Satul Craidorolţ, aşezat de o parte şi alta a râului Crasna, câmpia sa fiind străbătută de Ieru Mare şi Ieru Sâncrai, este un sat străvechi.

Atestarea documentară este întâlnită încă din 1262 în diplomele împărăteşti din care reiese şi denumirea sa. În aceste diplome i se spunea ,,terraDraucariorumRegiorum” denumirecare stă la baza numelui de azi. În anul 1262 Craidorolț era un centru de dresat șoimi, îndeletnicire de la care i se trage și numele, fiind cunoscută inițial sub denumirea de “Şoimus”. Cu timpul, prin mai multe metamorfoze, s-a ajuns la denumirea actuală a comunei, “Terra DraucariorumRegiorum” – “Draucarii Craiului” – “Kiralydorog” – “Craidoroc” – Craidorolţ.

Apartenenţa religioasă dintre începuturi era cea ortodoxă. În acest sens vorbeşte istoria scurtă a primei biserici din cărămidă arsă din sat, în stil de corabie cu semiboltă şi un turn romanic adăugit la apus. Zidirea ei a început în anul 1770 şi a durat până în 1800. În anul Domnului 1800 la 8 noiembrie ziua Arhanghelilor Mihail şi Gavril s-a sfinţit biserica –izvor în notiţele din raţiunile pe anul 1821. 

În anul 1821 s-a şindilit din nou. Au fost necesare 115.000 bucăţi şindrile şi 180.000 bucăţi cuie. 

Biserica Ortodoxă din Craidorolț a avut 7 clopote în 200 de ani. În anul 1831 s-a cumpărat un clopot mare, turnat la Pesta, adus cu carul de la Debreţin și înălţat în turn la 08 noiembrie 1831. Greutatea i-a fost de 305 kg, diametrul de 82 cm iar preţul de 1085 florini. În Primul Război Mondial a fost rechiziţionat de armată. În anul 1834 s-a acoperit biserica cu șindrilă și s-au făcut reparaţiile la stricăciunile cauzate de un mare cutremur. În 1848 se amenajează primul registru de iconostas. Icoanele sunt lucrate pe lemn, cu fondul din foiţă de aur, chipurile fiind înconjurate de îngeri a căror aripi au baza pictată în culorile tricolorului roșu, galben și albastru. În anul 1902 se mai cumpără două clopote, unul de 135 kg, altul de 80 kg, ambele rechiziţionate de armată în primul Război Mondial. În anul 1925, sătenii din această localitate au cumpărat 3 clopote pentru biserica ortodoxă, unul de 730 kg, altul de 392 kg și al treilea de 171 kg. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial clopotul cel mare de 730 kg a fost rechiziţionat de armată. În 26 decembrie 1982 s-a cumpărat un clopot mare de 715 kg, împlinind astfel așteptările de 40 de ani. 

În anul 1846 se începe lucrul la iconostas iar 1854 se fac scaunele din 27 bucăţi de lemn. În anul 1903 s-a  zugrăvit înăuntru biserica iar în 1973 se face reparaţia exterioară a Bisericii, vopsitul acoperişului şi turnului. 

Una dintre personalităţile importante ale localităţii a fost Iuliu Coroianu (n. 1847, Craidorolţ, Satu Mare – d. 29 martie 1927, Cluj). A fost un jurist român din Transilvania, şi-a efectuat studii de ştiinţe politice şi drept la Oradea, pe urmă la Universitatea de la Budapesta, unde şi-a luat licenţa în avocatură. Şi-a început cariera ca jurist la Şimleu Silvaniei. Din 1874 a activat ca avocat la Cluj. În această calitate a fost apărător în procesele penale deschise unor jurnalişti români. A redactat şi prezentat la conferinţă un memorial cu obiectivele Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria. Iuliu Coroianu a fost deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia 1918

După revenirea la Biserica Ortodoxă este amintit preotul Ioan Danciu 1951-1955,

• 1955-1962 – pr. Setel Angel
• 1962-1982 – pr. Micu Leontin
• 1982-1997 – pr. Pomian Ştefan

În anul 1982 la cârma parohiei vine pr. Pomian Ştefan şi  sub pastoraţia lui parohia cunoaşte o activitate deosebită. În anul 1983 s-a refăcut instalaţia electrică şi s-a zugrăvit din nou altarul şi s-a vopsit iconostasul. În anul 1987 s-a refăcut acoperişul cu tabla şi s-a vopsit. Părintele Ştefan Pomian în anul 1994 reînnoadă tradiţia monahală în comuna Craidorolţ, punând temelieconstituirii bazei monahale la Ţeghea.Aici, unde în prezent se află Sfânta Mănăstire Ţeghea, nu exista până în vara anului 1995 decât o câmpie verde şi o tradiţie în popor care amintea de vieţuirea în această zonă a unui pustnic smerit şi nevoitor, cândva în jurul anului 1300. Înflăcăraţi şi încurajaţi de amintirea vieţii sfinte a acestui om al lui Dumnezeu care trăise cu multe secole înainte şi dornici de a reînvia în prejma lor marele ideal al desăvârşirii creştine, localnicii au propus înfiinţarea unei mănăstiri în afara satului, în locul denumit popular Sen-Rit, adică Loc Sfânt, acolo unde se aflase, probabil, vatra vechii sihăstrii.

După revenirea la Biserica Ortodoxă este amintit preotul Ioan Danciu 1951-1955

• 1955-1962 – pr. Setel Angel
• 1962-1982 – pr. Micu Leontin
• 1982-1997 – pr. Pomian Ştefan
• 1997- până în prezent pr. Recăşan Ioan Vasile 

Realizări pastoral-administrative deosebite: renovarea exterioară a Bisericii şi a casei parohiale perioada 1999 – sfinţirea acestor lucrări fiind făcute de Î.P.S. Episcop  Iustinian Chira;

• montarea geamurilor din fier în turnul bisericii perioada2004 -2005, construire terasă la biserică şi la casa parohială perioada 2006. Cu binecuvântarea Î.P.S. Episcop  Iustinian Chira s-au început lucrările de construire a capelei din cimitir care s-au finalizat şi s-au sfinţit în anul 2009 de către Prea Sfinţia Sa.
• construirea capelei din cimitirul Ortodox  perioada 2008-2009, 
• refacerea căii de acces în curtea bisericii perioada 2015-2016, 
• renovarea totală în interior a casei  parohiale perioada 2017-2018, 
• împrejmuirea cimitirului cu gard nou şi poartă perioada 2018-2019, 
• refacerea capelei cu zid şi geamuri termopan perioada 2020-2021, 
• revopsirea acoperişului bisericii şi refacerea din temelie a celor două sfinte cruci din curtea bisericii perioada 2024.