Lăcașuri de cult în localitatea

Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva”

Hramul: Sf. Cuvioasă Parascheva
Număr de credincioși: 3563
Adresa: Nr. 1312, Loc. Moisei, Cod 437195 Jud. Maramureș
Protopopiatul Vișeu
Paroh
Pr. Vasile Tomoiagă
Data nașterii: 02.02.1975
Telefon: 0741216488
Preot Slujitor
Pr. Daniel Florian
Data nașterii: 24.04.1983
Telefon: 0752404182

Istoricul parohiei

Înființarea parohiei nu a fost surprinsă în documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș din 1777 menționând că Parochia Mojsziniensis est Mater, quae cum Impopulatione Possessionis hujus antiquo tempore erecta habetur.

1365. Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făcea parte și localitatea Moisei.

1530. Conscripția din acest an menționează un ”popă”, din păcate îl menționează fără nume.

1554. Este pomenit primul nume al unui  preot: nobilul Teodor presbiterul, poate chiar preotul din 1530.

1631 – 1651. Între acești ani este pomenit Demetriu Pop, preotul Moiseiului care se intitulează episcop al preotilor de legea greceasca din comitat. Popa Dumitru a funcționat ca și episcop între anii 1635-1639 fără a fi sfințit și fără a primi diplomă princiară, fiind cu greu acceptat de către Congregația nobiliară, acesta nerenunțând la titlul de presbiter, intitulându-se „ presbyter possessionis Majszin et episcopus”, sau „episcopus Demetriu Pap presbyter  

1641. Din acest an avem prima mențiune indirectă despre o biserică. Este vorba despre un pomelnic având ca dată 13 octombrie. 

Sec XVII. De la mijlocul secolului avem o mențiune despre o biserică în partea de sus a satului.

1717. În 3 septembrie tătarii jefuiesc și incendiază cele două biserici din sat. 

1720 – 1721. În această perioadă se construiesc două biserici: în partea de sus a satului numită a Vlonghenilor și în partea de jos (azi centru localității) numită a Pop – Comăneștilor. Amândouă biserici vor purta hramul prepodoamnei noastre Parascheva.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm că  amândouă biserici erau închinate Sfintei Parascheva, erau în stare bună, construite din  lemn, cu un turn și  acoperiș din draniță. Fuseseră binecuvântate de episcopul Dosoftei Teodorovici al Maramureșului (1718 – 1735), dar acum aveau antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Una din biserici avea potir din staniu, iar cealaltă de argint, fiecare avea un  candelabru din cupru două clopote pe care le-a binecuvântat episcopul Dosoftei. La parohie erau trei preoti: Nicoraș  Koman hirotonit în Moldova de episcopul Varlam ( episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745), Lupu Vlas(in) și Ștefan Ivașcu, hirotoniți de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735).

1779. Din pisania de pe portalul ușii  aflăm că în anul:„ 1779  din mila D(o)mnului acest lucru au plătit corat(or) Ion Hojda Coman.”  Textul pare a indica o reparație a bisericii, poate chiar pictarea ei și schimbarea portalului și a ușii de intrare. Arhitectul Alexandru Baboș crede că textul vorbește despre construcția bisericii. Dacă e așa, oare ce s-a întâmplat cu biserica ridicată în 1720 pomenită atât în Vizitația din 1751 cât și în Conscripția din 1777? Se păstrează ușile împărătești originale din acest an, iar pictura de pe ele poate fi atribuită pictorului oficial al episcopiei din Muncaci, Tadei Spalinsky, e de părere arhitectul Baboș.

1783. Popa Hojda Timotei și cu soața sa Coman Pop Ileană cumpără un clopot la biserică după cum mărturisește inscripția de pe el.

1813. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1840 – 1848. Sub păstorirea preoților Ioan Man de Șieu și Andrei Koman, în apropierea bisericii de lemn a Pop-Comăneștilor se ridică actuala biserică de piatră, păstrând   hramul  Cuvioasei Paraschiva.

1860. În jurul acestui an, biserica Pop – Comăneștilor a fost vândută sau dăruită locuitorilor din Ruscova. În noua locație, biserica, care a primit un nou hram – Sfântul Nicolae, a rămas până în anul 1954 când a fost desfăcută și mutată tot în Ruscova în partea de sus a comunei în locul numit Oblaz. Aici din lemnele bisericii a fost construită o nouă biserică.   

1880. După acest an biserica Vlongenilor este dărâmată, după ce o alunecare de teren i-a afectat structura.

1912. Bisericii de piatră i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea preotului Alexandru Coman. Tot în acest an se construiește o casă parohială din piatră ce va dăinui până în anul 1989. 

1964.  Biserica a fost zugrăvită în interior și exterior sub păstorirea preotului Oprișanu Mihai. 

1972.  Sub păstorirea preotului Toma Păunescu are loc o primă renovare a bisericii: s-a vopsit acoperișul de tablă, exteriorul bisericii, iar la interior s-a recondiționat catapeteasma, s-a completat pictura pe boltă și s-a rezidit sfânta masa. Biserica a fost sfințită în data de 14 octombrie de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Episcopul Vadului Feleacului și Clujului.

