Istoricul comunităţii parohiale

Atestat încă din 25 mai 1405, sub numele de Balkonia, satul Dănești a fost parte din aria așezărilor aflate în proprietatea lui Balc (n.? -1399), voievod al Moldovei și comite de Satu-Mare și Maramureș, frate cu Drag (n.?-1400), amândoi fii ai lui Sas Vodă (n.?-1363) și nepoți ai lui Dragoș I (n.?-1354) Întemeietorul, ființând, canonic și jurisdicțional, sub influența directă a Mănăstirii Peri-Maramureș, care a devenit stavropighie constantinopolitană în anul 1391, prin grija celor doi frați. Ulterior localitatea a fost identificată cu diverse denumiri dintre care amintim: 1411 – villa valahalis Balotafalwa; 1424 – Balkfalwa; 1470 – Balkona; 1491 – wolachalis Balkfalwa; 1648 – Bayfalwa; 1851 – Bajfalu; 1913 – Bajfalu. Mult mai târziu această așezare și-a primit denumirea de Dănești, dar nu în relație învecinată cu voievodul Dan Buteanu de Șomcuta (Daanfalu – Dăneștiul Chioarului), ci cu nobilul Dan (Dan Villa), amintit într-un act de danie, făcut în Congregația nobiliară a comitatului Maramureș, din anul 1385. Denumirea actuală a localităţii este relativ recentă, anul 1922 fiind de referinţă privind acest aspect.  

Satul Dănești este astăzi parte componentă a regiunii numită Fisculaș sau a Ținutului Ungurenilor, aflat în vecinătatea Văii Cavnicului, la poalele Vârfului Mogoșa (1246 m), oferind, prin dealul numit Mândra Vedere, o panoramă demnă de reprodus în cărți poștale de interes turistic. Satul este situat pe Valea Izvor, pe drumul care face legătura între Baia Sprie şi Cavnic, aşezat sub coasta nord-vestică a Dealului Mândra Vedere, având culmile acoperite cu păduri masive, formate din esenţă de carpen, mesteacăn şi fag, iar colinele, cu pomi fructiferi şi semănături agricole. De la Dăneşti porneşte un traseu turistic nemarcat, pe Valea Bulzului, spre Vârful Mogoşa (1246m). În partea sud-vestică a satului se află vechile băi, recunoscute încă de la anul 1884. Izvoarele din Dăneşti asigură apă minerală sulfuroasă, bicarbonatată, clorurată, sulfatată, sodică, hipertonică şi atermală. Este potrivită pentru cură internă, în diferite boli ale stomacului şi ficatului, iar, ca și cură externă, pentru boli profesionale de piele şi reumatism. Dacă la începuturi a fost sat românesc, iobăgesc, aflat în jurisdicția unei mănăstiri răsăritene, bizantine, azi a devenit o localitate prosperă, într-un cadru geografic pitoresc, atractiv, cu un potențial turistic aflat la început de drum.

Istoricul bisericii parohiale

Satul Dănești a fost întemeiat de neamul Poduț, la care s-a adăugat neamul Făt, două spițe  bine reprezentate și azi, cel dintâi remarcându-se în străni, ca dieci, iar, cel de-al doilea, în consiliile parohiale ale celor două confesiuni aflate în perimetrul acestei așezări, ortodoxă și greco-catolică.

Viața bisericească a acestui sat, în sec. al XVIII-lea, are în centrul ei persoana unui preot cunoscut până dincolo de munți, Popa Gheorghie din Dănești (1745-1749), cu relații în procurarea cărților de cult, a căror mișcare era interzisă prin decrete imperiale în anii 1600, 1746, 1768 și 1770, așadar, un om cu mult curaj, asumându-și riscuri prin comercializarea sau împrumutarea lor.

