavnic ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș din anul 1988. Până în anul 1987 a aparținut de Protopopiatul Baia Mare.

Atestată documentar în anul 1336 pe timpul regelui Carol Robert, într-un document se arată că este „localitate minieră străveche unde se găsesc urmele mineritului din epoca romană”. În anul 1455 purta numele unguresc de Kapnek sau Kapnikbanya. În actele parohiale, cum este Ordinul de inspecție ”Vizitationesdecretum”, din anul 1836, aflăm următoarele informații: ”Cavnicul de la început a fost o localitate minieră cu pietre argintoase și este exploatată tocmai de 500 de ani”, data cea mai veche înscrisă pe o lucrare minieră se găsește în galeria de coastă ”Voevod”, săpată cu dalta  la 106 metri de la gura galeriei unde sunt gravate cuvintele ”în acest loc a fost omorât Iacob Hubert în anul 1511”. În perioada 1560 – 1588 minele din Cavnic au fost date în arendă și din cauza anarhiei și a exploatării iraționale au decăzut. În anul 1710 ciuma face mari ravagii în satele maramureșene. Dezvoltarea mineritului în Cavnic a impus legarea acestui centru minier de Baia Sprie și Baia Mare. Astfel la 1786 se face un drum de piatră care leagă Cavnicul de Baia Sprie. Pe Obeliscul din piatră ridicat în amintirea actului vitejesc de alungare a tătarilor stau srise pentru posteritate următoarele cuvinte: ”Anno 1717 usque hic fuerunt tartarii” în anul 1717 (până aici au ajuns tătarii).

Istoricul bisericii parohiale

Parohia ortodoxă ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Cavnic, numită și parohia Cavnicul de Sus a fost înființată în jurul anului 1730 și timp de foarte mulți ani a inclus și parohia Cavnicul de Jos. Din tradiția păstrată între credincioși se cunoaște că aproximativ pe la anul 1750 s-a construit prima biserică în partea de sus a localității numită ”Gaidoș”, dar care astăzi nu mai există. Între anii 1810 – 1820 s-a zidit o altă biserică care are hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și a fost construită pe cheltuiala întreprinderii miniere din acea vreme. În urma incendiului din anul 1968, din ziua de Înviere, biserica a fost mistuită de flăcări în proporție de 90%, rămânând doar fundația. Este reclădită între anii 1972 – 1975, pe cheltuiala credincioșilor parohei.

În ziua de 28 iunie 1981 se săvârșește Sfânta Liturghie Arhierească, de către Preasfinția Sa Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, după 50 de ani de când n-a mai avut loc aici o Liturghie Arhierească.

 Pe 21 martie 1999 într-o „zi frumoasă de primăvară, dar mai frumoasă din punct de vedere duhovnicesc” , se săvârșește Sfânta Liturghie Arhierească, de către PS Sa Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu-vicar și ia ființă ca unitate distinctă Parohia Ortodoxă Cavnic II Rotunda, cu primul ei preot Cîmpean Marius Constantin. 

Biserica este construită din piatră și cărămidă, are un plan de tip sală, cu dimensiunile: lungime 30 m, lățime 10 m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniță, angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de bulb. 

Pictura care există în biserică este formată din pânze aplicate pe plafon rămase de la vechea biserică și lucrate de un anume Dohi Alexandru.

Biserica adăpostește următoarele cărți vechi: Triod tipărit la Blaj în 1890, care are coperțile acoperite cu piele roșie, Minei tipărit la Blaj în 1913 și o Sfântă Evanghelie din 1965.

Șirul preoților parohi este următorul: Pr. Petru Cozmuța 1832 – 1852, Pr. Rațiu Gheorghe și Pr. Vasile Carșai 1852 – 1914, Pr. Adrian Lupan 1914 – 1919, Pr. G. Ștrenc, Pr. V. Bota și Pr. V Simion 1919 –  1932, Pr. Coriolan Dragomir 1932 – 1936, Pr. Alexandru Mociran 1936 – 1939, Pr. Ioan Magriș 1939 – 1944, Pr. Pop Valer 1944 – 1985, Pr. Tănase Cristea 1985 – 1999, Pr. Cîmpean Marius Constantin 1999 – 2001, Pr. Chira Andrei 2001 – 2006, Pr. Costinar Romulus 2006 – 2020 și Pr. Iuga Ioan 2020 – prezent.

S-au implicat în mod deosebit în viața bisericii cântărețul Chir Ludovic, paraclisierul Ungur Ștefan și epitropul Perța Gavril. 

Activități culturale și filantropice în trecut: 

Fiind centru minier era nevoie de catehizare în rândul credincioșilor veniți din toate colțurile țării, preoții fiind cei care picurau credință și cultură în sufletele lor și le insuflau sentimentul național.

