Parohia Lazuri
Istoricul comunității parohiale
Localitatea Lazuri este atestată istoric în anul 1261, sub denumirea de„posesio Lazar” în anul 1284 „ Villa Lazar”, în 1323 „possessio Lazaar”, în 1384 „Lazari” , în 1350 „Lazaar”. Hotarul satului este străbătut de râul Tur și de șoseaua județeană Satu Mare – Bercu, la 7 km de orașul Satu Mare. O zonă fertilă, localitate bogată, gospodării bine închegate.
Românii împroprietăriți, puțini la număr, au venit în localitate în perioada 1925-1927 și chiar mai târziu, construindu-și locuințe și anexe gospodărești. Din tabelul nominal al împroprietăriților rezultă că cei mai mulți erau originari din Munții Apuseni și restul din localitatea Iapa- Sighetu Marmației. Moții provin din zona Beliș și Valea Drăganului.
Istoricul bisericii parohiale
În localitate nu exista nicio biserică românească. Exista o biserică greco-catolică ruteană, astfel că moții au fost nevoiți să aducă o biserică de lemn din Munții Apuseni, localitatea Poșaga. Biserica a fost reclădită și apoi tencuită în perioada 1930-1932, lucrarea fiind suportată de cele 18 familii de moți ortodocși din localitate.
Cel care s-a îngrijit la început de viața spirituală a satului a fost preotul Ioan Rujdea. Acesta locuia în Satu Mare și venea o dată pe lună la biserica ortodoxă a moților. Biserica avea hramul „Sfinții Petru și Pavel” și a fost sfințită în 1932 , după terminarea lucrărilor de reclădire și reamenajare. În interiorul bisericii, pe o placă de marmură fixată pe peretele de la răsărit, stăteau scrise următoarele: „Reziditu-s-a mărită în Lazuri, această Sfântă Biserică Ortodoxă, a eroului Cloșca, adusă din Munții Apuseni, sub arhipăstorirea P.S.S. Episcop Roman, prin strădania ctitorului ei Pr. Ioan Rujdea, primul preot, și din jertfelnicia bunilor creștini- 29 iunie 1933”.
În perioada ocupației horthyste, la biserică au slujit și preoții greco-catolici: Petru Gherman, Ynde, iar după război: Pr. Doboși, Pr. Ardeleanu, Pr. Aurel Balnici – ultimii mai des după unificarea din 1948.
În ianuarie 1973, filia Lazuri a devenit parohie, prin unificare cu filiile Bercu Nou și Micula Nouă.Câțiva ani parohia a fost păstorită de preotul Hotea Cornel, de la parohia Petea, apoi au urmat pr. Pop Gheorghe, pr. Ploscariu Stelian, pr. Bălaj Flaviu Marian iar din anul 2018 până în prezent Pr. Mureșan Samir Ionuț.
În timpul pastorației părintelui Bălaj Flaviu Marian, la data de 25 noiembrie 2007, se pune piatra de temelie, pentru zidirea unei biserici din cărămidă de către Preasfințitul Părinte IUSTIN, pe atunci Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, pentru a răspunde nevoii comunității orotodoxe care era în creștere.
Până în anul 2017 se execută lucrările de zidire a acestui lăcaș de cult, din bolțari de cărămidă, se acoperă cu tablă de inox, se montează geamurilor din pvc, se aplică tencuiala în interior și în exterior pe cele trei turnuri până la nivelul acoperișului. După incendiul iscat la biserica de lemn, ca urmare a daunelor produse se renunță la slujirea în acest lăcaș de cult.
Din anul 2017, cu binecuvântarea și sub îndrumarea Preasfințitului Părinte Iustin, episcop al Maramureșului și Sătmarului, se continuă lucrările la lăcașul de cult sub pastorația preotului Mureșan Samir Ionuț, realizându-se următoarele lucrări: zidirea mesei sfântului altar de către meșterul Boghian Gheorghe Alexandru, din localitatea Lazuri, consilier parohial, introducerea instalației de încălzire în pardoseală, prin ajutorul financiar a familiei Moldovan Ioan Mihai, placarea pardoselii, a scărilor de urcare în cor și a corului cu marmură, de către meșterul Boghian Gheorghe Alexandru, realizarea și montarea catapetesmei, precum și pictarea icoanelor, montarea candelabrelor, a lustrelor, și a reflectoarelor în interiorul și exteriorul bisericii, realizarea instalației de sonorizare, înfrumusețarea bisericii prin achiziționarea tuturor celor necesare sfintelor slujbe (scaun arhieresc, axioniță, scaune, strănile împrejurul bisericii, proscomidiar, covoare, sfinte vase, veșminte, cărți de cult).
În exteriorul bisericii s-au executat următoarele: finalizarea montajului de tabla de inox pe partea de intrare, la cele două apside, care s-au realizat pentru a proteja scările și intrările laterale, aplicarea adezivului și a tencuielii decorative, a ancadramentelor la geamuri și uși, montarea ușilor de stejar la cele șase intrări, realizarea din mozaic a icoanei ,,Învierea Domnului” montată pe frontispiciul bisericii, conducerea apei pluviale, aplicarea izolației și placarea cu piatră a fundației și a treptelor exterioare cu granit, pavarea împrejurul bisericii și a aleii principale de intrare în curtea bisericii, împrejmuirea terenului aferent bisericii prin zidirea gardului din bolțari de beton și panouri din fier, montarea instalației de irigație a gazonului, amenajarea curții, inclusiv sculptarea și sfințirea a două troițe care să străjuiască la poarta bisericii.
În proximitatea lăcașului de cult s-a edificat o construcție anexă, cu destinația de sală pentru evenimente social culturale și catehetice precum și un grup sanitar.
Aceste lucrări se datorează dragostei și jertfelniciei Consiliului Parohial în frunte cu epitropul Taloș Constantin Ioan, credincioșilor acestei parohii și a altor oameni de bine.
