Istoricul comunității parohiale

Localitate Iadără este amplasată în partea de sud-vest a județului Maramureș, în cadrul unității de relief Depresiunea Baia Mare într-o zonă uşor accesibilă, aflată pe cursul pârâului Iadăra, curs de apă afluent al râului Someș, la contactul Țării Chioarului cu Țara Codrului. 

Căutările prin ceața trecutului sunt dificile deoarece informațiile scrise despre localitatea Iadăra după atestarea documentară lipsesc sau sunt puține, iar un mare număr de documente vechi au dispărut în decursul veacurilor. Evoluția politico-socială, religioasă și economică a localității Iadăra poate fi legată însă de istoria Țării Chioarului, unitatea de legătură între Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni, aparţinând ariei „munţilor ascunşi” ai Transilvaniei.

Localitatea a fost atestată documentar ca Nagy-Jeder, Kis-Jeder la 1405 când pe teritoriul Cetăţii de piatră (Kővár) aşezată în comitatul Solnocului de Mijloc sunt amintite “sate româneşti”. În 1424 este din nou consemnată existenţa a două aşezări Iadăra Mare și Iadăra Mică,  iar în 1475 este consemnată localitatea Iadăra.

Locuirea este cu siguranță mult mai veche, dovadă fiind urmele arheologice descoperite în perimetrul localității: spadă – din bronz, ruptă în două, cu capul mânerului de formă ovală datare din epoca bronzului.

„Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania” întocmit de Coriolan Suciu, menționează pentru satul Iadăra, începand din anul atestării si până în prezent, mai multe denumiri:1475 Jeder (Csânki I 557), 1566 Jeder,  Kis-Jeder, Kisjeder, Nagyjeder,  1603 Kiszeder, Nagyzeder (Meteș, Viațaagrară 192, 195, 215), 1733 Jedera (c.K.), 1750 Iadora (c.A.), 1760—1762 Jederseu Judeca (c.B.), c. 1800 ladăra(A.A.F.C.), 1850 Jadera (st. Tr.), 1854 Jeder, Iedera (Bul. 75)

În 1560, Cetatea de Piatră era o țară românească,  reședință administrativă a ținutului în cadrul comitatului Solnocul de Mijloc și își întindea autoritatea peste 55 de sate, împărțite în 10 voievodate. Iadăra Mică și Iadăra Mare făceau parte din Voievodatul lui Dan Butean din Șomcuta (sau Dan Vodă din Buciumi, fiul voievodului Toma din Lucăcești?), alături de Șomcuta, Văleni, Finteușu Mare, Finteușu Mic, Hovrila, Buteasa, Vărai, Buciumi, Finteușu Mare, Finteușu Mic, Tulghieș, Mireș, Remeți.

Conform Urbariului întocmit pe domeniul Chioar din porunca împăratului Maximilian al Austriei în 20 aprilie 1566 are loc un nou atac al turcilor, așezările Iadăra, Ciolt și Buteasa sunt pustii, tabăra turcilor fiind așezată aici”.

Anii 1602-1603 sunt ani de ciumă și război. Conform Urbariului Cetății de Piatră, întocmit în decembrie 1603 Iadăra Mică, Mireșu Mare, Tulghieș, Tijvgkereș(?) făceau parte din Oficiolatul Mireșu Mare, condus de voievodul Mărieș. Nu există nici o mențiune despre Iadăra  Mare. O posibilă ipoteză este legată de atacul tătarilor și transilvănenilor în 1603, multe case fiind  arse  sau  părăsite.

În 1694 Iadăra, cu 45 de locuitori și în 1702 se afla în stăpânirea familiei Teleki.

În 1784, în contextual Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan ,, Patenta de liniștire”, emisă de guberniul de la Sibiu cu privire la răscoala lui Horea, este publicată de cercul Șomcuta Mare de comisarul cercual Teodor Kis și este semnată în Iadăra de Fatul Flore, judele sătesc Fatul Simion, 2 jurațiși, 1 iobag român, iar în Stejera de popa Toader cel Bătrân (posibil preot și la Iadăra!) (Acta MuseiPorolissensis(Zalău), vol III).

În contextual Revoluției de la 1848 locuitorii satului Iadăra au declarat că ,,sunt liberi și nu vor mai presta robotei”.(Arhivele Statului Baia Mare. Acte administrative,1848)

Extrasele din datele statistice despre localități menționează: Iadăra (Jeder)- Comună mică cu parohie veche. Biserică de zid cu hramul Sf. Nicolae, edificată în 1898.

Istoricul bisericii parohiale

Prima dovadă a vieții religioase în Parohia Iadăra apare în Șematismul veneratului cler al Eparhiei Greco-Catolice Române de Maramureș din 1932 unde este consemnată o Parohie veche care avea o Biserică din piatră cu hramul Sf. Nicolae, contruită în 1700. Preot paroh este menționat Paul Fetti.

