Istoricul Parohiei

Satul Rădulești este așezat la 2 kilometri de șoseaua principală care face legătura între orașele Carei, situat la 12 km și Tășnad, situat la 14 km, făcând parte din punct de vedere administrativ de comuna Căuaș, iar din punct de vedere bisericesc de Protopopiatul Ortodox Român Carei.

În urma reformei agrare din anul 1921, în anul 1924 a apărut satul Rădulești, locuitori din mai multe sate din jusețul Sălaj primesc în folosință loturi expropiate, dar deocamdată continuă să locuiască în satele de origine, venind periodic pe timpul campaniilor agricole.

În anul 1927 sunt împropietăriți 35 de capi de familie, după cum urmează:

• Din satul Aleuș: Moșincat Dumitru și Pop Dumitru.
• Din satul Cizer: Cristea Ioan, Bărbuș Filip, Țolaș Teodor, Pășteanu Ioan, Țolaș Ioan, Boca Toma.
• Din satul Cerișa: Buboi Gavril și Moldovan Teodor.
• Din satul Drighiu: Măjar Gavrilă, Farca Teodor, Buboi Ioan (cantor).
• Din satul Hălmajd: Silaghi Ioan, Sabău Alexa.
• Din satul Pleșca: Nicorici Dumitru, Țurcaș Alexandru, Țurcaș Ioan.
• Din satul Poniță: Hegheduș Vasile.
• Din satul Recea: Ghirean Dumitru, Ilieș Dumitru, Crețu Ioan.
• Din satul Sîg: Sabău Ioan, Tuns Petru,  Tuns Vasile, Vedinaș Mihai, Maxim Mihai, Maxim Ioan, Țârlea Gheorghe.
• Din satul Valea Morii: Mureșan Ștefan, Marchiș Vasile, Marchiș Traian, Sorian Dumitru, Bodonea Gheorghe, Chira Gheorghe.

În anul 1928 se fac măsurători pentru stabilirea vetrei satului și fiecare familie va primi un loc de casă. Și pentru că toți noii locuitori ai satului sunt români, aceștia hotărăsc ca numele satului să fie unul curat românesc, folosindu-se de numele unui inginer  de cadastru ”Rădulescu” care lucra în minister, alegând numele de ”Rădulești”. În anul 1929 marea majoritate a țăranilor încep să-și construiască case cu o singură cameră locuit și tindă, acesta fiind de obicei folosită ca bucătărie sau cămară pentru alimente, iar uneori o foloseau drept adăpost de animale până când au reușit să-și construiască grajduri, iar unele familii reușesc să-și construiască încă de la început case cu două camere și tindă la mijloc. Prima de acest fel a fost casa familiei Mureșan care se mută definitiv din Valea Morii în Rădulești, finalizând construcția pe la sfârșitul anului 1929.

Întrucât sătenii nu au avut de la început un lăcaș de cult, ei frecventau bisericile din împrejurimi, din Ghirolt, Ady Endre și Căuaș, apoi au început să frecvanteze și să folosească pentru slujbele bisericești casa credinciosului Mureșan, apoi între anii1933-1934 în casa familiei Ghirean. Primul preot care a deservit satul Rădulești a fost parohul din Ghenci, părintele Hrițiu Sever Ioan.

Din anul 1933 credincioșii se hotărăsc să înceapă zidirea propiei biserici, de dimensiuni modeste, din chirpici, acoperită cu țiglă și cu un mic turnuleț în față. Forma era rectiliară, fiind compartimentată în conformitate cu canoanele răsăritene cu pronaos, naos și altar, cu câte trei ferestre laterale și una la altar, fiind de dimensiuni mici. În anul 1934 este sfințită, având hramul ”Sf. Arhangheli”. Întrucât posibilitățile materiale erau reduse, apoi scheletul de rezistență a turlei nu era adecvat pentru clopote mari, credincioșii cumpără un clopot de 30 de kg din Tășnad, în valoare 700 de lei. Credinciosul Crețu Vasile donează suma de 100 de lei și îl transportă la Rădulești, restul sumei urmând a se împărți credincioșilor. Cimitirul vechi unde erau îngropați și unii din membri familiei fostului propietar a fost folosit inițial și de credincioșii satului până la deschidereanoului cumitir, acolo fiind îngropate aproximativ 70 de persoane.

Copiii noului sat au învățat între anii 1934-1948 în lăcașul sf.biserici, prima învățătoare fiind Racolțea Irina din Cig.

Din punct de vedere administrativ bisericesc satul Rădulești era filia parohiei Ghirolt, primul preot paroh care va administra filia fiind între 1932-1963părintele Lepădatu Cornel, fiind urmat între anii 1963-1966 de pr. Pelecaci Ioan, apoi pr. Colțea C-tin (1969-1975). În timpul vacanței matrei Ghirolt, filia Rădulești a fost deservită de mai mulți preoți:Egreanu Augustin din Căuaș, Pal Mihai din Ghenci, Pop Coriolan din Mecențiu,Dăncescu Eugen din Ady Endre, Nicolae Enghiș din Căuaș(1966-1968).

Primul cântăreț bisericesc a fost Buboi Ioan (1932-1955), urmat fiind de Buboi Petru. Primul îngrijitor bisericesc (sfăt) a fost Măjar Teodor, urmat apoi de Cristea Grigore, Silaghi Dumitru, Păștean Teodor și Păștean Ionel.

Primul epitrop (curator) a fost Ghirean Dumitru, urmat apoi fiind de Păștean Ioan, Tuns Vasile, Mureșan Ioan, Marchiș Vasile și Cristea Grigore.

Întrucât vechea biserică era o construcție provizorie, ideea de a se zidi o nouă biserică nu s-a stins nicicând din dorințele bunilor credincioși din Rădulești, dar situația grea materială, izbucnirea celui de al doilea război mondial în care și-au adus suprema jertfă Buboi Dumitru, Diheneș Mihai, Țârlea Mihai, Țârlea Petru, olaș Nicolae și Țurcaș Teodor, nu au făcut decât să se amâne în timp materializarea visului.În 1966 pe când era filie a parohiei Căuaș unde slujea părintele Nicole Enghiș, prim epitrop fiind Ghirean Vasile, la sfatul părintelui protopop de Carei Mircea Andron s-a hotărât renunțarea la ideea renovării și a măririi vechii biserici ăn favoarea construirii unei noi biserici.

Pe data de 20 septembrie 1970 se încheie depunerea documentației pentru zidirea noii biserici, aprobarea fiind dată de către Consiliul Popular Județean cu autorizația nr. 481/14 octombrie 1971 cu unele modificari a diverselor dimensiuni: lungimea de 17,5 m (în loc de 22,5 m) înălțimea turnului find redusă la 10 m de la 17,5 m. Valoarea totală a devizului se ridica la suma de 250.000 lei, în care era inclusă și electrificarea bisericii.

În duminica de 31 august 1975 s -a sfințit biserica de către P. S. Coman Vasile al Oradiei, primind un nou hram: Sf. Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, pictura  în stil neobizantin în tempera find executată de către pictorul Popescu I. Grigore, iar iconostasul a fost executat  de tâmplarul Bacskai Mihai din Crucișor.