Fiind cătun al  localității Buteasa, Codrul Butesei este menționat documentar abia la începutul secolului al XX-lea, respectiv în 1913, de aceea, și viața religioasă dezvoltă aspecte recente.

Cu toate că, biserica a fost cumpărată de la credincioșii din Preluca Nouă, în 1921, data ridicării acesteia în actuala locație este anul 1937, dată ce se regăsește înscrisă în piciorul Sfintei Mese. De altfel, se poate stabili datarea acesteia, respectiv anul 1751, fiind ridicată din stejar, acoperită cu șindrilă, aspect ce s-a păstrat și la strămutare, și având hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, chiar dacă actualmente este închinată Sfintei Treimi. O dovadă a vechimii locașului pot fi și icoanele din lemn cu Sf. Nicolae, sau cele din ulei pe sticlă, reprezentativă fiind icoana din secolul al XVII-lea cu Maica Domnului.

Construcția, de mici dimensiuni, are un plan dreptunghiular cu sistem „blockbau”, pridvorul fiind pe latura de sud, doar în fața intrării, permițând accesul în tindă și navă, acestea fiind unite de o deschidere susținută de stâlpi masivi din bârne.

Biserica este așezată pe o colină, în mijlocul cimitirului, și chiar dacă turnul-clopotniță nu este foarte înalt, avea același rol de observare a ținutului, determinat de poziționare, însă are un balcon susținut de doisprezece stâlpi uniți printr-o cunună dublă, pe  care stă un coif păstrat prelungit, în vârf fixând o cruce simplă.

Pictura murală, de dată recentă în stil neobizantin, prezintă scene religios-morale. În naos, pe pereții laterali, se pot urmări scene din viața Mântuitorului, cu Nașterea, Botezul, Răstignirea și Învierea, iar pe parapetul balconului sunt ilustrați Sfinții Constantin și Elena, între Sfintii mucenicii. În podul bisercii se păstrează monstre de pictură veche cu cei patru evangheliști, precum și o icoană foarte veche cu Sfântul Nicolae.

Inițial, poarta era în stil maramureșean, însă mult mai simplă decât cea de la Săpâia, dar a fost înlocuită cu una din metal.