Parohia Hideaga
Istoricul comunităţii parohiale
Localitatea Hideaga, judeţul Maramureş este situată la 14 km de municipiul Baia Mare şi la 4 km de comuna Satulung, de care aparţine administrativ, pe şoseaua Baia Mare-Zalău. Se învecinează la nord cu satul Arieşul de Câmpie, la sud cu satul Mogoşeşti, şi la est cu satul Lăpuşel, iar la vest cu Colţirea. Prima atestare documentară apare în anul 1405, care spune că aparţinea de domeniul ,,Cetăţii Chioar”şi descendenţilor Balc şi Dragoş, foşti domnitori ai Moldovei. Un document din 20 aprilie 1566, arată că localitatea aparţinea de domeniul „Cetătii de piatră Chioar” şi se menţionează că între cele 67 localităţi era şi localitatea Hideaga. În anul 1921 apare în documentele de la Bucureşti prin înscrisul lui Ştefan Meteş, sub numele de Hideaga. Numele localităţii vine de la „livada-fântâna rece”. A fost dintotdeauna o aşezare românească în care ocupaţia de bază a locuitorilor a fost agricultura.
Istoricul bisericii parohiale
Prima biserică era aşezată pe locul actualului Cămin cultural, construită din lemn în stil maramureşean. A doua a fost în spatele bisericii actuale, construită din piatră, cărămidă şi lemn, acoperită fiind cu şindrilă. În noaptea de 15-16 august 1928 a izbucnit un incendiu şi biserica a ars din temelie, nemaiputând fi salvate prea multe lucruri, preotul, expunându-se pericolului, a salvat Sf. Evanghelie şi Potirul, restul mistuindu-se în foc. În anul 1929, simţindu-se nevoia unei biserici, preot fiind Peiter Justin, fiul preotului Peiter Alexandru, dimpreună cu Consiliul Parohial şi credincioşii de atunci, au început construcţia noii biserici, între anii 1929-1935. Ca şi ctitor a fost Dr. Ioan Pogaciaş, prefectul Judeţului Satu Mare, care a donat un fond bănesc de 200.000 lei, înzestrând totodată biserica cu cele necesare. Au mai avut şi credincioşii un fond bănesc, iar între anii 1947-1953, preot fiind Pop Alexandru, biserica a fost renovată si târnosită de către Preasfinția Sa, Valerian Zaharia, cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezatorul”, la data de 26 octombrie 1957. Biserica a fost ridicată din cărămidă, după un plan tip navă, dreptunghiular, prelungit, cu două abside laterale în naos, cu dimensiunile 24m x 16m. Absida altarului este poligonală decroşată, naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe partea estică a edificiului sunt situate două turnuri adosate lăcaşului cu şarpantă în formă de bulb şi care adăpostesc patru clopote. Pictura a fost realizată între anii 2011-2016. În această perioadă, biserica a fost împodobită cu o catapeteasmă nouă. S-au efectuat lucrări și la exteriorul bisericii, refăcându-se fațada și în data de 1 iulie 2018 a fost târnosită. Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde o clopotniţă construită din beton, între anii 1982-1983, care adăposteşte clopotul cel mai mare, în greutate de 650 kg.
Casa parohială a fost construită din cărămidă în anul 1947-1948 de către preotul paroh Pop Alexandru şi a fost renovată ulterior de către preoţii parohi Dragoş Vasile şi Sigartău Emanuel.
În patrimoniul parohiei se găsesc următoarele cărţi: Tâlcuirea Evangheliilor şi Cazaniile duminicilor de peste an, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1960; Sfânta şi dumnezeeasca Evanghelie, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1928; Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1964, dar şi un potir argintat, un disc şi o cutiuţă pentru Sfânta Împărtăşanie, foarte vechi, nedatate, dar cu valoare evidentă de patrimoniu.
Comunitatea satului Hideaga a fost păstorită de-a lungul anilor de către preoţii: în anul 1733 este amintit un preot pe nume Popa Gheorghe, apoi în anul 1750 preotul Ioan, în anul 1810 preot era Ioan Dragoş, iar în anul 1835 ca preot activa Teodor Nistru. Au urmat apoi cei mai cunoscuţi parohi aici cu anii de păstorire, după cum urmează: Pr. Peiter Alexandru (1905-1921); Pr. Peiter Iustin (1922-1941) ; Pr. Pop Alexandru (1945-1971) ; Pr. Indre Vasile (1971-1991); preot Dragos Vasile (1991-2003); Pr. Sigartău Emanuel (2003-2014); Pr. Pop Cosmin (2014-prezent).
Cântăreţii remarcaţi de comunitate sunt Ilieş Gheorghe (1998-2020), Stan Ioan (2005 – prezent) și Anderco Ioan ( 2020- prezent), iar epitropul este Verzeş Ioan (2010 – prezent).
Cimitirele
În număr de două se află la o distanţă de 1000 m de la biserică spre localitatea Lăpuşel, respectiv în curtea bisericii. Între anii 2020-2023 s-a construit capela mortuară fiind parte din proiectul eparhial: ,, Nici o comunitate parohială fără capelă mortuară”.
Activităţi culturale şi filantropice
În privinţa corului bisericesc menţionăm că a avut un trecut strălucit sub bagheta profesorului dirijor Ion Săcăleanu, în perioada 1968-1983 susţinând un număr de 126 de concerte. Actualmente, din păcate, corul nu mai funcţionează. Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 500 de titluri.
Activităţile pastoral-misionare catehetice şi culturale cuprind: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale: „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; concerte anuale de colinde şi pricesne. Toate aceste programe se defăşoară la iniţiativa preotului paroh Pop Cosmin.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
V.R. Ghenceanu, Convorbiri cu Ion Săcăleanu sau O viaţă pentru muzică, Editura Proema, Baia Mare, 1999
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