1974. Se construiește o poartă maramureșeană din lemn de stejar de către meșterii Gheorghe Popilean și Vasile Tomoiagă.

1981 – 1982.  Sub păstorirea preotului Timiș Dumitru vechiul iconostas este înlocuit cu unul nou și se achiziționează mobilier nou în toată biserica. 

1989 – 1990. Se construiește actuala casă parohială.

1992 – 1995. Se repictează biserica în tehnica fresco de către pictorul Tistu Teodor din Șomcuta Mare. 

1999. În 15 august se înființează parohia Moisei Lunca prin rearondarea parohiei, preot paroh fiind numit Timiș Dumitru Junior.  

2014 – 2015. Se construiește așezământul social Sfânta Parascheva.

2016 – 2021 Sub păstorirea preotului paroh Tomoiagă Vasile și a preotului slujitor Podină Paul, s-au făcut lucrări ample la biserică: s-a refăcut casa scărilor de acces la cor, s-au turnat alei în jurul bisericii s-au refăcut treptele exterioare, s-au schimbat geamurile și ușile, a fost zugrăvită biserica în exterior, s-a cumpărat mochetă nouă, s-a confecționat un nou mobilier bisericesc și s-a reorganizat altarul: s-a pus granit pe jos și a fost refăcută sfânta masă.

În 22 august 2021 biserica este resfințită de către Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, ocazie cu care a primit și al doilea hram: Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul.

2022. Se renunță la vechiul sistem de încălzire pe calorifere și se introduce încălzirea prin pardoseală.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramurile Sfânta Cuvioasă Paraschiva și Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul,  o casă parohială,  așezământul social Sfânta Cuvioasă Paraschiva compus dintr-un apartament la etaj și o sală de mese la parter, două cimitire,  11 cărți de cult din sec XVIII – XIX, și 5 icoane din sec XVIII, aflate în custodie la muzeul de la mănăstirea Bârsana.

Evoluția demografică pe parcursul a 4 secole a parohiei arată astfel:

Anul  1792 1821 1847 1877 1903 1936 1992 2002 2011
Nr. suflete 864    1656  2032   2198    2224 și 3590 3650 3498 3563
 

20 la mănăstire 

  

57 la mănăstire

83 la mănăstire 372 la mănăstire 

Preoții slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1530 Conscripția din acest an menționează un popă; din păcate îl menționează fără nume. 

1553 – 1554 nobilul T(e)odor presbiterul. Oare să fie cel pomenit la 1530?

1599 Ioan Coman de Moisei   

1631 –1650 Demetriu Pop preotul Moiseiului care se intitulează  episcop al preotilor de legea greceasca din comitat. Popa Dumitru a funcționat ca și episcop între anii 1637-1639 fără a fi sfințit și fără a primi diplomă princiară, fiind cu greu acceptat de către Congregația nobiliară, acesta nerenunțând la titlul de presbiter, intitulându-se „presbyter possessionis Majszin et episcopus”, sau „episcopus Demetriu Pap presbyter”  

1650 –  1694 protopopul Mihai Coman  și preoteasa lui Măriuța, ctitorul mănăstirii Moisei  

1650 – 1685   popa Lupu Coman din Moisei 

1677 – 1699 nobilul Vasile, preotul satului Moisei   

1690 – 1699  popa Mihali

1682 – 1725  popa Koman Grigore

1682 – 1699 popa Iacob 

1699 – 1707 popa Petru 

1699 – 1707 popa Nicoară

1699 – 1715 popa Lupu  

1699 – 1715 popa Toma

1699 – 1715 popa Ionașco Coman pomenit în 1714 ca Ionașcu din Moisei, ”inspector al bisericii romanești.” Retras la mănăstirea Moisei în jurul anului 1719 când este pomenit cu numele de călugăr (H)Iorest și mai apoi ajuns arhimandrit în anul 1732.

1722 – 1725 protopop Timotei Ivascko   

1707 – 1725 popa Koman Lupei 

1707 popa Istratie 

1715 – 1725 Koman popa Miron 

1725 – 1751 Lupu Vlas(in) (onoratul  Laurențiu alias popa Lupu la Bud) hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735). 

1718/35 – 1752   Ștefan Ivașcu, hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 –  1735).

1745 – 1768 Nicoraș /Nicolaus Koman hirotonit în Moldova de episcopul Varlam 

(episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745). 

1763 – 1775 Mihail Koman  

1774 –1792  popa Hojda Timotei la biserica Moiseiului din Jos cu soața sa Coman Pop Ileană  

1791  Coman Panteleimon  

1800 – 1813 Georgiu Mihaly  

1813/4 – 1825 Ioan Koman (1774 – 1825)  

1825 – 1831 Nicolae Hoșda. În perioada 1814 – 1825 a fost al doilea preot al parohiei, slujind probabil  la biserica Vlonghenilor, parohia fiind administrată de Ioan Koman. (n.1776, seminarul de la Ungvar 1798 – 1801 )

1831 – 1832 Timoteu Hoșda  

1832 – 1843 Ioan Man de Șieu    

1844 – 1878 Andreiu Coman/Andreas Koman  și Lupu Iuga consemnat doar de Tit Bud.

