Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Frâncenii Boiului face parte integrantă din Protopopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând Protopopiatului Baia Mare.Până în 1876, intra în componența protopopiatului Șomcutei / Nagy-Somkutiensis, din 1877 până în 1936 aparținea de protopopiatul Ciocmanului / Csokmányensis, iar apoi până în a doua jumătate a secolului al XX-lea să faca parte din protopopiatul Chioar.

Prima atestare a localităţii1 se regăseşte în Urbariul din 1566, consenându-se că aparţinea voievodului Marian din Boiu Mare, acesta poate fi considerat întemeietorul satului, fiindcă în Urbariul din 1560, voievodul local avea o proprietate mult mai mică.

Ca atare, satul a aparținut de Districtul Cetatea de Piatră, iar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a intrat în componența plășii Boiu Mare a acestui district, până la noua împărțire administrativ teritorială din 1876, când satele Districtului Chioar au fost distribuite între comitatul Satu Mare și Solnok-Dobâca, iar localitatea Frânceni a făcut parte din comitatul Satu Mare.

Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat- continentală cu influență mediteraneană.

Istoricul bisericii parohiale

Secolul al XVIII-lea oferă informații mai exacte despre organizarea religioasă, căci Cancelaria aulică a realizat Conscripția din 1760 – 1862, nu pe protopopiate, ci pe comitate, dezvăluind că localitatea aparținea de districtul Cetatea de Piatră, având biserică și preot greco-catolic pentru cele 38 de familii6. Și Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.

Bisericuţa din lemn cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”este datată din 1752, însă dacă luăm în considerare toponimia satului, un deal numindu-se “dealul bisericii”, şi afirmaţiile bătrânilor, putem presupune că exista o biserică încă din secolul al XVI-lea, sau din 1640, având hramul Sfântul Dimitrie. Cărţile de cult Evanghelie, Apostol, Minee, din 1743 – 1781, ne întăresc această supoziţie, dar mai ales o icoană a Sfântului Nicolae de la începutul secolului al XVIII-lea (1757) și o cruce veche din lemn pictată pe ambele fețe cu chipul lui Iisus Hristos.

Înconjurată de cimitir și ridicată pe o colină, așezată pe temelie de piatră de carieră pentru a nivela terenul, biserica din lemn respectă metodele tradiționale ale îmbinării și fixării a bârnelor, șarpantei și-a șindrilelor, întrucât pentru construcție s-au folosit doar cuie de lemn și fier confecționate de fierarii locali.

Planul bisericii este dreptunghiular cu sistem”blockbau”, pridvorul fiind pe latura vestică, prelungindu-se și pe cea dinspre sud, printr-o galerie de patru stâlpi masivi, până în dreptul navei pentru a proteja intrarea în biserică.

Deschiderea ce desparte nava de tindă este susținută de bârne masive decorate. Interesant este că accesul în altar se face prin două intrări, fiind o soluție arhaică în organizarea interioară a locașului, iar bolta prevăzută cu bârne mici care pornesc din patru colțuri și se unesc într-o cheieîn partea superioară a acoperișului interior. Așezarea strategică a fost susținută de turnul- clopotniță cu foișor ce favoriza supravegherea ținutului,balconul acestuia fiind susținută de opt stâlpi nedecorați, legați cu o cunună solidă fără contrafișe. Pictura interioară este compromisă întotalitate, urme vagi, fără a se distinge imaginea, păstrându-se în altat, pe ușorii ușilor.

Biserica nouă construită între 1912– 1913,având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

Biserica este construită din piatră și cărămidă, după un plan tip sală, cu dimensiunilede 20m x 9 m. Absida altarului estes emicirculară nedecroșată, naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura de vest a navei, este amplasat turnul clopotniță angajat, a cărei șarpantă este în formă de coif (piramidală), acoperită cu tablă. Pictura a fost executată în anul 1990 de către pictorul Nicu Andronaș.

În anul 2017 este construit un pridvor în fața bisericii pe stâlpi de beton. Biserica a fost sfințită în anul 1992 de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. 

Identificarea nominală a preoților este evazivă, popa Luca din Frâncenii Boiului(Conscripția din 1651), pr. Teodor (1733), în 1925 – 1930 filie a parohiei Șasa, pr. Petru Petrișor, pr. Ioan Pop (1905-1957), pr. Longin Cornel (1957-1970), pr. Cornel Hossu (1970-1980), pr. Emil Hosu (1980-2004), pr. Florin Găvrișan (2004-2005), pr. Ioan Bârle (2005-2013), pr. Emil Hosu (2013-2015), pr. Florin Coțan (din 2015-2025) .

