Istoricul comunității parohiale

Localitatea Corund este așezată pe partea dreaptă a văii Maja, sub dealuri cu vii și păduri. Prin mijlocul localității trece drumul de legătură Supur-Hodod.

Pe malul stâng al pârâului Maja, la capătul satului spre comuna Bogdand, s-au găsit fragmente de vase din Epoca Romană Imperială. În anul 1962, întâmplător, au fost descoperite, într-o vale, numită „Pe Izvoare”, un vas-bol „Terra Sigillatra”, tip Dragendorf 37, o strachină romană provincială, două fragmente de buză și un fund inelat tot din vase romane provinciale.

În 1682, satul a fost devastat, incendiat de trupele germane, dar în secolul următor se repopulează, în majoritate, cu iobagi români, veniți din Maramureș – Tămaia și din Sălaj. Comunitatea ortodoxă română a construit, în anul 1723, în cimitirul satului, o biserică de lemn.

După 1848, satul se mută în locul în care se găsește și azi, fiind mutată și biserică. În legătură cu această mutare a bisericii, se povestește că locuitorii satului, după ce au legat biserica în câteva locuri, cu „gujbe” de lemn, de carpen și cu scoabe, ale căror urme se văd și azi, au ridicat-o cu pârghii de lemn și au pus sub tălpi „Durgalauă” de fag și așa cum este ea întreagă au tras-o cu boii, mutând mereu acele durgalauă, trăgându-o în decurs de doi ani, iar, în acest timp, Sfintele Liturghii au fost săvârșite fără întrerupere în biserică pe locul unde se afla aceasta până ce au parcurs cei aproape 300 de metri de unde era, până la drum, și au așezat-o pe locul actual.

Istoricul bisericii parohiale

Biserica de lemn a fost costruită în anul 1723, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, iar, în 1950, este declarată monument istoric și a fost luată în evidența Patrimoniului Cultural Național. Biserica construită din lemn de stejar a fost intactă,, până în 1888, când în urma unui trăsnet turnul bisericii a ars. În anul 1896, turnul refăcut a fost acoperit cu tablă. În 1926 s-a acoperit cu șindrilă întrega biserică, s-au pus pietre noi sub talpa bisericii, aduse de pe „Dealul Clapii”. În 1927, din cauză că turnul era șubred și crucea a căzut a treia oară de pe el, conducerea parohiei a hotărât să se construiască o clopotniță alături de biserică, unde au fost coborâte cele trei clopote din turnul bisericii de lemn. Această clopotniță a durat până în 1964, când a fost demolată, iar cele trei clopote au fost așezate provizoriu în turnul dinspre răsărit al bisericii noi din cărămidă, aflate în construcție.

Biserica de lemn din Corund este construită din bârne așezate și îmbinate orizontal, pe verticală, pe un soclu scund de piatră de râu, având o împărțire tradițională a spațiului longitudinal: tindă, naos și altar. Pridvorul este atât pe latura vestică, în dreptul tindei și al intrării, cât și pe latura sudică, dar mai îngust în dreptul tindei și al naosului. 

Turnul bisericii, înalt de 24 de metri, are la bază acorișul în patru ape. Coiful începe de la bază cu opt ape și continuă sub formă de piramidă octogonală. La baza turnului sunt patru turnulețe. Biserica de lemn, prin proporția arhitecturală pe care o are(15 metri lungime, 7 metri lățime, 2, 60 metri înălțimea la fațadă până la streașină), prin motivul funiei puternic scos în relief(de 8cm lățime), care încinge pe la mijloc pereții monumentului, prin triplarea pe orizontală, la intrarea în biserică, a motivului funiei, în câte două rânduri verticale de o parte și de alta a caddrului ușii, prin consolele în formă de coadă de rândunică și în trepte, care apar la îmbinări de bârne și la altar, coborând mai jos de mijșocul ferestrelor, prin stâlpii pridvoarelor cu forme sculpturale deosebite, este cel mai frumos monument de arhitectură culturală în lemn din zona Codrului. 

Deasupra naosului, biserica are boltă semicilindrică. Deasupra pronaosului, sub turn, se află „corul”, delimitat de naos prin doi stâlpi masivi. Femeile urmăresc slujbele reliogioase prin spațiile mari din pereții prnaosului, flancați de câte doi stâlpi laterali, de dimensiuni mai mici decât cei din mijloc.

Printre cărțile de cult care au fost găsite aici se numără Evanghelia tipărită la București în 1723, Antologhion, tipărit la Bcurești în anul 1766, Cazanii, tipărite la București în 1768, Octoih, tipărit la Blaj în 1770, Triodion, tipărit la Blaj în 1771, Liturghie, tipărită la Blaj în 1775, Strastnic, tipărit la Blaj în 1800, Penticostarion, tipărit la Sibiu în 1805, Liturghia tipărită la Blaj în 1807, Apostol, tipărit la Blaj în 1814.

În această parohie există și o biserică nouă din cărămidă, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Construcția bisericii a început în anul 1948, când a fost turnată fundația bisericii, sub conducerea preotului paroh Andrei Blaga. Zidirea ei a început în anul 1958. Din aprilie 1961 lucrările sunt întrerupte până în 1969. Biserica a fost târnosită la 22 iunie 1975 de către P.S. Sa Dr. Vasile Coman, episcopul ortodox al Oradiei.

Biserica are un plan triconc cu dimensiunile de 35 de metri lungime și 12 metri lățime. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o botlă semicirculară cu bolți boeme. Pe latura vestică a edificiului sunt situate două turnuri clopotniță adosate navei a cărei șarpantă este în formă de coif. 

Pictura este realizată în anul 1978, în tehnica tempera, de către pictorul Petru Achitenie din București. 

Dintre preoții care au slujit în această parohie, amintim: Sfâra Vasile, Farcău Ioan, Avram Laurențiu, Filip Ioan, Blaga Andrei, Traian Nicoară, Perșe Marius, Crainic Marian. Din data de 01.04.2025, preot paroh este Zăvoian Tiberiu Flaviu.

Parohia are în componență și filia Ser, localitate așezată în valea râului Maja, pe partea stângă a acestuia, la o distanță de 3 km de drumul național Supuru de Jos – Cehu Silvaniei, iar, adminitrativ, aparține de comuna Bogdand.

Cimitire

Parohia și filia dețin împreună trei cimitire.

Profilul actual al parohiei

La recensămintele care au avut loc în decursul timpului, locuitorii de religie ortodoxă au evoluat astfel: în 1992, erau 504 credincioși, în 2002, erau 477 de credincioși, iar în 2011 erau 488 de credincioși.