În perioada 1760-1762, conscripția Ortodocșilor și Greco-Catolicilor, întreprinsă de generalul Buccow, în urma mișcării lui Sofronie, menționează pentru satul Iadăra 1 preot unit, 2 familii de uniți(greco-catolici), 38 de familii neuniți (ortodocși), 1 Biserică neunită(ortodoxă) și faptul că nu exista casă parohială. (Îndrumător bisericesc misionar și patriotic,ClujNapoca, 1987).

În ceea ce privește Biserica actuală, a fost construită în anul 1898 cu hramul Sf. Nicolae, însă, datorită incendiului din anul 1995 arhiva a ars în totalitate și nu am găsit date concrete despre proții care au slujit. 

Biserica este contruită din piatră, după un plan navă cu dimensiunile de 26,60 m lungime și 10,5 m lățime. Absida altarului este semicirculară, iar naosul este acoperit cu o boltă tot semi circulară. Turnul Bisericii este tip clopotniță acoperit la fel ca și Biserica, cu tablă. 

Conform unor documente din Colecția de matricole confesionale – fond nr. 19 de la Arhivele Statului Baia Mare în perioada 1859-1934 în localitatea Iadăra sunt menționați cu perioade mai lungi sau mai scurte de slujire preoții: Paulu Cotuțiu, Mafteiu Popu, Petre Lupuțiu, Andreiu Babiciu, Paul Fetty. Din anul 1943 sunt mentionati următorii preoți: pr. Filip Ioan 1943-1954, pr. Mercea Dumitru 1955-1976, pr. Pop Cornel 1976-1977, pr. Varga Nicolae 1977-1993, pr. Hojda Gavrilă 1994-2007, iar din 2007 până în prezent pr. Giurge Vasile-Daniel.

În anul 1985 sunt realizate importante lucrări la biserică: schimbarea acoperișului, zugrăveli interioare și tencuială în terasit. În urma acestor lucrări la 8 septembrie 1985, biserica a fost resfințită de către Preasfintitul Parinte  Justinian Chira, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, preot paroh fiind Varga Nicolae.

În anul 1995, în urma unui incendiu, Biserica a ars în proporție de 80%. S-au realizat următoarele lucrări:tencuieli interioare, pictură în ”frescă”, iconostas și pardoseli, iar în urmaa castor lucrări slujba de târnosire a fost făcută la data de 26.07.1998 de către PS. IUSTINIAN CHIRA EPISCOP AL MARAMUREȘULUI ȘI SĂTMARULUI, preot paroh fiind Hojda Gavrilă.

Între 2008-2010 s-a construitun Altar de vară, s-a vopsit tabla pe acoperișul Bisericii, s-a zugrăvit Biserica și casa parohială la exterior, s-au pus uși și geamuri termopan la Biserică, toate aceste lucrări au fost resfințite la data de 10.10.2010 de către PS IUSTIN SIGHETEANUL, ARHIEREU-VICAR AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A MARAMUREȘULUI ȘI SĂTMARULUI.

Între 2018-2020 s-a refăcut în totalitate Sfântul Altar (Sf. Masă, Proscomidiarul, pardoseli, veșmântar) și s-a construit Capela de cimitir, toate aceste lucrări fiind sfințite de PS TIMOTEI SĂTMĂREANUL, ARHIEREU-VICAR AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A MARAMUREȘULUI ȘI SĂTMARULUI, când a oferit Bisericii și al doilea hram: Sfinții Martiri Brâncoveni.

Cimitirele

Localitatea are Capelă de cimitir.

Localitatea are două cimitire.

Profilul actual al Parohiei

În present Parohia Ortodoxă Română Iadăra însumează 698 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Giurge Vasile-Daniel, cântăreț bisericesc este Prună Dănuț, paraclisier Bîrle Andrei, iar epitrop  Pop Ioan. 

Programul slujbelor se desfășoară după rânduielile bisericești și se fac activități periodice cu copiii. Parohia este de asemenea receptivă la acțiuni filantropice.

Bibliografie

1. TeodorArdelean, Laura Temian, LazărTemian, Valentin Băințan, Zamfir Dragomir, LaviniuArdelean, File de cronică, ȚinuturileChioar, Codru, Lăpuș, Maramureș, Baia Mare, 2016, p.81
2. Hampel, J., AÉ, XI, 1891, p.82
3. Hossu, Valer, NobilimeaChioarului, Baia Mare, 2003
4. Șematismulveneratuluicler al Eparhiei Greco-CatoliceRomâne de Maramureș din 1932, p.26
5. Îndrumătorbisericescmisionarșipatriotic,ClujNapoca, 1987

Șematismulveneratuluicler al Eparhiei Greco-CatoliceRomâne de Maramureș din 1936 retipăritîn 2011, p.35