Parohia Merișor
Istoricul comunităţii parohiale
Satul Merişor, judeţul Maramureş, este aşezat lângă drumul european E 58, la o distanţă de 14 km de municipiul Baia Mare şi la 6 km de oraşul Tăuţi-Măgherăuş, de care aparţine administrativ. Despre existenţa acestei aşezări se pomeneşte pentru prima dată în secolul al XV-lea. În anul 1493 aşezarea se numea “Monosthory”, nume ce se trage probabil de la vreo mănăstire ce a existat în acele timpuri pe locurile acestea, drept dovadă fiind inscripţionată pe una din troiţele înălţate următoarea mărturie: „Şi în loc de mănăstire este o sfântă răstignire”. Satul făcea parte din domeniul cetăţii Seini. La sfârşitul secolului al XVIII-lea satul era împărţit între mai mulţi moşieri care au stăpânit până la jumătatea secolului al XIX-lea. În jurul anului 1900 nu mai existau moşieri şi tot acum se semnalează prezenţa unor cooperative de consum. În anul 1894 existau 57 case cu o populaţie de 294 locuitori. În prezent, conform ultimului recensământ, vieţuiesc aproximativ 240 de locuitori.
Istoricul bisericii parohiale
Biserica veche era construită din lemn şi se afla pe malul Râului Someş, în mijlocul vetrei satului de atunci. Între anii 1750-1800, această biserică a fost distrusă de un incendiu. Actuala biserică a fost zidită din piatră în anul 1823 de către credincioşii din satul Merişor, după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile 23m x 8m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară uşor aplatizată. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn angajat navei, cu şarpantă în formă de coif. Între anii 1980-1981 s-au făcut reparaţii capitale şi s-a pictat biserica sub păstorirea preotului Aurel Luca, fiind sfinţită de către IPS Sa Teofil Herineanu şi PS. Sa Justinian Chira. Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde o clopotniţă care adăposteşte două clopote. Până în anul 1930, satul Merişor a fost filie la satul Cicârlău, iar din acest an, până în anul 2000, a fost filie la Buşag, când devine parohie de sine stătătoare avându-l ca prim preot paroh pe Fereştean Viorel, până în anul 2002.
Între anii 2016-2023 s-au realizat ample lucrări de renovare interioară și exterioară a bisericii, care au constat în:
– consolidarea structurii de rezistență a bisericii;
– realizarea unui sistem de drenaj în jurul bisericii;
– reorganizarea Sfântului Altar prin zidirea Sfintei Mese, a proscomidiarului, precum și a Scaunului Arhieresc;
– pictarea Sfântului Altar;
– introducerea încălzirii în biserică;
– zidirea unui nou lumânărar, placat cu piatră;
– renovarea exterioară a lăcașului de cult;
Toate aceste lucrări au fost executate prin purtarea de grijă și sub îndrumarea preotului paroh Stoica Daniel Ștefan, alături de consiliul parohial, cu sprijinul credincioșilor parohiei, precum și al autorităților locale și centrale.
În anul 2023, Biserica a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Casa parohială a fost construită din cărămidă între anii 2001-2008 de către preoţii Fereştean Viorel şi Mociran Daniel. Între anii 2022-2023 s-a schimbat acoperișul și s-a renovat exteriorul casei parohiale prin purtarea de grija a preotului paroh Stoica Daniel Ștefan și a Consiliului Parohial. În anul 2024 se renovează capital interiorul casei parohiale prin purtareea de grijă a preotului paroh Boldijer Ionuț Marian.
În patrimoniul parohiei se găsesc următoarele cărţi bisericeşti: Octoihul Mare, Editura Tipografia Cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1952; Triod, Editura Tipografia Cărţilor bisericeşti, Bucureşti, nedatat, tipărit sub îngrijirea preoţilor Grigore Oancea şi Dumitru Cristescu; Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1956; Ceaslov, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1945; Apostol, Editura Tipografia Cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1940; Evanghelie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1964; Penticostar, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti 1953.
Comunitatea satului Merişor, de când a devenit parohie de sine stătătoare şi până azi, a fost păstorită de-a lungul anilor de către preoţii: Pr. Fereştean Viorel (2000-2002), Pr. Mociran Daniel (2002-2010), Pr. Stoica Daniel-Ştefan (2010-iulie 2024), Pr. Boldijer Ionuț Marian (2024-prezent).
Cântăreţul remarcat de comunitate este Hotea Mihai (2002 – prezent), iar epitropi: Mic Valer (1982 – 2016), Trella Elvis (2016-prezent)
Cimitirele
Sunt în număr de două. Unul dintre ele este amplasat în partea nordică a satului unde câteva cruci şi pietre funerare vechi atestă o existenţă de peste o sută de ani. Cel de-al doilea cimitir este amplasat în partea de sud-est a satului, iar din cauza inundaţiilor din anii 1970, o mare parte a acestui cimitir a fost strămutată mai aproape de sat pe un teren mai înalt. În anul 2016, prin purtarea de grija a preotului paroh Stoica Daniel Ștefan și cu implicarea autorităților locale, s-a construit în cimitirul parohiei Capela mortuară.
Activităţi culturale şi filantropice în trecut
Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 200 de titluri. Activităţile pastoral-misionare catehetice şi culturale cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale: „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; concert anual de colinde și seri catehetice în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