1878 – 1902  Baziliu/ Vasile  Dragoș 

1902 – 1905 Ioan Coman 

1905 – 1923  Alexandru Coman 

1923 – 1938 Coman Andrei Boandi  

1938 – 1948 Nap Gavril  

1948 – 1950 Ursa Axente  

1950 – 1958 Cârneală Ioan  

1958 – 1971 Oprișan Mihai  

1971 – 1976 Păunescu Toma  

1976  Petrovai Gheorghe, preot pensionar care suplinește parohia 6 luni.

1976 – 2016 Timiș Dumitru  

2000 – prezent        Tomoiagă Vasile, preot II între anii 2000 – 2016, preot paroh din 2016  

2016 – prezent         Podină Paul, preot II

Parohia „Înălțarea Domnului”

Hramul: Înălțarea Domnului
Număr de credincioși: 2454
Adresa: Nr. 918, Loc. Moisei, Cod 437195 Jud. Maramureș
Protopopiatul Vișeu
Paroh
Pr. Matei Șandru
Data nașterii: 14.06.1965
Telefon: 0744537064

Istoricul parohiei

În anul 1937, adunarea parohială din Moisei a constatat nevoia unei biserici în zona cunoscută sub numele Izvorul Dragoș. Nevoia era dictată de distanța mare până la biserica din centru, de activitatea misionară intensă a preoților ortodocși din Borșa și de intensificarea prozelitismului sectar. În acest context s-a hotărât construirea unei biserici pe un teren al parohiei unde exista un mic cimitir. 

1937. Adunarea parohială din Moisei hotărăște construirea unei biserici în marginea satului spre Borșa, zonă cunoscută sub numele de Izvorul Dragoș.

1938 – 1939.  Biserica de lemn este construită de  meșterii Domin Ianoș din Sighet și Felner Emeric din Vișeu de Sus, parohia Moisei punând la dispoziție lemnele necesare construcției.

1940. Biserica este tencuită în interior. Din cauza războiului în perioada 1940 – 1945 lucrările s-au suspendat la biserică, ele fiind reluate abia în 1951.

1944. În 14 octombrie un grup de 31 de români acuzați de ”trădare de patrie, patriotism românesc și partizanat” sunt împușcați de trupele hortyste în două case de lemn de la periferia comunei pe drumul principal ce duce spre Borșa. 29 din cei 31 sunt omorâți, iar doi reușesc să supraviețuiască:  Vasile Petean, originar din comuna clujeană  Pălatca, și Vasile Ivașcu din Vișeu de Mijloc. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. La două săptămâni de la acest eveniment, ei  sunt înhumați într-o groapă comună aproape de una din casele unde au fost împușcați. Artistul Vida Gheza a creat în 1966 un grup statuar format din 12 statui de stejar intitulat Monumentul martirilor de la Moisei. În 1972 statuile de stejar au fost înlocuite cu statui de piatră.

1951. Se reiau lucrările la biserică tencuindu-se exteriorul, iar în interior se execută o pictură modestă. Protopopul Andreica Vasile va săvârși  o slujbă de binecuvântare, provizorie a noului lăcaș de cult, ce a primit hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena.

1955. Comunitatea de la Izvorul Dragoș este transformată în parohie, primul preot fiind Oprișanu Mihai. 

1956. Se construiește  un iconostas și se ridică o casă parohială. 

1969. Preotul Andreka Petru   pictează  biserica cu pictorul Susnak Ludovik, iar biserica este sfințită de Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului în 16 noiembrie, ocazie cu care biserica primește un nou hram: Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril.

1983. Preotul Tomoiagă Ioan-Paul, împreună cu consiliul parohial hotărăsc să construiască o biserică nouă datorită creșterii numărului de  credincioşilor.

Întrucât biserica propusă spre a fi construită era de dimensiuni mari, iar terenul de construcție se afla la șoseaua principală din localitatea Moisei, autoritățile județene au refuzat sa acorde autorizația de construire.

1984 – 1987. În condițiile în care autoritățile statului au refuzat acordarea unei autorizații de construcție, parohia a hotărât să înceapă totuși construcția bisericii, fiind conștienți de riscurile la care se expun.  

Autoritățile județene si cele de pe line politică  au încercat în mai multe rânduri să oprească construirea bisericii prin diverse metode (amenzi, ameninţări, tracasări, blocarea materialelor de construcție), însă s-au lovit de determinarea credincioșilor și nu au avut succes. Noua biserica s-a ridicat în jurul celei vechi, construcţia fiind finalizată în anul 1987. 

