Istoricul comunităţii parohiale

Trecutul multisecular al Colţirei n-a constituit niciodată preocuparea unor cercetări istorice, deşi aşezarea sa şi rolul avut în decursul timpului le-ar fi îndreptăţit. În perioada anului 1420, a luat fiinţă satul Colţirea – cu un boier şi 7 familii aşezate în locul numit “ Griţar” – situat între râuri. Localitatea Colţirea este grupată de o parte şi de alta a drumului judeţean DJ 193, care are un traseu frânt pe tronsonul localităţii. Până în anul 2008 satul a dezvoltat 8 străduţe laterale (4 pe fiecare parte a satului) care dau o formă compactă localităţii. Satul este aşezat pe amplasamentul actual în anul 1812 prin mutarea a 9 familii de ţărani “nemnişi neportieri” (adică independenţi, cu pământ puţin). Ţăranii lucrau la boierul satului. Localitatea este situată la 4 km faţă de centrul comunei Ardusat, de care aparţine administrativ. 

În perioada dintre anii 1810 şi 1944 Colţirea, împreună cu comuna Ardusat şi satul Arieşul de Câmp, devin moşie a contelui Degenfeld, descendent al unei familii nobile originare din Elveţia. De-a lungul timpului, satul Colţirea a avut mai multe denumiri dintre care amintim: la 1405 satul se numea Kolchina, la 1424 – Kelcher, la 1566 – Koltzir, Koltzier, la 1733 – Kolczirea, la 1750 – Kolzirea, la 1854 – Kolczer.

Conform recensământului populaţiei din 2011, parohia Colţirea însumeaza un număr de 405 credincioşi ortodocşi.

Istoricul bisericii parohiale

Din consemnările vremii reiese că în anul 1524 se ridică în mijlocul satului Colţirea, pe vechea vatră în Griţari, o biserică din lemn. La 1802 aceasta biserică este reparată cu osteneala ţaranilor din sat.

În decursul anilor parohia Colţirea a avut mai multe biserici de lemn, construite pe alte locuri decât cel pe care este zidită biserica existentă azi. Ultima biserică de lemn a satului a fost demolată în jurul anului 1950.

Anul 1937 reprezintă anul cel mai prolific din punct de vedere religios pentru credincioșii din parohia Colţirea, deoarece, conform mărturiilor vremii, legionarii staţionaţi în sat, împreună cu vieţuitorii de aici, pun piatra de temelie şi încep construirea actualei biserici de zid care a fost finalizată în anul 1945 și târnosită după toată rânduiala canonică a Bisericii de Răsărit la data de 3 noiembrie 1957 de către Preasfințitul Valerian Zaharia, Episcopul Oradiei, pe atunci preot fiind precucernicul Pop Alexandru de la Parohia Hideaga, iar epitrop Busecan Gheorghe.

Biserica actuală, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, a fost construită din piatră şi cărămidă. Materialele de construcţie necesare ridicării acestui lăcaş de cult (adică piatra şi pământul necesar confecţionării cărămizilor) au fost scoase prin strădania locuitorilor, din imaşul de la marginea satului, evidenţiindu-se, până azi, semne ale gropii rămase în urma lucrărilor.

Biserica este înfrumuseţată între anii 1986-1987 cu o pictura în ulei, de către pictorul bisericesc Botiş Ioan dimpreună cu soția sa Mariana, în aceea vreme fiind protopop preotul Mociran Gavril.

Arhitecura bisericii respectă un plan trilobat, în formă de cruce, cu dimensiunile de 28 m x16 m. Absidele, inclusiv cea a altarului, sunt poligonale. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului se găsesc trei turnuri, din care două sunt adosate, acoperite cu şarpantă în formă de bulb şi care adăpostesc cele două clopote existente.

Până la data de 1 ianuarie 1999, Parohia Ortodoxa Colţirea a fost filie, motiv pentru care la altarul bisericii au slujit preoți din mai multe sate, precum Satulung: preotul Pintea; din Iadăra: preotul Ioan Filip; din Bozânta Mica: preot Graţian Paul, iar mai apoi preoţii parohiei Hideaga au devenit constanţi în suplinirea postului de preot paroh al filiei Colţirea. Dintre aceştia amintim preoţii: Pop Alexandru, Indre Vasile, Dragoş Vasile. Data de 1 ianuarie 1999 reprezintă pentru Parohia Coltirea o dată importantă, având în vedere că începând de la atunci comunitatea ortodoxă din Colţirea se organizează ca parohie de sine stătătoare, cu preot slujitor constant la altarul bisericii, prin persoana preotului Ioan Tomoioagă, care a slujit la altarul bisericii până în anul 2002, an în care este numit preot paroh Marius Cătană. În timpul păstoririi acestuia s-a reuşit realizarea câtorva lucrări importante de reabilitare a locaşului de cult din Colţirea, între anii 2008-2009, precum: repararea și vopsirea acoperişului din tablă, înlocuirea ferestrelor vechi, revopsirea gardului frontal al bisericii, începerea lucrărilor la sistemul de încălzire a bisericii. 

