Istoricul comunităţii parohiale

Localitatea Curtuiuşu Mic se află în partea de sud-vest a judeţului Maramureş, la marginea depresiunii Copalnicului. Parohia face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuş. În secolul al XVIII-lea a făcut parte din Protopopiatul Cărbunarilor, iar de la mijlocul secolului al XIX-lea din Protopopiatul Cetatea de Piatră.

Localitatea este atestată în anul 1405, folosindu-se de atunci diferite denumiri: Kwrthveles, Kerthweles, Keorthwelyes, Kis-Körtvélyes, Kurtujusel. Denumirea este legată de existenţa unei livezi, probabil de corn (kürt – corn). În 1566 satul aparţinea de domeniul Chioarului, subordonată voievodului Luca din Remetea. Din punct de vedere demografic situaţia se prezintă conform datelor următoare: este înregistrată o creştere a populaţiei până la începutul secolului al XX-lea (165 de locuitori în 1766, 323 în 1850 şi 430 în 1910), însă marile evenimente ale acestuia şi-au lăsat amprenta asupra evoluţiei demografice a aşezării (396 de locuitori în 1930, 269 în 2011).

Istoricul bisericii parohiale

Biserica actuală a fost zidită în anul 1956 cu dimensiunile l=20m şi L=10m şi are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Planul construcţiei este trilobat cu abside laterale rectangulare şi altarul poligonal decroşat. Turnul-clopotniţă este angajat navei şi deţine şarpantă în formă de bulb, acoperită cu tablă. Unele surse atestă existenţa unei biserici de lemn cu acelaşi hram construită în 1868, care deţinea trei clopote turnate în 1862, 1872 şi 1898.

Şirul preoţilor care au slujit aici este următorul: Procopie Pande (1847-1857, hirotonit de Vasile Moga în 1833), Gavril Vaida (1857-1863, preotul Berinţei), Gheorghe Paşca (1863-1914, construieşte biserica veche din 1868), Ştefan Micle (1914-1915), Efrem Coteţiu (1915-1916), Teodor Şovrea (1916-1929, renovează biserica şi construieşte clopotniţa), Augustin Dragomir (1929-1948, începe zidirea bisericii actuale), Vasile Racolţa (1948-1950, continuă lucrările la noua biserică), Vasile Pop (1950-1960, finalizează noua biserică), Coţofan Ştefan (1960-1974), Cadar Savin (1974-1977, se târnoseşte biserica de către P.S. Sa Justinian), Vasile Mureşan (1977-1986), Costea Petru (1986-1994, resfinţeşte biserica), Ovidiu Bontoş (1994-1999), Ciprian Paşca (1999-2000, devine parohie de sine stătătoare), Florian Costel (2000-prezent consolidează şi înfrumuseţează biserica în interior şi în exterior şi este resfinţită în 2014 de către P.S. Sa Justin Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului).

Cimitire

Parohia deţine trei cimitire: „Cimitirul Bisericii”, „Din Coastă” şi „pe Vârf”.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Activitatea şcolară este atestată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul anului şcolar 1858-1859 este menţionat Teodor Tămaş, care ştia să scrie şi să citească şi se ocupa de instrucţia a 16 copii. În următorii trei ani şcoala a fost încorporată celei din Copalnic, salariul oferit dascălului de acolo fiind acelaşi. În anul şcolar 1862-1863 a funcţionat ca şi învăţător Ioan Conţiu, absolvent a 4 clase normale, cu salariu de 12 florini. În următorii doi ani şcolari, localitatea a fost din nou afiliată în ceea ce priveşte educaţia, Copalnicului, contribuindu-se cu câte 50 de florini la plata dascălului Vasile Şimon. Din anul şcolar 1865/66 revine ca dascăl Ioan Conţiu, menţionat până în 1887, activitatea şcolară desfăşurându-se într-o casă închiriată. În perioada 1887-1899 a fost învăţător Teodor Tămaş, iar în anul şcolar 1899-1900 Gavril Hereş, viitor preot.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia cuprinde 190 credincioşi, preot fiind Florian Costel. Cântăreţul bisericii este Cârlig Dumitru, paraclisier Petruș Andrei, iar epitrop Farcaş Ionel. Programul slujbelor este unul zilnic. În fiecare duminică, după slujba Vecerniei, se desfăşoară programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi. În biserică se păstrează câteva cărţi vechi: Euhologhion (1741-chirilică), Strastnic (1753-chirilică), Minei (1768-chirilică), Penticostar (1768-chirilică), Sf, Evanghelie (1776-chirilică), Molitfelnic (1847-chirilică), Psaltire (1852), Cazanie (1855), Chiriacodromion (1855), Liturghier (1856-chirilică), Ceaslov (1859-chirilică), Sf. Evanghelie (1859-chirilică), Apostol (1900-latină), Octoih Mic (1922), Octoih Mare și Liturghier (sec. XIX-latină).
Intre anii 2022-2025 s-a construit capela mortuara, urmand a fi sfintita de P.S.Timotei Satmareanul la data de 6 iulie 2025.

Bibliografie:
1. Adunarea rapoartelor de la Directorii districtuali de Şcoală din Archidiecesana greco-răsăriteană din Ardeal, Sibiu, 1865.
2. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 – 1867, Bucureşti, 1971.
3. Hitchins, Keith, Beju, Ioan, Statistica românilor ortodocşi din Transilvania din anul 1766, în Mitropolia Ardealului, XXII, 7-9, 1977.
4. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, 1901.
5. Recensământul general al populaţiei din 1930, vol. II.
6. Rotariu, Traian, Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 1996.
7. Idem, Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, 1999;
8. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Ed. Academiei R. S. R..
9. Suciu, Dumitru, Biserică, şcoală şi comunitate ortodoxă în Transilvania în epoca modernă. Documente. Protopopiatul Cetatea de Piatră şi Eparhia Sibiului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011.