Parohia Dănești a fost filie a Parohiei Șișești, împreună cu satele Negreia și Bontăieni, până în anul 1930, când Dăneștiul devine parohie distinctă, având ca filii satele Negreia și Bontăieni, azi toate devenite parohii cu drepturi depline.

O tradiţie străveche, transmisă din generaţie în generaţie, spune că satul s-a înfiinţat prin aşezarea pe aceste locuri a unor tăietori de păduri, care au înălţat aici două biserici de lemn. Despre destinul primei biserici, azi dispărută, nu se cunosc date certe, însă existenţa acelui lăcaş de cult este certificată de o piatră din cimitirul străvechi, ce a constituit, cândva, piciorul mesei de altar. Biserica veche a satului, de zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost edificată în anul 1867, prin dărnicia epitropului de atunci care, neavând urmaşi, şi-a dăruit toată averea bisericii. Se păstrează în patrimoniul acestei biserici câteva icoane vechi, pictură pe lemn, motiv pentru care această zidire a fost declarată monument istoric de interes local.

Biserica veche s-a dovedit treptat a fi neîncăpătoare. Acestui neajuns i s-a adăugat şi degradarea inevitabilă, venită odată cu trecerea timpului, pereții fiind din piatră de râu, zidite cu mortar din nisip și var, iar fundația fiind din pământ bătătorit. Necesitatea construirii unei noi biserici a fost resimţită încă de dinainte de anul 1990, luându-se în discuţie punerea pietrei de temelie pentru un alt lăcaş de cult. Aşa a început istoria noii biserici, ortodoxe, din Dăneşti. În urma evenimentelor regretabile din anul 1992, care au avut ca urmări scindarea parohiei, prin desprinderea comunităţii greco-catolice, credincioșii ortodocși au continuat lucrările de construcţie a noii biserici, un proiect ambiţios prin arhitectură şi dimensiuni, ce urma să satisfacă cerinţele sufleteşti și necesitățile cultice ale tuturor locuitorilor satului. Acest măreţ deziderat a rămas pe umerii şi în seama unui număr restrâns de credincioşi (aproximativ 115 familii, însumând circa 370 de suflete, la acea dată).

În speranţa obţinerii şi menţinerii unui climat paşnic şi a unei armonii frăţeşti, după principiul „restitutio in integrum”, a fost cedată comunităţii greco-catolice toată averea bisericii, respectiv biserica, casa parohială, toate terenurile agricole, pădurea, clopotniţa şi clopotele. 

Noua biserică ortodoxă a fost ridicată între anii 1990-1998. În anul 2002, a fost realizată catapeteasma din stejar masiv, de către sculptorul Danci Gheorghe, din Satul Nou de Sus. Mobilierul a fost lucrat la Grumăzeşti, judeţul Neamţ, în atelierele meşterului Croitoriu Vasile. Catapeteasma, pictura în frescă, precum şi mobilierul s-au realizat cu ajutorul şi pe cheltuiala Asociaţiei Române a Transportatorilor Rutieri Internaţionali, Bucureşti, prin grija deosebită a domnului Florinel Andrei. La data când toate acestea au fost împlinite şi puse sub ocrotirea lui Dumnezeu în Treime Slăvit şi a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, slujitor și păstor, împreună truditor cu credincioşii din Dăneşti, este preotul Michiş Dorel, aflat aici din anul 1998. Azi, Parohia Ortodoxă din Dănești încă depune eforturi pentru finalizarea lucrărilor la curtea bisericii, proces care va marca încununarea multor sacrificii depuse de-a lungul anilor, în vederea construirii acestei monumentale clădiri, o veritabilă „cetate de apărare”, care se adaugă celorlalte noi lăcașuri de cult, ridicate la Șișești, Șurdești și Plopiș. 

