Istoricul comunităţii parohiale

Localitatea mai este cunoscută şi sub numele de Dobricul Lăpuşului, aparţinând de regiunea geografică şi etnografică cu acelaşi nume. Este situată în partea central sudică a judeţului Maramureş, aparţinând de oraşul Târgu Lăpuş. Parohia Ortodoxă Dobric face parte din Protopopiatul Lăpuş. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, parohia a fost încadrată Protopopiatului Chiueşti, iar pe parcursul următoarelor două secole a făcut parte pe rând din Protopopiatul Solnoc II şi Cetatea de Piatră. Până în 1990 a fost filie a Parohiei Costeni. Satul este atestat din 1548 cu numele Debrek, iar din 1553 este menţionat ca sat al domeniului Cetăţii Ciceu.

Din punct de vedere demografic se sesizează o creştere importantă a numărului de locuitori până la începutul secolului al XX-lea: 233 în 1766, 384 în 1850 şi 548 în 1910. Cele două războaie mondiale, precum şi industrializarea şi extinderea urbanizării în perioada regimului comunist şi-au pus amprenta asupra evoluţiei populaţiei: în 1930 au fost înregistraţi 530, iar în 2011, 405.

Istoricul bisericii parohiale

În localitate există trei biserici, două din lemn şi una din cărămidă: „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, „Sfânta Ana”.

Biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” este atestată în jurul anului 1701, fiind o construcţie de mici dimensiuni (11,4 m lungime şi 5 m lăţime) cu un plan simplu dreptunghiular cu absidă poligonală. Uşa este amplasată pe peretele sudic, portalul fiind decorat cu motivul funiei răsucite care se termină pe laterale în partea de jos cu câte două rozete frumos ornamentate. Localnicii susțin că această biserică este adusă din localitatea Dumbrăvița, nu cu mult timp după construcția celeilalte biserici care a fost luată de catolici, motiv care i-a determinat pe dobricani să păstreze vatra ortodoxă prin aducerea acestei biserici cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este construită din lemn în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Planul este dreptunghiular, intrarea se face prin partea sudică, iar pronaosul şi absida altarului sunt poligonale. Turnul clopotniţă amplasat pe latura vestică este prevăzut cu foişor, iar coiful în formă octogonală are o bază piramidală. Din pictura interioară se disting câteva scene din Noul Testament la care se adaugă icoane valoroase ce-i înfăţişează pe Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator şi Sf. Treime.

Biserica cu hramul „Sfânta Ana” este construită din cărămidă, finalizată în anul 1991 după un plan trilobat cu abside laterale rectangulare. Absida altarului este poligonală, naosul cuprinde turlă centrală, iar pe latura vestică sunt amplasate două turnuri clopotniţă angajate navei cu şarpanta în formă de coif acoperită cu tablă.

Dintre preoţii care au servit în această parohie şi au putut fi identificaţi amintim: Perhaiţă Teodor (1839-1881, hirotonit de episcopul Vasile Moga), Perhaiţă Ioan (1862-1881, 1897, hirotonit de mitropolitul Andrei Şaguna), Ghindaş Iuliu (1881-1891), Picu Pavel (1945), Vasile Burzo (1971), Vasile Pop (1978- 1989), Crăciun Dănuţ (1989-2022), Ursu Iulian (2022-prezent).

Cimitire

În localitate există trei cimitire: „De la Biserica Greacă”, „De la Biserica Unită”, „Hucişor”.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Existenţa activităţii şcolare este atestată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1858 învăţătorul Teodor Bozu se ocupa de şcolarizarea a 21 elevi. În 1865 este menţionată existenţa un clădiri de şcoală ridicată pe un teren aparţinător bisericii. Dintre dascălii de seamă care au funcţionat în această parohie menţionăm: Ioan Perhaiţă, menţionat în 1871, Dimitrie Perhaiţă deţinător al cursului pedagogic şi cu salariu de 40 de florini.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia cuprinde 397 de credincioşi, preot paroh fiind Ursu Iulian. Cântăreţul bisericii este Iuga Viorel, epitrop Leșe Ioan, iar îngrijitor clădiri Filip Carolina. Programul slujbelor este unul zilnic. În fiecare duminică, după slujba Vecerniei, se desfăşoară programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi.

Bibliografie:
1. Adunarea rapoartelor de la Directorii districtuali de Şcoală din Archidiecesana greco-răsăriteană din Ardeal, Sibiu, 1865.
2. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 – 1867, Bucureşti, 1971.
3. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, 1901.
4. Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureş, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
5. Recensământul general al populaţiei din 1930, vol. II.
6. Rotariu, Traian, Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 1996.
7. Idem, Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, 1999.