Istoricul comunității parohiale

Localitatea se găseşte pe terasa dreaptă a văii Ierului şi aparţine administrativ de comuna Tiream, aflându-se la o distanţă de 16 km de municipiul Carei.

Între localităţile Vezendiu şi Portiţa au fost găsite fragmente ceramice aparţinând unei aşezări din Cultura Otomani, epoca bronzului şi urme de locuire din epoca Latene, celtic. Tot din această zonă au fost culese fragmente ceramice de culoare cenuşie din epoca romană imperială, din barbaricum. În vatra satului, la locul numit „Horgoş”, au fost culese fragmente specifice culturii Baden timpuriu şi din Hallstatt timpuriu, cultura Gava. În apropierea cimitirului din Portita au fost identificate urmele unei aşezări din epoca bronzului timpuriu, Pişcolt – Cehăluţ şi al unei işezări din epoca romană imperială, din barbaricum.

Numele localităţii apare în anul 1270 ca moşie a cetăţii Sătmarului: „terram castri de Zathmar Pur vocatam.” În documente localitatea apare sub următoarele denumiri: în 1354 – Purtelek, Purteluk, în 1366 – Portelek, în 1470 – Porthelek, în 1810 – Portelek, în 1828 – Portilak, în 1851 – Portelek, iar după 1920 Portiţa.

Istoricul bisericii parohiale

După anul 1700, când satul începe să se repopuleze, marea majoritate a locuitorilor erau români. Această comunitate, în anul 1770, a construit o biserică de lemn. Despre această biserică Samuil Vulcan, în anul 1825, notează următoarele: „Biserica din Portiţa are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Este construită din lemn şi bârne, nu este nici lipită, nici tencuită sau văruită, de 7 stânjeni lungime şi 3 lăţime. în altar sunt scânduri, cealaltă suprafaţă este acoperită cu cărămidă arsă. Este icoperită cu şindrilă învechită. Altarul este construit din material solid. Proscomidiarul este din lemn. Boltitura bisericii este din scânduri. În vecinătatea bisericii este situată casa de locuit a cantorului şi a paraclisierului. Iconostasul este din lemn. Icoanele de pe acesta sunt pictate după moda veche.

Această biserică a fost demolată în anul 1857 şi construită biserica actuală, sub pastoraţia preotului Vasile Vâncu, care a slujit aici între anii 1853 -1878, fiind acoperită cu ţiglă. Biserica are un plan sală dreptunghiulară cu dimensiunile de 21 m lungime şi 8 m lăţime. Absida altarului este poligonal decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă tăvănită. Pe latura vestică a edificii lui
este situat turnul clopotniţă angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de bulb. Pictura este realizată în anul 1979, în tehnică tempera, de către pictorul Constantin Dumitresc din
Bucureşti.

Preoţii care au slujit în această parohie sunt următorii:

• între 1800 – 1820, Fabian Ioan;
• între 1821 – 1833, Dărăban Ioan;
• între 1833 -1845, Trohnea Ilie;
• între 1845 -1853, Pop Dan Teodor;
• între 1853 -1878, Vâncu Vasile;
• între 1878 -1881, Creţu Emanoil;
• între 1883 – 1903, Chereji Gheorghe;
• între 1904 – 1925, Bogdan Andrei;
• între 1925 -1957, Nicolae Sabou;
• între 1958 – 1965, Mut Ioan;
• între 1968 – 1971, Bonea Marin;
• între 1973 – 1975, Iuhoş Nicolae;
• între 1975 – 1980 şi 1981 – 1983, Şugar Ioan;
• între 1984 – 1990 Ghiurcău Vasile;
• între 1991 – 1992, Şaitoş Ioan;
• între 1993 – 1994, Pop Victor;
• între 1994 – 2016, Pop Radu Andrei;
• între 2016 – 2017, Cuciuvan Florian;
• între 2017 – 2021, Maxim Radu Gheorghe;
• iar din data de 01.09.2021 păstorește Dalea Sebastian-Gabriel.