Biserica ortodoxă din Dănești are un plan trilobat, cu dimensiunile 35m x 15m, cu absidele laterale poligonale. Absida altarului este poligonală, nedecroşată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe pandativi. Pe latura vestică a edificiului se află cele două turnuri clopotniţă, anexate navei, ale căror şarpante sunt în formă de calotă. Între anii 2002-2004, s-a împodobit spaţiul interior al bisericii cu o pictură în frescă (cca 2000 m²), de către pictorul bisericesc Sălăjan Ştefan, originar din satul învecinat, Bontăieni, şi soţia sa, Sălăjan Daniela (1967-2021), din Iaşi.

Comunitatea restrânsă, dar aprigă în cele ale credinţei, a satului Dăneşti a fost păstorită, de-a lungul anilor, de un şir semnificativ de preoţi: pr. Ioan Kozak (1773-1817), pr. Rad Teodor (1818-1823), pr. Szilaghy Vasiliu (1828-1834), pr. Laszlo Achim (1834-1837), pr. Lafy Theofil (1838-1842), pr. Demian Andraş (1842-1859), pr. Popufu Iacobu (1877-1884), pr. Şurani Vasiliu (1880-1885), pr. dr. Lucaciu Vasile (1886-1890), pr. Lupan Simion (1890-1913), pr. Pop Andrei (1913-1922), pr. Lucaciu Epaminonda (1922-1930), pr. Ilieş Ştefan (1930-1945), pr. Avram Alexandru (1945-1985), pr. Cone Vasile (1985-1992), pr. Gross Augustin şi Ier. Prodromos Bele (1992), pr. Hanganu Constantin (1993-1998) şi pr. Michiş Dorel (1998-prezent).

Cântăreţi bisericeşti: cântăreţul cel mai apreciat de comunitate este Poduţ Vasile (1967-prezent), acesta dovedindu-se providenţial pentru dăinuirea credinţei ortodoxe în satul Dăneşti. Epitropi: Făt Nicolae (1990-2000), Poduţ Nicolae (2000-2006), Băban Gavril (2006-2018), Brodaci Gelu (2018-2022) și Buiciuc Gheorghe (2022-prezent).

Activităţi culturale şi filantropice

Biblioteca parohială se află amenajată în incinta lăcaşului de cult din Dăneşti şi însumează 

peste 300 de titluri. 

În trecut, părintele paroh Michiş Dorel a organizat mai multe pelerinaje pentru credincioşii cucerniciei sale, la mănăstirile din judeţ, dar şi din alte regiuni ale țării, până în îndepărtatul judeţ Teleorman.

Dintre activităţile pastoral-misionare, catehetice şi culturale amintim: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii, în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, ateliere de icoane pe sticlă, în colaborare cu Palatul Copiilor din Baia Mare, lansări de cărți, participări la manifestările ce promovează tradiții și obiceiuri din zona Fisculașului, organizate la Muzeul Satului, Baia Mare și la concursurile inițiate, la nivel de protopopiat, prin ATOP Baia Mare. Copiii şi tinerii parohiei sunt implicaţi în derularea și buna desfășurare a taberelor de vară sau devin, ei înșiși, principalii protagoniști ai evenimentelor generate de sărbătorile religioase: Crăciun (concerte de colinzi), Anul Nou (Viflaimul și Irozii), Bobotează (Verjel), Paşti (încondeierea ouălor), postul Adormirii Maicii Domnului (Paraclis), precum şi cu ocazia hramului bisericii. Acţiunile filantropice cuprind răspunsul binevoitor şi prompt al comunităţii dreptmăritoare din Dăneşti, la apelurile celor aflaţi în nevoi, din comunitate, dar şi din afara ei, precum și la circularele formulate instituțional de către Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului.

Surse bibliografice

1. Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I, A-N, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1967-1968
2. Michiș, Dorel, pr., Dănești. Repere monografice, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2020
3. Michiș, Dorel, pr., Baia Mare – File din istoria bisericească a ultimului secol, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2023

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

4. www.protopopiatul-baia-mare.ro
5. facebook.com/biserica ortodoxa danesti