Istoricul parohiei

Înființarea parohiei nu a fost surprinsă în documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș din 1777 menționând că Parochia Mojsziniensis est Mater, quae cum Impopulatione Possessionis hujus antiquo tempore erecta habetur.

1365. Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făcea parte și localitatea Moisei.

1530. Conscripția din acest an menționează un ”popă”, din păcate îl menționează fără nume.

1554. Este pomenit primul nume al unui  preot: nobilul Teodor presbiterul, poate chiar preotul din 1530.

1631 – 1651. Între acești ani este pomenit Demetriu Pop, preotul Moiseiului care se intitulează episcop al preotilor de legea greceasca din comitat. Popa Dumitru a funcționat ca și episcop între anii 1635-1639 fără a fi sfințit și fără a primi diplomă princiară, fiind cu greu acceptat de către Congregația nobiliară, acesta nerenunțând la titlul de presbiter, intitulându-se „ presbyter possessionis Majszin et episcopus”, sau „episcopus Demetriu Pap presbyter  

1641. Din acest an avem prima mențiune indirectă despre o biserică. Este vorba despre un pomelnic având ca dată 13 octombrie. 

Sec XVII. De la mijlocul secolului avem o mențiune despre o biserică în partea de sus a satului.

1717. În 3 septembrie tătarii jefuiesc și incendiază cele două biserici din sat. 

1720 – 1721. În această perioadă se construiesc două biserici: în partea de sus a satului numită a Vlonghenilor și în partea de jos (azi centru localității) numită a Pop – Comăneștilor. Amândouă biserici vor purta hramul prepodoamnei noastre Parascheva.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm că  amândouă biserici erau închinate Sfintei Parascheva, erau în stare bună, construite din  lemn, cu un turn și  acoperiș din draniță. Fuseseră binecuvântate de episcopul Dosoftei Teodorovici al Maramureșului (1718 – 1735), dar acum aveau antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Una din biserici avea potir din staniu, iar cealaltă de argint, fiecare avea un  candelabru din cupru două clopote pe care le-a binecuvântat episcopul Dosoftei. La parohie erau trei preoti: Nicoraș  Koman hirotonit în Moldova de episcopul Varlam ( episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745), Lupu Vlas(in) și Ștefan Ivașcu, hirotoniți de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735).

1779. Din pisania de pe portalul ușii  aflăm că în anul:„ 1779  din mila D(o)mnului acest lucru au plătit corat(or) Ion Hojda Coman.”  Textul pare a indica o reparație a bisericii, poate chiar pictarea ei și schimbarea portalului și a ușii de intrare. Arhitectul Alexandru Baboș crede că textul vorbește despre construcția bisericii. Dacă e așa, oare ce s-a întâmplat cu biserica ridicată în 1720 pomenită atât în Vizitația din 1751 cât și în Conscripția din 1777? Se păstrează ușile împărătești originale din acest an, iar pictura de pe ele poate fi atribuită pictorului oficial al episcopiei din Muncaci, Tadei Spalinsky, e de părere arhitectul Baboș.

1783. Popa Hojda Timotei și cu soața sa Coman Pop Ileană cumpără un clopot la biserică după cum mărturisește inscripția de pe el.

1813. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1840 – 1848. Sub păstorirea preoților Ioan Man de Șieu și Andrei Koman, în apropierea bisericii de lemn a Pop-Comăneștilor se ridică actuala biserică de piatră, păstrând   hramul  Cuvioasei Paraschiva.

1860. În jurul acestui an, biserica Pop – Comăneștilor a fost vândută sau dăruită locuitorilor din Ruscova. În noua locație, biserica, care a primit un nou hram – Sfântul Nicolae, a rămas până în anul 1954 când a fost desfăcută și mutată tot în Ruscova în partea de sus a comunei în locul numit Oblaz. Aici din lemnele bisericii a fost construită o nouă biserică.   

1880. După acest an biserica Vlongenilor este dărâmată, după ce o alunecare de teren i-a afectat structura.

1912. Bisericii de piatră i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea preotului Alexandru Coman. Tot în acest an se construiește o casă parohială din piatră ce va dăinui până în anul 1989. 