1988. S-a construit gardul de incintă și s-a pus temelie la o nouă casă parohială. 

1990 – 1991. Pictură, în tehnica fresco, a fost realizată de către pictorii Teodor Ştefan, Victor Tistu şi Cristian Dosa.

1992. Biserica a fost sfinţită la data de 7 iunie  ”întru cinstea şi pomenirea eroilor şi martirilor neamului românesc”, de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Justinian  episcopul  Maramureşului şi Sătmarului, Preasfințitul Părinte Ioan, episcopul   Oradiei,  Preasfințitul Părinte Casian episcopul   Galaţiului și Preasfințitul Părinte Calinic, episcopul  Argeşului, înconjuraţi de un sobor de peste 70 de preoţi şi o mulţime de credincioşi.

2013.  La iniţiativa Preasfinţitului Părinte Iustin Sigheteanu, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului din  acest an, la sărbătoarea Sfinţilor Mărturisitori Ardeleni (21 octombrie), se săvârşește un parastas pentru pomenirea celor 29 de români uciși de  forțele hortyste la Moisei  în 14 octombrie 1944. Parastasul urmat de o parada militară are loc la Monumentul eroilor din Moisei, loc în care cei uciși au fost înhumați în octombrie 1944.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramul  Înălțarea Domnului,  o casă parohială, un așezământ social – sală de mese și un cimitir.

Preoții slujitori

1955 – 1958 Oprişanu Mihai 

1958 – 1959 Hriţcu Vasile 

1959 – 1962  Crişan Petru  

1962 – 1974  Andreka Petru 

1974 – 1980  Urda Gheorghe 

1980 – 1997  Tomoiagă Ioan-Paul 

1997 – prezent  Şandru Matei 

Parohia „Acoperământul Maicii Domnului”

Hramul: Acoperământul Maicii Domnului
Număr de credincioși: 1505
Adresa: Nr. 203, Loc. Moisei, Cod 437195 Jud. Maramureș
Protopopiatul Vișeu
Paroh
Pr. Constantin Carol Nagyosi
Data nașterii: 20.07.1973
Telefon: 0745559369

Istoricul parohiei

Viața  parohiei a fost legată multă vreme de mănăstirea de la Moisei unde a și funcționat cea mai mare parte a timpului. În 1781 în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea Moisei este desființată iar biserica trece în grija  preoților de la parohia Moisei. În anul 1867 se înființează parohia Moisei II – Mănăstirea Moisei,  iar din 1933 se reînființează mănăstirea și funcționează împreună cu parohia.  În 1959 mănăstirea este desființată și transformă în parohie cu numele Moisei III. Din 1991 se reînființează mănăstirea și până în anul 2007 parohia și mănăstirea vor funcționa cu același preot în aceeași biserică. Din anul 2007 parohia se desparte de mănăstire.

1867. Se înființează parohia Moisei II – Mănăstirea Moisei, preotul Alexandru Gyenge fiind numit paroh. 

1871. Din acest an și până în 1933 când se reînființează mănăstirea, preoții slujitori vor fi celibi sau văduvi.

1933. Se reînființează mănăstirea care va funcționa împreună cu parohia în aceeași biserică,  până în anul 1948.

1949. Parohia este desființată, funcționând doar mănăstirea.

1959. Mănăstirea este desființată de autoritățile comuniste și transformată în parohie cu numele Moisei III, dar preoții care vor sluji aici sunt călugări. 

1991. Se reînființează mănăstirea care va funcționa împreună cu parohia în aceeași biserică sub coordonarea arhimandritului Horea Ioan.

2007. În luna martie, parohia  condusă de arhimandritul Horea Ioan se desparte de mănăstire.

În 24 iunie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului pune piatra de temelie la biserica cu hramul ”Acoperământul Maicii Domnului”, iar a doua zi începe lucrul la construirea bisericii.

  Se construiește un altar de vară din lemn.

2007 – 2015. Se construiește un ansamblu format din turn clopotniță, casă parohială, sala socială – sală de mese, anexe administrative. 

2015. Se instalează iconostasul sculptat în lemn de cireș, donat de familia Timiș Ioan și Ileana din Moisei.

Se instalează în clopotniță cele 7 clopote turnate la Turnătoria Blotor din Baia Mare cu greutate cuprinsă între 150 kg și 850 kg.

2016 – 2020. Biserica este pictată în tehnica fresco de pictorul Dunăre Emil. 

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramul”Acoperământul Maicii Domnului”, un altar de vară, o casă parohială având încorporată o sală socială – sală de mese și două cimitire.

Preoții slujitori

1867 – 1871  Alexandru Gyenge

1871 – 1973 Ioan Coman

1871 –  1875   Georgiu Barna fost rector al Seminarului Teologic sf. Varvara din Viena.