Cimitirele

Cimitirele sunt în număr de trei: unul în partea de sus a Cavnicului la locul numit Roata, un alt cimitir cel de la langă Mina Bolduț, iar celălat în partea de jos a parohiei numit cimitirul de la Eșteor.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Cavnic II Rotunda are 300 de credincioși, conform ultimelor date statistice. Preot paroh este Pr. Iuga Ioan, cântăreți: Bledea Marin , Laza Vasile, Văsuț Andrei, Ungur Ștefan, Inoan Daniel, paraclisier Ciceu Ioan și epitrop Bledea Marin.

Preotul paroh asigură asistență religioasă și sprijin duhovnicesc în cadrul Spitalului de Psihiatrie din oraș. Din punct de vedere social, în colaborare cu parteneri interni și externi, sunt sprijinite familiile nevoiașe din parohie. De asemenea parohia este implicată activ în toate colectele naționale și locale. 

Pe data de 19 Mai 2024 am avut bucuria de al avea în mijlocul pe Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul motiv pentru care a binecuvântat Capela de Mortuară de la cimitirul  Roata și Lumânărarul din curtea bisericii, urmate de Sfanta și dumnezeasca Liturghie, iar la final Preotul Ioan Iuga a fost hirotesit iconom cu dreptul de a purta brâu roșu, iar pe Preotul Costinar Romulus întru iconom stavrofor cu dreptul de a purta Sfanta Cruce;

Reparații și modernizări

În anul 2022:

• s-au refăcut din cărămidă: Sfânta Masă și Proscomidiarul;
• refacerea instalației de căldură prin înlocuirea celei existente cu căldura în pardoseală, și totodată achiziționarea unei centrale pe gaz;
• placarea pardoselii cu granit și marmură;
• refacerea integrală a instalației electrice ;
• înlocuirea băncilor din biserică cu scaune tapițate din lemn masiv;
• achiziționarea unei strane rotative modern sculptată, pentru cântăreți;

În anul 2023:

• s-a refăcut integral sistemul audio (sonorizarea) prin achiziționarea de boxe, stație, mixer și microfoane;
• sau pregătit pereții pentru pictură, tot ce înseamnă: curațare, rașchetarea lor, reparare, șpaleți la geamuri, materialele (Adezivul, Amorsa și Gletul au fost aduse din Italia), pereți amorsați, palsă cu adeziv,  gletuiți, finisați,  doar să înceapă lucrările de pictură;
• curățarea și lăcuirea Catapetezmei;
• placarea scărilor respectiv a cloponiței cu plăci de granit;
• placarea cu parchet laminat a zonei de sus a scorușului;
• achiziționarea a trei Candelabre aurite noi;
• Construirea unui Lumânărar frumos realizat din cărămidă, cu acoperiș și tăvi din inox;
• Renovarea și înfrumusețarea Casei Parohiale la interior prin urmaroarele: turnarea șapei în trei camere, placarea cu parchet laminat, refacerea instalatie electrice, tablou electric nou, uși noi, placarea pereților cu rigips, pereți zugrăviți, pat nou tapițat, dulap nou pentru haine, masă cu banci, aplice și becuri noi, placarea cu gresiei nouă la intrare;

În anul 2024:

• Pregătirea documentației a dosarului de pictură;
• În Ședința de lucru CPB din 29 februarie 2024 s-a aprobat Proiectul deviz de pictură iar în urmatoare perioadă s-a făcut Licitația;
• S-a schimbat acoperișul pe anexa bibliotecă la casa parohială;
• S-a pregătit capeala morturară pentru sfințire prin: împodobirea cu icoane, zugrăvire cu lavabil, schimbarea plintelor la gresie; 
• Sau tăiat pereții bisericii, s-a făcut rupere de capilaritate și s-a pus hidroizolație, s-a făcut aceasta tocmai pentru faptul că era igrasie în parta de jos la partea de perdea;

În anul 2025:

• În ședința de lucru CPB din 29 ianuarie 2025 s-a aprobat adjudecarea lucrărilor de pictură murală,  în tehnica „a secco”;
• Sau pictat 70mp din Sfantul Altr;
• S-a placat balconul din scoruș cu un brâu frumos lucrat din brad lăcuit;

Bibliografie

1. Arhiva bisericii Cavnic I, Cronică parohială, 1940.
2. Arhiva bisericii Cavnic II, Înnsemnare pe Sfânta Evanghelie.
3. Bandula Octavian, Pagini din istoria Maramureșului, Ed. Înreprindrea Poligrafică Maramureș, Baia Mare, 1967.
4. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Lăpuș, conform I.N.S.
5. Pop Valer, Pr. Scurt istoric al localităților din Cavnicul de Susu, Arhiva Bisericii Cavnic II.
6. Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localitățilordin Transilvania, Vol I, Ed. Academiei, București, 1966.