1964.  Biserica a fost zugrăvită în interior și exterior sub păstorirea preotului Oprișanu Mihai. 

1972.  Sub păstorirea preotului Toma Păunescu are loc o primă renovare a bisericii: s-a vopsit acoperișul de tablă, exteriorul bisericii, iar la interior s-a recondiționat catapeteasma, s-a completat pictura pe boltă și s-a rezidit sfânta masa. Biserica a fost sfințită în data de 14 octombrie de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Episcopul Vadului Feleacului și Clujului.

1974. Se construiește o poartă maramureșeană din lemn de stejar de către meșterii Gheorghe Popilean și Vasile Tomoiagă.

1981 – 1982.  Sub păstorirea preotului Timiș Dumitru vechiul iconostas este înlocuit cu unul nou și se achiziționează mobilier nou în toată biserica. 

1989 – 1990. Se construiește actuala casă parohială.

1992 – 1995. Se repictează biserica în tehnica fresco de către pictorul Tistu Teodor din Șomcuta Mare. 

1999. În 15 august se înființează parohia Moisei Lunca prin rearondarea parohiei, preot paroh fiind numit Timiș Dumitru Junior.  

2014 – 2015. Se construiește așezământul social Sfânta Parascheva.

2016 – 2021 Sub păstorirea preotului paroh Tomoiagă Vasile și a preotului slujitor Podină Paul, s-au făcut lucrări ample la biserică: s-a refăcut casa scărilor de acces la cor, s-au turnat alei în jurul bisericii s-au refăcut treptele exterioare, s-au schimbat geamurile și ușile, a fost zugrăvită biserica în exterior, s-a cumpărat mochetă nouă, s-a confecționat un nou mobilier bisericesc și s-a reorganizat altarul: s-a pus granit pe jos și a fost refăcută sfânta masă.

În 22 august 2021 biserica este resfințită de către Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, ocazie cu care a primit și al doilea hram: Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul.

2022. Se renunță la vechiul sistem de încălzire pe calorifere și se introduce încălzirea prin pardoseală.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramurile Sfânta Cuvioasă Paraschiva și Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul,  o casă parohială,  așezământul social Sfânta Cuvioasă Paraschiva compus dintr-un apartament la etaj și o sală de mese la parter, două cimitire,  11 cărți de cult din sec XVIII – XIX, și 5 icoane din sec XVIII, aflate în custodie la muzeul de la mănăstirea Bârsana.

Evoluția demografică pe parcursul a 4 secole a parohiei arată astfel:

Anul	1792	1821	1847	1877	1903	1936	1992	2002	2011
Nr. suflete	864	1656	2032	2198	2224 și	3590	3650	3498	3563
		20 la mănăstire	57 la mănăstire	83 la mănăstire	372 la mănăstire

Preoții slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1530 Conscripția din acest an menționează un popă; din păcate îl menționează fără nume. 

1553 – 1554 nobilul T(e)odor presbiterul. Oare să fie cel pomenit la 1530?

1599 Ioan Coman de Moisei   

1631 –1650 Demetriu Pop preotul Moiseiului care se intitulează  episcop al preotilor de legea greceasca din comitat. Popa Dumitru a funcționat ca și episcop între anii 1637-1639 fără a fi sfințit și fără a primi diplomă princiară, fiind cu greu acceptat de către Congregația nobiliară, acesta nerenunțând la titlul de presbiter, intitulându-se „presbyter possessionis Majszin et episcopus”, sau „episcopus Demetriu Pap presbyter”  

1650 –  1694 protopopul Mihai Coman  și preoteasa lui Măriuța, ctitorul mănăstirii Moisei  

1650 – 1685   popa Lupu Coman din Moisei 

1677 – 1699 nobilul Vasile, preotul satului Moisei   

1690 – 1699  popa Mihali

1682 – 1725  popa Koman Grigore

1682 – 1699 popa Iacob 

1699 – 1707 popa Petru 

1699 – 1707 popa Nicoară

1699 – 1715 popa Lupu  

1699 – 1715 popa Toma

1699 – 1715 popa Ionașco Coman pomenit în 1714 ca Ionașcu din Moisei, ”inspector al bisericii romanești.” Retras la mănăstirea Moisei în jurul anului 1719 când este pomenit cu numele de călugăr (H)Iorest și mai apoi ajuns arhimandrit în anul 1732.