1874 – 1924    Petru Mihalyi

1925 – 1933    Iuliu Ardelean 

1933 – 1948 Ieromonah Gavril Vasile Fogaș

1960 – 1967  protosinghel Arsenie Obancea

1967 – 1968 parohia este administrată de preotul Oprișanu Mihai, paroh la Moisei I

1968 – 1980 protosinghel Ioan Ivașcu

1980 – 2010 Arhimandrit Ioan Horea

2010 – prezent       Nagyosi Carol-Constantin 

Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” Moisei Luncă

Hramul: Pogorârea Sfântului Duh
Număr de credincioși: 855
Adresa: Nr. FN, Loc. Moisei, Cod. 437195 Jud. Maramureș
Protopopiatul Vișeu
Paroh
Pr. Samoilă Vlad
Data nașterii: 24.09.1984
Telefon: 0752546352

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 1999 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Pe fondul evoluției demografice și mai ales datorită extinderii localității Moisei spre Viseu de Sus s-a pus problema înființării unei parohii.

1994. În luna august Preasfințitul Părinte  Justinian Chira episcopul Maramureșului și Sătmarului  a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” lucrările fiind coordonate de preotul Timiș Dumitru de la parohia Moisei I. 

1996. Biserica din lemn de brad a fost construită de o echipa de meșteri din Botiza, condusă  de  Petreuș Vasile.

1999. În 15 august se înființează parohia Moisei Lunca prin rearondarea parohiei Moisei I, preot paroh fiind numit Timiș Dumitru Junior.

2000 – 2002. Biserica este pictată în tehnica freco de către pictorii Tistu Victor din Buhuși, Teodor Ștefan din Șomcuta Mare și Andonas Nicu din Bacău. Tot acum se montează și iconostasul sculptat în Moldova.

2005. În timpul păstoririi preotului Timiș Ioan, biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului  în data de 28 august.  

2017 – 2019.   Sub păstorirea  preotului Vlad Samoilă, biserica a trecut printr-un proces de  ample lucrări de reconsiderare şi înoire. 

În această perioadă s-a zidit o casă parohială având încorporată și o sală socială.

Biserica a fost resfințită de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului în data de 19 mai 2019, ocazie cu care biserica a primit încă un hram : ”Sfântul Mare mucenic Dimitrie”.

2021. Se montează la intrarea în incinta bisericii o Poartă Maramureșeană.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserica de lemn cu hramurile Pogorârea Sfântului Duh  și Sfântul Mare mucenic Dimitrie, o casă parohială, un spatiu social – sală de mese, un cimitir, și o poartă maramureșeană.

Preoți slujitori

1999 – 2002 Timiş Dumitru jr. 

2003 – 2015 Timiş Ioan 

2015 – prezent Vlad Samoilă 

Mănăstirea Moisei

Hramul: Adormirea Maicii Domnului
Adresa: Nr. 203, Loc Moisei, Cod 437195 Jud. Maramureș
Protopopiatul Vișeu
Stareț
Teofil Pop
Arhimandrit
Data nașterii: 09.10.1975
Telefon: 0744.506.198
Preot Slujitor
Pr. Dănuț Iuga
Data nașterii: 16.07.1973
Telefon: 0752171034

Istoricul mănăstirii

Despre începuturile vieții monahale la Moisei nu avem documente, cercetătorii fixând acest început între sec XIV  și a doua jumătate a sec XVII. Și identificarea momentului înființării mănăstirii întâmpină dificultăți, pentru că începuturile așezământului monahal  se raportează la biserica de lemn a mănăstirii pentru datarea căreia s-au propus 3 scenarii:

  1. A fost construită în 1600 și sfințită în 1672.
  2. A fost construită și sfințită în 1672.
  3. A fost sfințită în 1672 și reconstruită în 1699.

Fiecare din cele trei scenarii are argumentele lui, însă un studiu dendrocronologic aflat în desfășurare va lămuri aspectele legate de vechimea actualei bisericii.

Datele sigure despre mănăstire sunt următoarele: 

1600 – Tit Bud menționează că potrivit unor documente aflate în arhiva Vicariatului Maramureș,  mănăstirea Moisei s-a ”zidit” în anul 1600.

1612 – Este pomenită mănăstirea Moiseiului din Maramurăș.

1634 – 1635/37 – Episcopul Dosoftei ( episcop al Vadului între 1622 – 1623 și mitropolit al Bălgradului între 1623 – 1627) confirmat în funcția de episcop al Maramureșului în 1635  locuiește la mănăstire.

1670 – 1672 –  Este construită actuala biserică de lemn, probabil de aceeași echipă de meșteri care au ridicat și biserica Niștoreștilor din Săliștea de Sus.

1672 – În 15 august biserica este sfințită la hramul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu de către mitropolitul Ardealului, Sava Brancovici 

În următorul deceniu, biserica va fi împodobită cu pictură prin mâna pictorului ucrainian Grygoryi de Colomea.

1680 – Din acest an datează pomelnicul mănăstirii, care începe cu episcopul Sava Brancovici. 

