Parohia Groși
Istoricul comunităţii parohiale
Satul Groşi, aflat la o distanţă de 4 km de Municipiul Baia Mare înspre Ţara Lăpuşului, este atestat documentar la anul 1411, sub numele Thwkes, Thukes, iar mai târziu sub denumirea de Groschi, în anul 1851, respectiv Groşi. Aflată în imediata vecinătate a Municipiului Baia Mare, în memoria colectivă, denumirea localităţii s-a sedimentat şi consacrat şi sub forma Groşii Băii. Satul care a avut din totdeauna în centrul său, conform tuturor datelor şi relatărilor din tradiţia orală, o biserică, este aşezat pe locul unei mari păduri de stejar, într-o poiană numită „În Piecior”. Locuitorii satului Groşi s-au îndeletnicit cu creşterea animalelor şi pomicultura, dar şi cu mineritul. Aflaţi în vecinătatea aşezării urbane, o dată cu industrializarea, au găsit locuri de muncă în oraşul Baia Mare, dar şi oportunitatea de a comercializa produsele muncii lor, provenite din îndeletnicirile gospodăreşti. Darurile divine s-au revărsat cu prisosinţă şi asupra creştinilor din Groşi, astfel că, urmându-şi vocaţia, câţiva dintre ei, s-au consacrat ca artişti ai instrumentelor de suflat şi au excelat ca veritabili misionari ai folclorului maramureşean, unic în modul lui de a înfăţişa viaţa, cu tot ceea ce o compune, dar şi raportarea la divinitate. Taragotul, instrumentul care îşi revendică parcă dăruirea şi acurateţea cântului românesc de pe meleagurile Groşilor a consacrat la nivel naţional ca referinţă de interpretare şi impetuozitate artistică pe: Dumitru Fărcaş, Dumitru Dobrican, Ioan Berci, Dan Gâdea alături de muzicienii Dorel Rohian, dirijor al Ansamblului Folcloric „Mărțișorul” și Vasile Marian, instrumentist în cadrul „Vienna Art Orchestra” și la Filarmonica Dresda.
Istoricul bisericii parohiale
În jurul vechii biserici a apărut, în secolul XVI-lea, primul cimitir numit „În Clejie”, unde se regăseşte şi în zilele noastre piatra care a servit ca altar al bisericii de odinioară şi care a fost înlocuită de credincioşi cu o biserică adusă din satul Ardusat, fiind amplasată cu 30 de m mai sus faţă de cea veche. Destinul ei a fost, însă, unul nefericit pentru că în urma unui incendiu a ars din temelie, astfel că mărturia existenţei ei nu a putut fi alta decât o cruce ridicată de credincioşii evlavioşi pe locul unde a fost ea amplasată.
Biserica actuală a satului Groşi, a fost zidită din piatră între anii 1859-1879, în timpul păstoririi preoţilor Pavel Câmpan (1843-1871) şi Ioan Câmpan (1871-1900). Ceea ce se remarcă în acest demers de jertfelnicie a comunităţii este faptul că piatra necesară construirii bisericii, în integralitatea ei, a fost extrasă exclusiv din hotarele satului printr-o muncă istovitoare a credincioşilor. Doar piatra pentru pardoseala locaşului a fost adusă din localitatea Coaş. Biserica este construită după un plan tip sală cu dimensiunile 34 m x 10 m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul a fost tăvănit iniţial, dar ulterior, la propunerea preotului paroh Ioan Coltan, a fost înlocuit, în anul 1988, cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn clopotniţă angajat navei cu şarpantă în formă de bulb, acoperit cu tablă. Pictura a fost executată de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc şi ucenicul acestuia, Ioan Barna, în anul 1989, an în care bisericii i-a fost ataşat un portic la intrarea principală.
În curtea bisericii se află o răstignire făcută din piatră, care datează din anul 1902 şi are inscripţionat textul: „Întru mărirea lui Dumnezeu a dăruit acest monument George Triff cu părintele său Dumitru din localitatea Satu Nou de Sus în anul 1902.”