1722 – 1725 protopop Timotei Ivascko   

1707 – 1725 popa Koman Lupei 

1707 popa Istratie 

1715 – 1725 Koman popa Miron 

1725 – 1751 Lupu Vlas(in) (onoratul  Laurențiu alias popa Lupu la Bud) hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735). 

1718/35 – 1752   Ștefan Ivașcu, hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 –  1735).

1745 – 1768 Nicoraș /Nicolaus Koman hirotonit în Moldova de episcopul Varlam 

(episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745). 

1763 – 1775 Mihail Koman  

1774 –1792  popa Hojda Timotei la biserica Moiseiului din Jos cu soața sa Coman Pop Ileană  

1791  Coman Panteleimon  

1800 – 1813 Georgiu Mihaly  

1813/4 – 1825 Ioan Koman (1774 – 1825)  

1825 – 1831 Nicolae Hoșda. În perioada 1814 – 1825 a fost al doilea preot al parohiei, slujind probabil  la biserica Vlonghenilor, parohia fiind administrată de Ioan Koman. (n.1776, seminarul de la Ungvar 1798 – 1801 )

1831 – 1832 Timoteu Hoșda  

1832 – 1843 Ioan Man de Șieu    

1844 – 1878 Andreiu Coman/Andreas Koman  și Lupu Iuga consemnat doar de Tit Bud.

1878 – 1902  Baziliu/ Vasile  Dragoș 

1902 – 1905 Ioan Coman 

1905 – 1923  Alexandru Coman 

1923 – 1938 Coman Andrei Boandi  

1938 – 1948 Nap Gavril  

1948 – 1950 Ursa Axente  

1950 – 1958 Cârneală Ioan  

1958 – 1971 Oprișan Mihai  

1971 – 1976 Păunescu Toma  

1976  Petrovai Gheorghe, preot pensionar care suplinește parohia 6 luni.

1976 – 2016 Timiș Dumitru  

2000 – prezent        Tomoiagă Vasile, preot II între anii 2000 – 2016, preot paroh din 2016  

2016 – prezent         Podină Paul, preot II

Istoricul parohiei

În anul 1937, adunarea parohială din Moisei a constatat nevoia unei biserici în zona cunoscută sub numele Izvorul Dragoș. Nevoia era dictată de distanța mare până la biserica din centru, de activitatea misionară intensă a preoților ortodocși din Borșa și de intensificarea prozelitismului sectar. În acest context s-a hotărât construirea unei biserici pe un teren al parohiei unde exista un mic cimitir. 

1937. Adunarea parohială din Moisei hotărăște construirea unei biserici în marginea satului spre Borșa, zonă cunoscută sub numele de Izvorul Dragoș.

1938 – 1939.  Biserica de lemn este construită de  meșterii Domin Ianoș din Sighet și Felner Emeric din Vișeu de Sus, parohia Moisei punând la dispoziție lemnele necesare construcției.

1940. Biserica este tencuită în interior. Din cauza războiului în perioada 1940 – 1945 lucrările s-au suspendat la biserică, ele fiind reluate abia în 1951.

1944. În 14 octombrie un grup de 31 de români acuzați de ”trădare de patrie, patriotism românesc și partizanat” sunt împușcați de trupele hortyste în două case de lemn de la periferia comunei pe drumul principal ce duce spre Borșa. 29 din cei 31 sunt omorâți, iar doi reușesc să supraviețuiască:  Vasile Petean, originar din comuna clujeană  Pălatca, și Vasile Ivașcu din Vișeu de Mijloc. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. La două săptămâni de la acest eveniment, ei  sunt înhumați într-o groapă comună aproape de una din casele unde au fost împușcați. Artistul Vida Gheza a creat în 1966 un grup statuar format din 12 statui de stejar intitulat Monumentul martirilor de la Moisei. În 1972 statuile de stejar au fost înlocuite cu statui de piatră.