1682 – În toamna anului are loc un eveniment  pe care un act din acest an îl numește sv[i]nţenie, probabil sfințirea picturii. La eveniment participă și doi călugări de la mănăstirea Putna semn că între cele două mănăstiri existau legături strânse. În următorul secol legăturile vor deveni mai evidente, mănăstirea Putna încercând să protejeze mica mănăstire de la Moisei.

Egumenul Sava, starețul mănăstirii Putna  solicită bistrițenilor în 2 noiembrie ”pașaport” pentru cei doi călugări în cazul în care din cauza zăpezii nu se vor putea întoarce prin pasul Prislop : „Sava egumenul de la sv[â]nta m[ă]n[ă]stire de la Putna cu tot săborul către „marele birău” de Bistriţa. Pentru doi călugări trimişi , în Maramureş, la sat la Moiseiu’, cu pohta boiarilor din Maramureş, de-au fost la sv[i]nţeniia  unnii mă[nă]stiri ce s’au făcut în hotarul Moiseiului. Deci, de li să va cumva tămplá zăbavâ, să dea vre-o vreamia, să li så închiză calea prin munţi, de omăt sau de ghiaţă, am socotit şi noi de nevoe să vie înnapoi prin Ardeal”

„Anno1682, 2 novembris alat[ae]. Recommendation zweyer Kalugeren” 

În 12 noiembrie, săracii și avuții din Moisei, donează mănăstirii mai multe terenuri. Donația a fost transcrisă în două documente, care au aproximativ același text: Un document în limba maghiară  și un document scris în limba română cu caractere chirilice.

Deși Tit Bud și Alexandru Filipașcu afirmă că întemeietorii mănăstirii sunt protopopul Moiseiului Mihai Coman împreună cu fiul său (H)Iorest și cu fiicele sale Lupa și Măricuța, în Actul fundațional din 12 noiembrie 1682, este pomenit doar ”protopopul Mihaiu care a zidit mănăstirea în posesiunea și averea stămoșească a lui”. În anii următori, donatorii (de pământuri, de obiecte bisericești și de cărți) se înmulțesc, unii asumându-și titlul  de ctitori a mănăstirii.

În 15 noiembrie este pomenit primul egumen al mănăstirii: popa Teofan Brașoveanul dela Berezuntu

1694 – Actul de donație scris în limba maghiară este recunoscut la cererea protopopului Mihai Coman de conducerea Comitatului Maramureș în data de 10 august.

1699 – O inscripție de o bârnă ce se păstrează până azi a fost citită în 1938 de către istoricul Atanasie Popa astfel: Această biserică nouă, au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1699. Atanasie Popa crede că este vorba de o restaurare parțială, (Popa, 127)

1700 – Episcopul Maramureșului, Iosif Stoica, convoacă un ”sobor” cu  preoții din Ierașul de Sus (protopopiatul Vișeu).

1711 – Este pictată, în pronaos în partea dreaptă, icoana cu scena răstignirii și chipul ctitorului (azi abia se mai deslușește chipul unui personaj din profil și pare mai degrabă a fi o reprezentare simbolică, decât una realistă.). În jurul personajului era o inscripție cu litere slavone, care s-a citit astfel : Ctitorul acestei mănăstiri Arhimandritul Mihai, iar sub numele ctitorului era scris anul 1711. Interesant e că această inscripție nu este menționată și deci nevalorificată de nici un cercetător al trecutului mănăstirii.

1716 – Mănăstirea primește statut privilegiat, fiind scutită de toate contribuțiile fiscale.

1717 – Mănăstirea supraviețuiește trecerii tătarilor din 3 septembrie. 

1733 – Mănăstirea este trecută sub jurisdicția episcopiei unite de Muncaci și notată în inventarul mănăstirilor din Maramureș.

1749 – Mănăstirea este consemnată în Vizitația mănăstirilor din Maramureș a egumenului mănăstirii din Bedevlea, Manase Pușkaș. Aflăm că  biserica de lemn era în stare bună cu antimis de la mitropolitul moldovean Eufimiu,  are toate cărțile necesare cultului,  două clopote, o trapeză și  4 chilii (clădiri?). Lângă biserică se află un mormânt, probabil al ctitorului, împrejmuit cu gard. Mănăstirea avea o avere considerabilă: moară de apă, grajduri, animale, terenuri, pentru care are 38 de documente. În mănăstire locuiesc doi călugări Laurențiu și Lupu Hromii – cel Șchiop.

1759 – În contextul în care episcopii uniți de la Muncaci, împreună cu autoritățile Comitatului Maramureș pun presiune pe mănăstirea rămasă încă ortodoxă, egumenul Calistrat de la Putna  cere episcopilor, protopopilor, preoților și boierilor din Maramureș să respecte dorința ctitorilor mănăstirii Moisei de a aparține de mănăstirea Putna, iar pe egumenul Teofan să nu-l supere …., să aibă bună pace, liniște, odihnă  să slujească atât în cele de afară trebuințe cât și la cele din lontru  ale sfintei liturghii urmând buna rânduială a bisericii Răsăritului și să nu fie de nimeni întru nimic smintit.