Situată la o distanță de 200 de m față de lăcașul de cult, casa parohială își leagă istoria zidirii ei de preotul Ioan Muntean, cel care a demarat lucrările de construcție, în anul 1976 și de preotul Coltan Ioan, cel care a dus la bun sfârșit proiectul, în anul 1984. De asemenea, la începutul anului 2023 casa parohiala și anexa aferentă au intrat într-un process de renovare capitală, care la finele anului 2024 sunt finalizate în proportie de 90%.
Patrimoniul parohiei cuprinde următoarele cărţi bisericeşti: Aghiazmatar, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1950; Prohodul Domnului, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1952; Octoih Mare, Editura Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1952; Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1950; Penticostarul, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1953; Apostol, Editura Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940; Apostol, Editura Tipografia Bisericească, Sfânta Monastire Cernica, 1924; Dumnezeeştile Liturghii, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1950.
Comunitatea satului Groşi a fost păstorită de preoţii: Pr. Andrei Lupan (1828-1843), Pr. Pavel Câmpan (1843-1871), Pr. Ioan Câmpan (1871-1900), Pr. Emanuel Câmpan (1900-1921), Pr. Mihai Berinde (1921-1924), Pr. Gheorghe Ştrenc (1924-1936), Pr. Gheorghe Costin (1936-1951), Pr. Gheorghe Onisim (1951-1952), Pr. Ioan Muntean (1952-1984), Pr. Ioan Coltan (1984-2013), Pr. Dr. Pop Claudiu (2013-2022), Pr. Spătar Ovidiu (2022-prezent).
Cântăreţii bisericeşti care s-au evidenţiat prin slujirea bisericii sunt: Gavril Horje, Vasile Herţeg, Ştefan Horje, Gavril Fărcaş şi Gavril Petrovan (1994-prezent). Epitropi remarcați de comunitate pentru dăruirea și slujirea bisericii sunt: Băbuţ Dumitru (1948-1982), Bâta Ioan (1982-1985), Horje Dumitru (1985-1998), Poran Gavril (1998-2006), Ardusătan Gavril (2006-2014) și Horje Gavril (2014-2019), Fechete Vasile (2019- present).
Cimitirele
În număr de 5, sunt cunoscute în comunitate cu denumirile: „În Clejie”, situat la 300 de m de biserică; „În Joseni-Piecior”, care dateză din secolul al XVI-lea şi este situat la 450 m de biserică; „Coasta Iacoboi”, din secolul al XIX-lea, situat la 400 m faţă de biserică înspre Mănăstirea Habra. În centrul cimitirului s-a înălţat, în anul 2004, un monument cu denumirea „Crucea Metalică”, o reproducere la scară mai mică a Crucii de pe Caraiman; „Ţinţirim”, aflat în jurul bisericii şi care are aceeaşi vechime cu aceasta (1859); „La Staţie”, aflat la 800 m de biserică şi care datează din secolul al XX –lea, şi „Cărbunărişte”, aflat la 1,5 km de biserică pe drumul spre oraşul Târgu Lăpuş, datând din secolul XX.
Activităţi culturale şi filantropice
Corul bisericii activează din anii 1950, la iniţiativa învăţătorului Gavril Marian, din Preluca Veche, în cântare omofonă. Destinul corului parohial a fost marcat de implicarea directorului şcolii din Groşi, Gheorghe Lupan, iar ulterior de Gavril Fărcaş. În anul 2002, actualul cântăreţ Petrovan Gavril, cu ajutorul preotului Lazăr Marius Vasile din Baia Mare, reorganizează corul şi îl pregătesc pentru cântarea polifonică. Începând cu anul 2013 preotul paroh Claudiu Pop îşi asumă şi demersul cântării corale din parohie, conducând repetiţiile corului, aflat de atunci, la iniţiativa sa, sub numele de „Voci străbune”.
Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1.500 de titluri.
Între activităţile pastoral-misionare se disting cercurile catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, precum și proiectul „Fiii Maicii Domnului” ajuns la a 10-a ediție. Acest proiect a antrenează an de an mulți dintre copiii și tinerii comunității din Groși, parcă nerăbdători să se reîntâlnească, să se implice și să fie implicați în diferite activități, începând de la cele cu tematică religioasă până la cele de relaxare.