1951. Se reiau lucrările la biserică tencuindu-se exteriorul, iar în interior se execută o pictură modestă. Protopopul Andreica Vasile va săvârși  o slujbă de binecuvântare, provizorie a noului lăcaș de cult, ce a primit hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena.

1955. Comunitatea de la Izvorul Dragoș este transformată în parohie, primul preot fiind Oprișanu Mihai. 

1956. Se construiește  un iconostas și se ridică o casă parohială. 

1969. Preotul Andreka Petru   pictează  biserica cu pictorul Susnak Ludovik, iar biserica este sfințită de Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului în 16 noiembrie, ocazie cu care biserica primește un nou hram: Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril.

1983. Preotul Tomoiagă Ioan-Paul, împreună cu consiliul parohial hotărăsc să construiască o biserică nouă datorită creșterii numărului de  credincioşilor.

Întrucât biserica propusă spre a fi construită era de dimensiuni mari, iar terenul de construcție se afla la șoseaua principală din localitatea Moisei, autoritățile județene au refuzat sa acorde autorizația de construire.

1984 – 1987. În condițiile în care autoritățile statului au refuzat acordarea unei autorizații de construcție, parohia a hotărât să înceapă totuși construcția bisericii, fiind conștienți de riscurile la care se expun.  

Autoritățile județene si cele de pe line politică  au încercat în mai multe rânduri să oprească construirea bisericii prin diverse metode (amenzi, ameninţări, tracasări, blocarea materialelor de construcție), însă s-au lovit de determinarea credincioșilor și nu au avut succes. Noua biserica s-a ridicat în jurul celei vechi, construcţia fiind finalizată în anul 1987. 

1988. S-a construit gardul de incintă și s-a pus temelie la o nouă casă parohială. 

1990 – 1991. Pictură, în tehnica fresco, a fost realizată de către pictorii Teodor Ştefan, Victor Tistu şi Cristian Dosa.

1992. Biserica a fost sfinţită la data de 7 iunie  ”întru cinstea şi pomenirea eroilor şi martirilor neamului românesc”, de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Justinian  episcopul  Maramureşului şi Sătmarului, Preasfințitul Părinte Ioan, episcopul   Oradiei,  Preasfințitul Părinte Casian episcopul   Galaţiului și Preasfințitul Părinte Calinic, episcopul  Argeşului, înconjuraţi de un sobor de peste 70 de preoţi şi o mulţime de credincioşi.

2013.  La iniţiativa Preasfinţitului Părinte Iustin Sigheteanu, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului din  acest an, la sărbătoarea Sfinţilor Mărturisitori Ardeleni (21 octombrie), se săvârşește un parastas pentru pomenirea celor 29 de români uciși de  forțele hortyste la Moisei  în 14 octombrie 1944. Parastasul urmat de o parada militară are loc la Monumentul eroilor din Moisei, loc în care cei uciși au fost înhumați în octombrie 1944.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramul  Înălțarea Domnului,  o casă parohială, un așezământ social – sală de mese și un cimitir.

Preoții slujitori

1955 – 1958 Oprişanu Mihai 

1958 – 1959 Hriţcu Vasile 

1959 – 1962  Crişan Petru  

1962 – 1974  Andreka Petru 

1974 – 1980  Urda Gheorghe 

1980 – 1997  Tomoiagă Ioan-Paul 

1997 – prezent  Şandru Matei 

Istoricul parohiei

Viața  parohiei a fost legată multă vreme de mănăstirea de la Moisei unde a și funcționat cea mai mare parte a timpului. În 1781 în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea Moisei este desființată iar biserica trece în grija  preoților de la parohia Moisei. În anul 1867 se înființează parohia Moisei II – Mănăstirea Moisei,  iar din 1933 se reînființează mănăstirea și funcționează împreună cu parohia.  În 1959 mănăstirea este desființată și transformă în parohie cu numele Moisei III. Din 1991 se reînființează mănăstirea și până în anul 2007 parohia și mănăstirea vor funcționa cu același preot în aceeași biserică. Din anul 2007 parohia se desparte de mănăstire.

