Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Română Racșa face parte din Protopopiatul Ortodox Oaș. Comuna ocupă poziția sudică în Țara Oașului și se întinde pe o suprafață de aproximativ 5 km pătrați; ca așezare datează din sec.XV (1490-1520) și era numită în 1493, Rakos. Localitatea se învecinează înspre est cu Orașu Nou, înspre nord/vest cu Vama, localități cu o mare pondere ungurească, iar înspre nord se află satul Prilog. Racșa este primul sat românesc la intrarea în Țara Oașului dinspre Satu Mare sau Seini, așezat pe cinci muchii de deal care nu depășesc însă cota de 500m. Însemnările din 1802 ale preotului Basilius Papp, respectiv tradiția orală a bătrânilor comunității explică originile răcșenilor și toponimia localității: în străfundul istoriei  înaintașii răcșenilor de azi erau așezați mai înspre răsărit cu cca 2 km, numele localității fiind Komiat Falu (satul Comiat). Năvălirea tătarilor a dislocat satul , locuitorii refugiindu-se pe locul unde se află azi comuna Racșa. Numele s-ar afla în legătură cu vâlcelele care străbat satul și care erau populate cândva de foarte mulți raci, fapt pentru care maghiarii au numit satul Rakos Falu (satul cu raci). Localitatea este amintită nominal pentru întâia oară  în diplomele maghiare ale perioadei 1490-1520.

Istoricul bisericii parohiale

Înaintea actualei biserici a existat o biserică de lemn, datată însă cu mult înainte de anul 1700 întrucât – într-o însemnare de la începutul sec. XIX – se face referire la reparația bisericii în anul 1730. Mărturie peste veacuri stă piatra altarului din ”Dâmbul bisericii”, aflată lângă actuala biserică a comunei. Fundația bisericii de piatră s-a pus ”în anul de la facerea lumii 7556, de la Nașterea lui Hristos 1849, în ziua de Rusalii” în timpul păstoririi preotului Basilius Papp. Construcția a fost finalizată în 1865 și binecuvântată la data de 27 august, ocazie cu care s-a schimbat vechiul hram ”Cuv. Parascheva” (moștenit de la vechea biserică de lemn) cu ”Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost construită fără turn, timp de 60 de ani până în 1925 când, sub preotul Ioan Andron, s-au făcut renovări și  reparații capitale, respectiv s-a înălțat turnul din cărămidă presată. Pictura a fost executată la acea vreme de Kadar Geza din Baia Mare. Renovări ample exterioare au avut loc mai târziu în anii 1949, iar în  1969-1971 s-a renovat din nou biserica exterior și interior.  Biserica a fost sfințită pentru întâia oară de către un arhiereu, în persoana PS Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei, la data de 11 septembrie 1977. 

Pictura a fost refăcută în întregime  în perioada 1995-1999 de către Mare Lucian și Dănuț din Deva,  respectiv  Pop Marcel din Ilba (acesta din urmă a pictat iconostasul și ”Facerea lumii” de pe cafas, respectiv Altarul de vară), iar în octombrie 1999 lucrările au fost sfințite de PS Justinian al Maramureșului și Sătmarului.

Biserica este construită din piatră, după un plan sală, cu dimensiunile de 26×10 m. Absida altarului este semicirculară, decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară boemă. Pe latura nord-vestică este amplasat turnul clopotniță angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de bulb, acoperită cu tablă. În turnul clopotniță s-au așezat inițial patru clopote, două dintre ele rămase de la vechea biserică de lemn, iar celelalte două achiziționate în anii 1927, respectiv 1929. În timpul celor două războaie mondiale au fost rechiziționate două clopote (cel de 60 kg provenit de la biserica de lemn, și celălat de 300 kg din 1927), acestea fiind înlocuite mai târziu.

Inventarul cărților vechi de cult, aflate acum în custodia DCV Satu Mare, cuprinde următoarele: Strasnic (1817), Triodul (1746), Penticostarion (1753), Antologhion (1737), Octoih (1792), Evanghelie (1776), fiind predate și manuscrise privind activitățile parohiale. La oficiul parohial sunt păstrate: Triodul (1890), Apostolul (1911), Minei (1910 și 1913), Orologiu cel Mare (1912), respectiv Octoih (1927). În apropierea bisericii se află piatra altarului bisericii de lemn de dinainte de 1700, respectiv piatra funerară din crucea de piatră a preotului Simion Erdőss (n.1794).

Preotii de la sfarsitul sec.al XVI-lea si până la jumatatea sec.al XVII-lea nu sunt cunoscuți cu numele. Inainte de 1802 există mărturii scrise despre popa Văsâi și popa Ioan. După aceea au urmat: Preot Basilius Papp 1802-1852, Preot Alexandru Erdoss de Uglea si Vainag 1852-1891, Preot Vasile Erdoss 1891-1921, Preot Ioan Andron 1916-1954, Pr. Emilian Pascu administrator interimar 1954-1955, Preot Vasile Corodan 1955-1970, Preot Ioan Ciotei 1970-1973, Preot Gabriel Moise 1973-1922, Preot Vasile Ciceu 1992-2004, Preot Gavriil Măgurean din 2004.     

Monografia Parohiei Racșa păstrează cu mare precizie șirul diecilor parohiali și a feților (paraclisieri) din 1916, respectiv șirul curatorilor din 1843 până azi.

Cimitirele

Parohia Ortodoxă Racșa deține două cimitire, cunoscute sub numele de ”cimitirul de la Olexuț” și ”de la Rât”, ambele în proprietatea Bisericii.

Activități culturale şi filantropice în trecut

Educația copiilor și școala ca instituție se aflau la început în grija preoților parohi din Racșa. Primul document păstrat, din 14 martie 1849, pomenește despre o hotărâre a adunării obștei sătești privind finalizarea construirii școlii, așezată cel mai probabil ”sub Dâmbul Bisericii”, limba de predare fiind ”valahică”. Noua școală confesională a fost zidită  între 1898-1910, însă începând cu 1920 aceasta a intrat în posesia statului, așa cum s-a procedat cu toate școlile existente la acea vreme. Monografia Parohiei Rcșa păstrează șirul învățătorilor confesionali din anul 1854 până după 1947.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Racșa, păstorită de Pr. Gavriil Măgurean,  numără aprox. 2535 de credincioși ortodocși din totalul populației de 2710 persoane, potrivit datelor statistice aferente anului 2011.

Bibliografie:

1. Andron, G. Ioniță, Racșa, vatră de neam românesc, Ed. Gutinul, Baia Mare 1996
2. Bărnuțiu, Elena, Carte românească veche în colecții sătmărene, Ed. Muzeului Sătmărean,  Satu Mare 1998
3. Suciu, Coriolan,  Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Ed. Academiei RSR, București 1967, vol. II
4. Monografia Parohiei Racșa, 1988
5. Cronica parohială  a preotului Ioan Andron, manuscris 
6. Hrisovul de sfințire a bisericii din 1977
7. Statistica Protopopiatului Ortodox Oaș din 2011