1775 – Pe pomelnicul mănăstirii sunt menționți în acest an ctitorii mănăstirii: cinstitu părintele Bale popa Iona (protopopul Bale Ionascu din Săcel 1744-1784) cu soața sa Ileana, cinstitu părintele ierei Ghiorghie (probabil din Viseu de Jos 1769 – 1777) cu soața sa Titiana, cinstitu părintele popa Toader (Flore popa Toader din Ieud  1745 – 1776) cu soața sa Gafina.

În afara unei icoane datată 1775, nu știm nimic despre ce au donat sau ce lucrări au făcut aceste trei familii preoțesti de vreme ce sunt pomeniți ca și ctitori. 

1781 – Mănăstirea este desființată în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, care desființează mănăstirile, secularizîndu-le averile În Maramureș procesul de închidere  și lichidare a bunurilor mănăstirilor a durat aproape 10 ani. Unele mănăstiri au continuat să funcționeze și după desființarea oficială sau au fost transformate în parohii sau filii cum e cazul Moiseiului.

1782 – 1785 – Mănăstirea este marcată pe harta Iosefina a Maramureșului. Pe hartă se vede biserica și încă trei clădiri.

1787 – Sunt menționate trei hramuri ale mănăstirii, toate legate de Sfânta Fecioară: Buna Vestire, Întrarea în Biserică și Adormirea Maicii Domnului.

1802 – O însemnare  cu acest an, care nu se mai vede azi, dar care a fost citită de Ion Bîrlea în 1909, aflată deasupra ușii, pare a indica o renovare a bisericii sau poate înlocuirea ușii.

1828 – Biserica este repictată de zugravul Ioan Plohod din Dragomirești, care pictează și iconostasul montat cu ocazia aceasta. 

1843 – 1867 – Mănăstirea este locuită din nou de călugări.

1867 – Mănăstirea este transformată în parohie cu numele Moisei II – Mănăstirea Moisei, după ce aproape 100 de ani preoții din Moisei au avut grijă de biserică.

1905 – 1910 – Sub păstorirea preotului Petru Mihalyi se construiește biserica de zid. 

1906 – Se construiește o casă de piatră.

1911 – Fără pictură doar cu iconostasul pictat de N. Mărgineanu, revizor școlar la Odorhei, biserica nouă este binecuvântată în 15 august de Canonicul Petru Fabian și de vicarul  Maramureșului Tit Bud.  

1928 – 1929 – Se face o restaurare a vechii biserici de lemn: s-a consolidat fundația și s-a acoperit toată biserica. Atanasie Popa constata în 1938 că șindrila e din stejar frumos cioplită și că la restaurare unele ferestre au fost mărite ceea ce nu era chiar atât de necesar.

1933 – Se reia viața monahală la mănăstire. Până în anul 1948 va fi mănăstire unită cu călugări basilitani, iar  apoi redevine ortodoxă. 

1959 – Mănăstirea este desființată de autoritățile comuniste și transformată în parohie cu numele Moisei III, dar preoții care vor sluji aici sunt călugări.

1982 – 1985 –  În timpul păstoririi Arhimandritului Ioan Horea (1980 – 2007) se pictează biserica de piatră de către  Fleșariu Pantelimon din localitatea Suslănești, jud. Argeș, se înlocuiește iconostasul cu unul nou și se face mobilier în toată biserica, sculptat în localitatea Grumăzești, jud. Neamț de către Armanu Virgil și Vasilica Dumitru.

1986 – Biserica este sfințită în 18 mai de către  Înalt Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Arhiepiscopul  Vadului Feleacului si Clujului.

La intrare în incinta mănăstirii se instalează o poartă maramureșeană, operă a sculptorului Toader Bârsan din Bârsana.

1988 – Se construiește un altar de vară și o casă țărănească din stejar, care este amplasată în fața bisericii de lemn.

1990 – 1994 – Se construiește o casă monahală în stil neoromânesc din lemn de brad.

1991 – Se reînființează mănăstirea, care va funcționa împreună cu parohia Moisei III în aceeași biserică deservită de același preot până în anul 2007. 

1995 – 2000 – Se construiește o nouă casa monahală, având rol de stăreție, unde se află trapeza și biblioteca mănăstirii.

2007 – În luna martie, mănăstirea se desparte de parohie, care își va construi o biserică parohială între anii 2009 – 2013. 

2008 – 2011 – Sub păstorirea arhimandritului Teofil Pop (2007 – prezent), mănăstirea intră într-o nouă fază atât  a zidirii materiale cât și spirituale. Se construieste turnul clopotniță de la intrare, zidul de incintă din piatra și alei în curte. Tot în această perioadă, stăreția este reorganizată și îmbunătățită.

