Parohia Mocira
Istoricul comunităţii parohiale
Satul Mocira, situat la o distanţă de 5 km de centrul Municipiului Baia Mare, apare şi sub denumirea de Hidegkuth (fântâna rece), fiind atestat documentar încă din anul 1405. Sub această denumire îl regăsim până în anul 1828, când apare, pentru prima dată, denumirea de Mocira, nume care provine din limba maghiară Mocsar (loc mlăştinos din pădure). O denumire intermediară a localităţii se regăseşte în anul 1913 şi este Laposhidegkut. În anul 1592 localitatea Mocira aparţinea de cetatea Băii Mari, iar în anul 1602 intră în posesia conţilor maghiari Ştefan Szabo şi Farcaş, ca donaţie. În 1654 trece în proprietatea lui Way Peter şi apoi a baronului Banffy. În secolul al XIX-lea o regăsim în proprietatea grofilor din familia Bethleen, iar anul 1880 este anul în care Barbul Gavril, notar cercual în localitatea Seini şi membru al unei familii nobiliare, devine coproprietar al „moşiei” Mocira alături de inginerul de mine Ioan Lăzărescu, deţinând-o până în anul 1948.
Satul Mocira, aflat în imediata proximitate a oraşului Baia Mare, cu o populaţie care s-a situat, de-a lungul timpului, în jurul cifrei de 850 de locuitori, s-a format în urma aşezării acestora pe meleagurile care le ofereau oportunitatea de a se îndeletnici cu agricultura, legumicultura şi creşterea animalelor, dar şi vecinătatea unui oraş ca Baia Mare.
Istoricul bisericii parohiale
Comunitatea satului Mocira are ca referinţă administrativ-bisericească faptul că a funcţionat ca parohie încă din anul 1680. Biserica veche a satului Mocira a fost zidită din piatră în anul 1858, pe locul acesteia aflându-se actuala capelă mortuară a parohiei. Biserica actuală a Parohiei Mocira a fost construită între anii 1948-1964, în timpul păstoririi preotului Benea Alexandru (1948-1955) şi a preotului Ardelean Alexandru (1955-1976) după un plan trilobat cu absidele laterale rectangulare, cu dimensiunile 37m x 16m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o turlă centrală pe tambur. Pe latura vestică a edificiului sunt situate trei turnuri, unul central şi două laterale angajate navei, cu şarpantă în formă piramidală. Pictura a fost executată de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc între anii 1981-1984, în ulei, în timpul păstoririi preotului Costinaş Andrei. Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde şi o capelă mortuară construită din cărămidă între anii 2010-2011, la iniţiativa preotului paroh Fereştean Viorel. În anul 2023 s-au făcut ultimele lucrari de restaurare și reamenajare în interiorul bisericii, iar în anul 2024 s-a restaurat integral fațada acesteia.
Casa parohială, situată la o distanţă de 30 m faţă de biserică, a fost construită pe locul unei vechi case parohiale, între anii 1982-1985. Construcţia, din cărămidă şi beton armat, s-a desfăşurat la iniţiativa preotului paroh Costinaş Andrei (1976-1987), iar anexele gospodăreşti s-au construit în timpul păstoririi preotului Lupşe Gheorghe (1987-2002).
În muzeul parohiei sunt expuse un număr de 12 icoane cu Sfinţii Apostoli şi o icoană care înfăţişează Cina cea de Taină, toate datând din anul 1958. Totodată parohia deţine şi nouă icoane cu sfinţi care nu au putut fi identificaţi datorită stadiului destul de avansat de degradare a acestora, dar care datează, la fel ca cele menţionate mai sus, din anul 1958. Toate icoanele au făcut parte din vechiul iconostas al bisericii care a fost donat de către comunitate bisericii satului Ulmoasa, unde se află şi în prezent, cel mai probabil în anul 1977, când a fost confecţionat un iconostas nou pentru biserica din Mocira.