În anul 2006 s-au început lucrările de construire a casei parohiale, lucrări care au fost finalizate în anul 2023.

După ce filia Colţirea a devenit parohie, preoţii care au slujit la sfântul altar sunt: Pr. Tomoioagă Ioan (1999-2002), Pr. Cătană Marius (2002-2009), Pr. Miclăuş Bogdan (2009-2014) şi Pr. David Cătălin Ciprian (2014-prezent).

Odată cu venirea noului preot paroh Cătălin David, sub îndrumarea și cu binecuvântarea Preasfințitului Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, preotul paroh a continuat munca înaintașilor săi și, la inițiativa sa, s-a demarat un amplu proces de renovare și restaurare a bisericii efectuându-se ample lucrări după cum urmează: schimbarea instalației electrice cu una nouă,  realizarea unui dren de jur împrejurul bisericii, repararea capitală și vopsirea acoperișului și a turnurilor, înlocuirea sistemului de captare a apei pluviale și dirijarea acesteia în sistemul de dren, repararea întregului exterior al bisericii și împodobirea lui cu o nouă vopsea lavabilă, turnarea unei noi centuri ocolitoare din beton armat, refacerea pereților interiori afectați de infiltrațiile apei, reorganizarea capitală a Sfântului Altar prin zidirea unui nou prestol, a unui proscomidiar, a două veșmântare, a scaunului arhieresc precum și a două bănci cu spătar, toate realizate din caramidă ornamentală de către meșterul Ionel Gârdălean din Arieșul de Câmp, pardoseala din altar și soleea cu gresie porțelanată italiană, mobilier nou în sfântul altar, înzestrarea altarului cu obiecte de cult noi, restaurarea catapetesmei prin poleire cu slagmetal de către pr. paroh și împodobirea lui cu noi icoane pictate pe lemn de către pictorul iconar Sorin Iosub, restaurarea integrală a picturii în Sfântul Altar și în anumite zone ale bisericii, pictarea pridvorului, repararea și înfrumusețarea gardului bisericii, reamenajarea curții bisericii, ridicarea unei capele mortuare, zidirea unui lumânărar din cărămidă precum și multe alte lucrări, toate săvârșindu-le după rânduiala canonică ortodoxă.

Toate aceste lucrări s-au realizat sub atenta îndrumare a preotului paroh Cătălin Ciprian David, sprijinit, cu multă jertfă și dăruire, de membrii Consiliului Parohial,  de Comitetul Parohial, de bunii credincioși ai acestei parohii și de alți binevoitori. 

În toți acești ani cheltuielile au fost suportate în cea mai mare parte de bunii credincioși ai parohiei Colțirea, cu ajutorul Primăriei Ardusat și al Consiliului Local, al Consiliului Județean Maramureș precum și a altor ostenitori și binefăcători. Însă cel mai mare sprijin, cel nevăzut și duhovnicesc, l-am primit de la milostivul Dumnezeu și de la sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii Sfintei Biserici și a comunității noastre.

În duminica a IV-a după Rusalii, la 18 iulie, anul mântuirii 2021, s-a târnosit acest sfânt locaș de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, după toată rânduiala Bisericii de Răsărit, așezându-se cu sfințenie, în dumnezeiescul prestol, sfintele moaște și hrisovul.

În primăvara anului 2024, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, în biserica parohială se continuă lucrările de înfrumusețare, de această dată realizându-se un nou sistem de încălzire centralizată cu circuit în pardoseală, urmat de îmbrăcarea întregului paviment în gresie porțelanată.

Cimitirul

Parohia Ortodoxă Colţirea are în administrare un cimitir sătesc, situat la aproximativ 400 m de lăcaşul de cult, care în anul 2014, prin strădania credincioşilor, a fost reabilitat prin construirea unui gard nou din beton armat.

Aici amintim și noua capelă mortuară situată în curtea bisericii parohiale, construită între anii 2015-2020 prin strădania credincioșilor din Colțirea, și care deservește întreaga comunitate ortodoxă a satului.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

În anul 1986 a fost înființat în Parohia Colţirea, la iniţiativa unor buni credincioşi şi îndrumaţi de preotul Indre Vasile, un cor bisericesc mixt, condus de doamna dirijor Gabriela Ion din Baia Mare. Corul a funcţionat încă de atunci, neîntrerupt până în ziua de azi. Între cei care au ținut în mână bagheta dirijorală amintim pe doamna Dragoș Ligia, doamna preoteasa Miclăuș Anca si doamna Roman Paula Anca.

Biblioteca Parohiei este situată în casa parohială.

Activităţile pastoral-misionare catehetice şi culturale cuprind: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale: „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; concerte anuale de colinde şi pricesne.

Surse bibliografice

Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică

Plan strategic de dezvoltare socio-economică, comuna Ardusat, judeţul Maramureş, 2008-2013

Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.protopopiatul-baia-mare.ro