Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Preluca Nouă, din Protopopiatul Ortodox Lăpuș, are filiile Aspra și Întrerâuri.

Împreună cu Preluca Veche formau un singur sat până în jurul anului 1800. Localitatea este atestată documentar la anul 1603 cu numele de Praelukafalva. Din anul 1800 apare cu numele de Preluca, care înseamnă „poiană de munte”. În 1854 și 1901 mai întâlnim denumirea de Ujharagoș care tradus din maghiară înseamnă „arțăgos”, „mânios”, ilustrând relația dintre perceptorul maghiar bătut și prelucanii liberi care refuză să-i plătească „porția” (impozitul).

Satul este așezat pe Masivul Preluca, în partea de sud a județului Maramureș, în comuna Copalnic Mănăștur. În trecut aparținea de Cetatea Chioarului. Locuitorii au fost întotdeauna români. Ca întemeietori ai satului sunt identificați frații Nechita și Florian, care moștenesc aceste pământuri de la tatăl lor, ce le-ar fi primit datorită unor fapte deosebite de arme într-o luptă împotriva tătarilor.

Ca evoluție istorico-demografică știm că în ambele sate la 1651 erau 12 case locuite, în 1831 aveau 732 suflete, în 1920-1107, în 1970-1035, și în 2011 în Preluca Nouă viețuiau 301 persoane.

Așezarea este vestită prin livezile sale bogate și prin frumusețea peisajelor montane. Datorită acestora, împreună cu Preluca Veche, au fost selectate de specialiștii în turism ca făcând parte dintre cele mai frumoase și bine conservate sate din Transilvania.

Istoricul bisericii parohiale

În Preluca Nouă exista o biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Treime”, ridicată în anul 1858 și sfințită în 1860. Aceasta a fost dusă la hotărârea credincioșilor în anul 1936 în satul Codru-Butesei, unde se poate vedea și astăzi. Prelucanii au fost mereu purtați de gândul de a-și construi biserică de zid. Încă din 1906 au început a aduna piatră și a arde cărămidă. Astfel lucrările la biserica parohială încep în anul 1921 când se sapă șanțurile, în 1922 se pune piatra de temelie și după proiectul unui inginer de la Cluj pe nume Traian, lucrările se termină în anul 1927. În ziua de 20 iulie a aceluiași an, lăcașul de cult este sfințit și primește hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”.

Biserica este construită din piatră și cărămidă, după un plan tip sală, cu dimensiunile de: L=22 m și l=11 m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică sunt amplasate trei turnuri, dintre care cel din mijloc, în care sunt și clopotele, este mai înalt. Învelitoarea este din tablă de inox.

În zid, deasupra ușii de la intrare, credincioșii au îngropat o sticlă de o jumătate de litru, în care au introdus o hârtie pe care au scris pentru posteritate numele celor care au contribuit la construirea bisericii. Aceasta are patru clopote: unul din 1921, două turnate la 1957 și unul la care nu se poate identifica anul.

Biserica a fost renovată prima dată în 1948. În 1975-1976 s-a refăcut pictura interioară de către pictorul Pop Ianoș din Groși și s-a montat pardoseala cu parchet. La 20 iulie 1976 este resfințită de către P.S. Sa Justinian Chira, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

În anul 2008 biserica a fost reacoperită cu tablă de inox și în 2009 au fost înlocuite geamurile. În anul 2021 a fost confecționat un iconostas nou cu icoanele aferente. Intre anii 2019-2022 s-a refăcut în totalitate pictura interioară în tehnica ,, a secco”, lucrările de pictura fiind realizate de către pictorul Cioran Marius .

În anul 2023 au inceput lucrarile de construire a unei capele mortuare.

În ceea ce privește șirul preoților parohi, trebuie menționat faptul că majoritatea au activat și în Preluca Veche. Astfel au slujit aici următorii : pr. Ioan (1733), preoții Todea, Ioan și Alexa (1758-1826) sub care s-a construit biserica, pr. Teodor și pr. Vasile Pop (1826-1839), pr. Mezei Pavel (1839-1845), pr. Simon Gavril (1845-1891), pr. Lenghel Sigismund (1891-1895), pr. Medan Ioan (1895-1898), pr. Petrovan Gheorghe (1898-1929), pr. Savu Gheorghe (1929-1968), pr. Ploscaru Ioan (1968-1969), pr. Covaci Nicolae (1969-1971), pr. Giurgiu Ștefan (1971-2000) și pr. Florean Vasile (2000-prezent).

Cimitirele

Parohia are șapte cimitire, în locurile numite: „La Biserică”, „În Obcină”, „În Pițigaia”, „În Dâmbu cu Ferigea”, „La Plopi”, „Pe Dâmb” și „În Săhelbe”.

Activități culturale și filantropice în trecut

Deși nu se știe de existența aici a unei școli foarte vechi, slujitorii bisericii au fost cei care i-au învățat pe credincioși scrisul și cititul. Astfel, în 1858, este amintit ca învățător cantorul Cozmuța Vasile, în 1867 cantorul Nechita Florian și în 1877 Nechita Ioan. Primul învățător în Preluca Nouă cu studii a fost Nechita Ioan, cunoscut cu numele de „diacul”, urmat de fiul său Nechita Petre, iar primul învățător cu diplomă pedagogică a fost Grigore Savu.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Preluca Nouă are un număr de 283 de credincioși.[10] Preot paroh este pr. Florean Vasile, cântăreț Moldovan Dumitru, paraclisier Florean Ioan Ovidiu și epitrop Florian Liviu. Pe lângă alte activități catehetice aici se desfășoară programul „Hristos împărtășit copiilor”. De asemenea preotul și credincioșii se implică în organizarea și desfășurarea colectelor naționale și locale pentru cei nevoiași și pentru cei afectați de dezastrele naturale.

Bibliografie
1.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
2.Florian Nechita, pr., Istoria Bisericească a satelor din comuna Copalnic Mănăștur, Teză de
licență-manuscris, Sibiu, 1978.
3.Kadar Jozsef, Monografia comitatului Solnok Dăbâca, vol. IV, Dej, 1900.
4.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei,
București, 1968.