În ciuda numărului reprezentativ al populației ilustrat și de Recensăminte, Frâncenii Boiului (sub denumirea de Frinkfalva) era filie a parohie Românești, iar după 1914 a parohiei Sașa, din cadrul protopopiatului Csokmányensis a Districtului protopopesc Chioar. Astfel, preoții care săvârșeau serviciul religios pentru această comunitate erau cei din matre23, în schimb cantorul local Nicolae Petrișor reprezenta legătura creștinului cu serviciul liturgic, iar în 1914 Gavril Petrişor şi învăţător Vasile Lazăr24. În aceeași ipostază și viața religiaosă se leagă de matre, fiindcă elevii frecventau școala confesională din Românești.

Cimitirele

Parohia are 2 cimitire.

Activități culturale și filantropice în trecut

Un rol important în comunitate l-au avut dascălii, remarcându-se învățătorul Vasile Lazăr, care a știut să dezvolte conștiința națională.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia ortodoxă Frânceni însumează 50 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Florin Coțan, cântăreț al bisericii este Ionuț Cherebeț, parclisier Ciprian Suciu,iar Epitrop Cherebeț Ionuț.

Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie desfășurându-se activități catehetice cu tinerii și tabere de vară.

Bibliografie

1. ArhiveleEpiscopieiOrtodoxe Cluj-Napoca,Monografiilelocalităţilor – 1972,BoiulMare,filieFrânceniiBoiului, fila 2.
2. Arhivele Naţionale ClujNapoca, Fond Districtul Chioar, Inventar asupra tabelelor de impunere, fond 101, nr.Inv. 44, 177: plasa Boiu Mare – Băiuţ, Bizuşa, Boiu Mare, Buteasa, Dolheni, Frânceni Boiului, Mal, Româneşti, Săcătura, Sălniţa, Sasa, Vima Mică.
3. Ciobanu, Virgil,StatisticaromânilordinArdealfăcutădeadministrațiaaustriacăînanul1760 –1762,copiatădin arhiva de războiu din Viena, în ”Anuarul Institutului de Istorie Națională”, Cluj-Napoca, 1926.
4. Crăciun, BogdanșiBolovan, Ioan, ConsignatiostatisticotopographicasinguloruminMagnoPrincipatu Transylvaniae (Transilvania la 1829 – 1831), Ed. Presa Universitară Clujeană, 2003.
5. Hossu, Valer,NobilimeaChioarului,Ed.Eurotip,BaiaMare,2003.
6. Meruţiu, V., Judeţe din Ardeal şi din Maramureş până în Banat. Evoluţia teritorială, Institutul de Arte Geografice ”Ardealul”, Cluj, 1929,p. 42; Conatantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II.
7. Meruţiu, Șt., Judeţe din Ardeal …, p. 31-32; Istoria României. Transilvania, vol. I (coord. dr. Anton Drăgoescu), Ed. George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1997, p. 158; Anton Dörner, Administraţia Transilvaniei în perioada anilor 1867- 1876, în ”Anuarul Institutului de Istorie <George Bariţiu> din Cluj-Napoca”, anul XL, 2001.
8. Petran, C., Originea turnurilor bisericilor de lemn din Ardeal, în „Închinare lui Nicolae Iorga”, Cluj, 1931, p. 341; I. Balogh, Magyar fatornyak, Budapest, 1935.
9. Sematismul Veneratului Cler al Diecezei Greco-Catolice Române de Gherla, 1914, p. 147; Grigore Man,Biserici de lemn din Maramureş, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
10. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I, p. 246 – stabileşte formele nominale ”1566 (Kis)Zalnapatak,1603Frinkfalva,1639Frinkffala,1650Frigfalva,1733Francsen,1750Frenczeny,1800Frînceni.
11. Szolnok-Doboka megye magyarságának pusztulása a XVIII század elején., p. 63; Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, p. 555, Şt. Meteş, Viaţa agrară, economică a românilor din Ardeal şi Ungaria, vol. I (1508 – 1820), București, 1921.
12. Șainelic, Sabin,ArhitecturabisericilordelemndinŢaraChioarului,în”Marmaţia”,vol.II,BaiaMare,1971.
13. Togan, Nicolau,StatisticaromânilordinTransilvaniaîn1733,înrev.”Transilvania”,anXXIX,nr.IX-X,nov.-dec., 1898, Sibiu.
14. Vătăşianu, Virgil, Contribuţie la studiul tipologiei bisericilor de lemn din ţările române, în „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, II, 1960.