1867. Se înființează parohia Moisei II – Mănăstirea Moisei, preotul Alexandru Gyenge fiind numit paroh. 

1871. Din acest an și până în 1933 când se reînființează mănăstirea, preoții slujitori vor fi celibi sau văduvi.

1933. Se reînființează mănăstirea care va funcționa împreună cu parohia în aceeași biserică,  până în anul 1948.

1949. Parohia este desființată, funcționând doar mănăstirea.

1959. Mănăstirea este desființată de autoritățile comuniste și transformată în parohie cu numele Moisei III, dar preoții care vor sluji aici sunt călugări. 

1991. Se reînființează mănăstirea care va funcționa împreună cu parohia în aceeași biserică sub coordonarea arhimandritului Horea Ioan.

2007. În luna martie, parohia  condusă de arhimandritul Horea Ioan se desparte de mănăstire.

În 24 iunie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului pune piatra de temelie la biserica cu hramul ”Acoperământul Maicii Domnului”, iar a doua zi începe lucrul la construirea bisericii.

  Se construiește un altar de vară din lemn.

2007 – 2015. Se construiește un ansamblu format din turn clopotniță, casă parohială, sala socială – sală de mese, anexe administrative. 

2015. Se instalează iconostasul sculptat în lemn de cireș, donat de familia Timiș Ioan și Ileana din Moisei.

Se instalează în clopotniță cele 7 clopote turnate la Turnătoria Blotor din Baia Mare cu greutate cuprinsă între 150 kg și 850 kg.

2016 – 2020. Biserica este pictată în tehnica fresco de pictorul Dunăre Emil. 

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramul”Acoperământul Maicii Domnului”, un altar de vară, o casă parohială având încorporată o sală socială – sală de mese și două cimitire.

Preoții slujitori

1867 – 1871  Alexandru Gyenge

1871 – 1973 Ioan Coman

1871 –  1875   Georgiu Barna fost rector al Seminarului Teologic sf. Varvara din Viena.

1874 – 1924    Petru Mihalyi

1925 – 1933    Iuliu Ardelean 

1933 – 1948 Ieromonah Gavril Vasile Fogaș

1960 – 1967  protosinghel Arsenie Obancea

1967 – 1968 parohia este administrată de preotul Oprișanu Mihai, paroh la Moisei I

1968 – 1980 protosinghel Ioan Ivașcu

1980 – 2010 Arhimandrit Ioan Horea

2010 – prezent       Nagyosi Carol-Constantin 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 1999 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Pe fondul evoluției demografice și mai ales datorită extinderii localității Moisei spre Viseu de Sus s-a pus problema înființării unei parohii.

1994. În luna august Preasfințitul Părinte  Justinian Chira episcopul Maramureșului și Sătmarului  a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” lucrările fiind coordonate de preotul Timiș Dumitru de la parohia Moisei I. 

1996. Biserica din lemn de brad a fost construită de o echipa de meșteri din Botiza, condusă  de  Petreuș Vasile.

1999. În 15 august se înființează parohia Moisei Lunca prin rearondarea parohiei Moisei I, preot paroh fiind numit Timiș Dumitru Junior.

2000 – 2002. Biserica este pictată în tehnica freco de către pictorii Tistu Victor din Buhuși, Teodor Ștefan din Șomcuta Mare și Andonas Nicu din Bacău. Tot acum se montează și iconostasul sculptat în Moldova.

2005. În timpul păstoririi preotului Timiș Ioan, biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului  în data de 28 august.  

2017 – 2019.   Sub păstorirea  preotului Vlad Samoilă, biserica a trecut printr-un proces de  ample lucrări de reconsiderare şi înoire. 

În această perioadă s-a zidit o casă parohială având încorporată și o sală socială.

Biserica a fost resfințită de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului în data de 19 mai 2019, ocazie cu care biserica a primit încă un hram : ”Sfântul Mare mucenic Dimitrie”.

2021. Se montează la intrarea în incinta bisericii o Poartă Maramureșeană.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserica de lemn cu hramurile Pogorârea Sfântului Duh  și Sfântul Mare mucenic Dimitrie, o casă parohială, un spatiu social – sală de mese, un cimitir, și o poartă maramureșeană.

Preoți slujitori

1999 – 2002 Timiş Dumitru jr. 

2003 – 2015 Timiş Ioan 

2015 – prezent Vlad Samoilă