În patrimoniul parohiei Mocira se află uşile împărăteşti care s-au păstrat din vechiul iconostas şi care datează din anul 1958, conform inscripţiilor aflate pe icoanele care au făcut parte din acesta. Obiecte vechi de cult: vase liturgice din argint (potir, disc şi steluţă) care datează, conform inscripţiei din interiorul lor, din anul 1857, o trusă de botez, incompletă, din argint, care are inscripţia anului 1857.
Cărţi vechi: Penticostarul, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1924; Triodul, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1930; Apostol, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940; Ceaslov, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodox, Bucureşti, 1945; Gramatica muzicii psaltice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951;Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1956; Tâlcuirea Evangheliilor şi Cazaniile Duminicilor de peste an, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1960.
Comunitatea satului Mocira a fost păstorită, de-a lungul timpului, de preoţii: Pr. Vasilie Moldovan (1770-1781); Pr. Dunca Gabriel (1806-1826); Pr. Ioannes Papp (1826-1827); Pr. Basiliu Lazar (1827-1836); Pr. Bilţiu Ştefan (1836-1856); Pr. Zoicaş Ioan (1857-1883); Pr. Breban Avram (1883-1907); Pr. Pop Andrei (1908-1918); Pr. Brehaiţă Ioan (1918-1948); Pr. Benea Alexandru (1948-1955); Pr. Ardelean Alexandru (1955-1976); Pr. Costinaş Andrei (1976-1987); Pr. Lupşe Gheorghe (1987-2002); Pr. Fereştean Viorel (2002-prezent).
Comunitatea satului Mocira a consacrat amintirilor şi referinţelor de dăruire şi slujire pe cântăreţii bisericeşti: Szabo Augustin (1878); Zoicaş Aurel (1878-1880); Bălan Gavril (1880-1900); Costin Gheorghe (1900-1915); Vâclea Ioan (1930-1955); Gherasim Ioan (1990-prezent). Epitropii care s-au remarcat pentru jertfelnicia faţă Biserica lui Hristos, din sânul comunităţii mocirene sunt : Banc Basiliu (1842); Todoru Costanu (1848); George Brenzei (1930); Rogojan Ioan (1942); Brânzei Emil (1994-2018); Gherasim Gavril ( 2018- prezent).
Cimitirul
Se află în jurul Bisericii şi datează din secolul al XVIII-lea. Capela mortuară a fost construită din cărămidă între anii 2010-2011.
Activităţi culturale şi filantropice
Corul mixt al bisericii a fost înfiinţat în anul 1955, la iniţiativa profesorului şi cântăreţului
bisericesc Babiciu Gavril (1955-1993) şi a funcţionat până în anul 2002. Corul, care s-a remarcat printr-o bogată şi premiată activitate, l-a avut ca dirijor reprezentativ pe profesorul Podăreanu Iustin (1973-1979). Începând cu anul 2007, preotul paroh Fereştean Viorel a înfiinţat o corală bărbătească cu membrii comunităţii parohiale. Corala s-a remarcat atât în spaţiul public, prin concerte de colinde şi cântări bisericeşti, dar mai ales în spaţiul eclesial unde înfrumuseţează într-un mod aparte demersul liturgic al comunităţii.
Biblioteca parohială este situată în casa parohială şi conţine peste 1.500 de titluri.
Muzeul Parohiei Mocira: În clădirea casei parohiale, începând din anul 2010, preotul paroh Fereştean Viorel a amenajat un spaţiu special destinat obiectelor şi portului popular pentru a conserva şi menţine vie amintirea tradiţiilor şi obiceiurilor, dar mai ales mărturisirea credinţei oamenilor care şi-au petrecut existenţa pe aceste meleaguri.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii, în cadrul programului naţional „Hristos împărtăşit copiilor” și programe organizate în preajma marilor sărbători de peste an de către preotul paroh Fereştean Viorel. Acţiunile filantropice cuprind răspunsul binevoitor şi prompt al comunităţii la cererile celor aflaţi în nevoi.
Pelerinaje la mănăstirile din ţară au fost organizate la iniţiativa preotului paroh Fereştean Viorel atât pentru membrii corului cât şi pentru grupuri de enoriaşi din parohie.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