Surpriza din anul 2023 a venit din partea lor: într-una din seri la slujba Paraclisului câțiva dintre ei s-au alăturat cântărețului pentru a citi și ei câteva rânduri din frumoasele rugăciuni închinate Maicii Domnului apoi, seara următoare, grupul a sporit, urmând ca din a treia seara să nu mai rămână copil neimplicat, iar de la citit până la cântat nu a fost decât un pas, la început timid, apoi cu tot mai mare elan au ajuns să ofere răspunsurile la toată Slujba Paraclisului.
Punctul culminant se atinge în seara zilei de duminică, 6 august, când era programată o repetiție a corului „Voci străbune” al parohiei în vederea întâmpinării Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a cărui vizită urma să aibă loc peste 2 zile (08.08.2023). Atât de bine s-au descurcat, încât a venit decizia ca ei să cânte la Paraclisul oficiat de arhiereu.
Nu putem exprima în cuvinte bucuria, dar și surprinderea Presfinţitului, la care am fost martor vizual, în momentul când aceștia au început să cânte, canalizând toată atenția asupra lor, vrând parcă să exprime adevărul că omul s-a dezvoltat ca fiinţă dialogică în raport cu Dumnezeu și că din acest dialog a făcut parte şi muzica prin care omul şi-a exprimat sentimentele, gândurile, aspiraţiile, bucuriile şi necazurile, toate acestea constituite, de cele mai multe ori, ca rugăciune închinată Atotputernicului sau Maicii Sale.
Sunt de actualitate cuvintele Sfântului Vasile cel Mare care spunea: „Cântarea dă strălucire sărbătorilor, produce întristarea cea după Dumnezeu, cântarea e lucrul îngerilor, e vieţuire cerească, tămâie duhovnicească. Este o meşteşugire înţeleaptă a Dascălului (Dumnezeu), care a făcut astfel ca în acelaşi timp să cântăm şi să învăţăm cele de folos. Prin ea se întipăresc mai bine în suflete învăţăturile…”
Dăruirea, implicarea și efortul lor din toată perioada postului Adormirii Maicii Domnului au fost răsplătite prin cuvinte de apreciere, organizarea de activitați recreative (seri de film, drumeții, activități sportive etc), iar colaborarea dintre parohie, școală și primărie a făcut posibilă, tot în semn de apreciere și prețuire pentru implicarea lor, organizarea unei excursii cu caracter educațional (22-23 august 2023), în care să cunoască o parte din locurile, obiectivele de patrimoniu și mănăstirile din cuprinsul județului Maramureș, dintre care amintesc Centrul Cultural Pastoral din Sighet, Muzeul Satului, Memorialul Victimelor Comunismului, manastirea Petrova, Moisei, Bârsana, Rohia, precum și bisericile de lemn incluse în patrimoniul UNESCO, etc.
Toate aceste momente de neuitat au fost posibile prin implicarea unor oameni cu suflet mare, care au jertfit din timpul lor prețios, care s-au implicat necondiționat, nu-i vom aminti cu numele, Dumnezeu știe dăruirea și jertfelnicia fiecăruia, răsplătește întotdeauna peste așteptări.
La iniţiativa preotului paroh Spatar Ovidiu şi în colaborare cu ASCOR Baia Mare, în perioada postului Adormirii Maicii Domnului 2024, a fost organizată o tabără de vară la care au participat copiii din localitate. Ceea ce merită remarcat este faptul că „roadele” muncii copiilor participanţi în tabără, icoanele, care înfăţişează pe Maica Domnului, au fost sfintite și înmânate copiilor spre amintire și folos duhovnicesc.. Au fost dezvoltate parteneriate cu şcoala din localitate pentru proiecte ce au vizat dezvoltarea armonioasă, educaţional-religioasă, a copiilor de aici.
Anual se organizează un concert de colinde de Crăciun la Căminul cultural din sat, dar şi serbări pentru copiii din parohie, care au ca finalitate împărţirea de daruri pentru cei care participă la mărturisirea bucuriei Naşterii Domnului.
Mănăstirea Habra, situată pe meleagurile localităţii Groşi a oferit și anul acesta oportunitatea de a organiza procesiuni anuale cu copiii şi o parte din membrii comunităţii parohiale de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