2011 – 2013 – Biserica monument istoric a fost restaurată capital prin sprijinul Ministerului Culturii Cultelor și Patrimoniului Național. În 14 august 2013, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, ea a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2012 – 2013 – Vechiul altar de vară a fost înlocuit cu unul maiestuos executat de echipa de meșteri coordonată de Boris Petru din Bârsana. Tot în această perioadă începe  construirea unei impozante clădiri având destinație  de centru cultural monahal, care a primit numele de: Centru Cultural ”Sfântul Mitropolit Sava Brancovici”, în amintirea sfântului și marelui ierarh transilvan care a sfințit bisericuța veche la 1672.

2015 – În 14 august este inaugurat Centru Cultural”Sfântul Mitropolit Sava Brancovici” de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. 

2017 – Biserica este renovată în exterior, se înlocuiesc policandrele, iar   prestolul din altarul bisericii este refăcut în tiparele arhitecturii bizantine. Biserica este târnosită în 14 august de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului

2019 – Încep lucrări ample de modificare și amenajare a stăreției.

Încercând să refacem șirul stareților ne-am lovit de trei probleme:

  1. Lipsa documentelor.
  2. Menționarea în puținele documente și a altor preoți sau viețuitori din mănăstire, uneori chiar în detrimentul starețului.
  3. Mănăstirea a fost administrată și de preoți căsătoriți. A fost mănăstire până în 1780 când a fost desființată și a devenit filie la parohia Moisei, administrată de preoții din sat, parohie între 1867 – 1948, apoi mănăstire între 1933 – 1959, parohie din 1959 până în 1991, mănăstire și parohie din 1991 până în 2007 și din nou mănăstire.  

Stareții și conducătorii mănăstirii

  • 1682 egumen popa Timotei Brașoveanul  
  • 1694 protopop Mihaiu/ arhimandritul Mihai Koman, ctitorul mănăstirii 
  • 1699 călugărul Iosif 
  • 1707 – 1725 Koman Ionaș 
  • 1719 – 1732 arhimandrit Iorest / Hiorest Koman fiul ctitorului Mihai Koman
  • 1737 Ieomonahul  Gheorghe,  venit de la mănăstirea Neamț 
  • 1745 monah Tănasă/ Atanasie, venit din Moldova   
  • 1745 – 1755  ieromonahul  Laurențiu  Lupu Hromii – cel Șchiop 
  • 1749 ieromonahul Varlaam Belovski  
  • 1756 ? – 1759  ieromonahul Teofan 
  • 1775 popa George
  • 1779 – 1780 preotul Ionaș fiul lui popa Mihai 
  • 1780 Sofronie Lipscai
  • 1787 Procopie         

 Mănăstirea este administrată de preoții din Moisei

  • 1780 –1792  popa Hojda Timotei la biserica Moiseiului din Jos, pomenit  cu soața sa Coman Pop Ileană  
  • 1791   Coman Panteleimon
  • 1800 – 1813   Georgiu Mihaly  
  • 1813/4 – 1825  Ioan Koman
  • 1825 – 1831       Nicolae Hoșda. În perioada 1814 – 1825 a fost al doilea preot al parohiei, slujind la biserica Vlonghenilor și la biserica mănăstirii Moisei 
  • 1831 – 1832   Timoteu Hoșda  
  • 1832 – 1843       Ioan Man de Șieu  

Mănăstirea este locuită și administrată din nou de călugări

  • 1843 –1856      ieromonahul Iosafat Zsetkey, un călugăr rus care a știut  românește și a stat mai   mulți ani în mănăstire  și Laurențiu Kario 
  • 1843 – 1847      Isidorum Karaski  
  • ?   – 1867       călugării Atanaziu German și Andreiu Gaborfy  

Mănăstirea devine parohie cu numele Moisei II – Mănăstirea Moisei

  • 1865/7 – 1871  Alexandru Gyenge
  • 1871 – 1873 Ioan Coman
  • 1874 –  1875   Georgiu Barna fost rector al Seminarului Teologic sf. Varvara din Viena.
  • 1874 – 1924    Petru Mihalyi
  • 1925 – 1933    Iuliu Ardelean 

În mănăstire se reia viața monahală

  • 1932 egumenul Leo Man 
  • 1933 – 1937 egumen Lucian Pop
  • 1933 – 1937 ieromonah Gavril Vasile Fogaș 
  • ? –        1948   egumenul Grigore Dardai
  • 1948 – 1949 Arhimandrit dr. Atanasie Gladcovschi
  • 1949 Arhimandrit Vasile Vasilache
  • 1949 – 1958 Arhimandrit Melchisedec Manolescu
  • 1958 – 1959 ieromonah Nestor Codar

Mănăstirea este transformată din nou în parohie cu numele Moisei III, dar preoții slujitori vor fi călugări

  • 1960 – 1967  protosinghel Arsenie Obancea
  • 1967 – 1968 administrată de preotul Oprișan Mihai, paroh la Moisei I
  • 1968 – 1980 protosinghel Ioan Ivașcu
  • 1980 – 2007 Arhimandrit Ioan Horea

Mănăstirea se desparte de parohie 

  • 2007 – prezent Arhimandrit Teofil Pop